Copiii sunt totul, sunt fericire și bucurie, viață și speranță, mângâiere și dragoste. Copiilor le dăruim tot ce avem mai scump pentru că ei merită și așteaptă iubirea noastră. În același timp, să lucrezi cu cei mici este, în egală măsură, o provocare zilnică, o sursă de energie, cât și o responsabilitate uriașă, pe care trebuie să ți-o asumi cu multă siguranță. Pedagogii care se ocupă de educația și de pregătirea copiilor de vârstă preșcolară, depun timp și suflet ca cei mici să dobândească noțiunile de bază despre lume și societatea în care trăiesc, dar și să își dezvolte cele mai valoroase abilități.
Nina Cioca, directoarea Grădiniței “Prichindel” din satul Vasilcău, timp de 42 de ani muncește, caută și dezvoltă posibilități pentru a oferi copiilor condiții cât mai bune de educație și odihnă. Munca este apreciată și răsplătită de recunoștința părinților și succesele obținute, printre acestea Titlul „Pedagogul anului 2008”, Medalia pentru merite în Muncă, Titlul Cetățean de Onoare a comunei Vasilcău și Cetățean de Onoare a raionului Soroca.
Recunoștință bunicilor
Sunt de baștină din satul Ciutulești, raionul Florești. Soarta m-a lăsat fără mamă chiar de la vârsta de 11 luni, de aceea am crescut în grija buneilor. În familia bunicilor am avut parte de atâta dragoste și grijă, pentru ce le sunt foarte recunoscătoare, cât trăiesc, mereu îi pomenesc. Toate succesele le datorez bunelului, toate instituțiile le-am absolvit cu diplomă roșie, tot ca să-l bucur pe el. Bunelul era cel care întotdeauna îmi zicea să învăț cât mai mult, ca să devin om învățat, cum se spunea pe atunci.
De 30 de ani în fruntea instituției
Ideea de a deveni pedagog mi-a plăcut încă din școală datorită profesoarei mele de limba franceză. Îmi doream să devin profesoară de limba franceză, dar era concursul foarte mare, erau 5 pe un loc. Având diploma cu mențiune din sat, la Școala Pedagogică am intrat fără examene, după care a urmat Universitatea Pedagogică la aceeași facultate. La Vasilcău am venit împreună cu soțul, care era de baștină de aici. Sunt 42 de ani de când sunt în sat, la început am lucrat ca educatoare și metodistă, iar de 30 de ani sunt în funcție de directoare a grădiniței. Mi-a plăcut dintotdeauna ce fac și probabil că nu am dat greș cu alegerea, deoarece iubesc copiii foarte mult. Mi-am dorit mereu ca copiii să trăiască într-un mediu securizat, frumos, poate mulți copii de la țară nu au condițiile acestea acasă și de ce să nu le creăm noi în grădiniță.
Dragoste și condiții pentru copii
Copilul cu cât este mai mic adus la grădiniță, cu atât este mai bine. În instituție are nevoie de dragoste și căldură sufletească și dacă copilul este hrănit, îngrijit, este ocupat cu activități interesante, el se obișnuiește și nu plânge. Odată ce copilului îi sunt oferite condițiile necesare pentru odihnă, joacă, instruire și se bucură de o atitudine bună a personalului, micuțul nu va suferi, ci are doar de câștigat.
Îi pregătim nu doar pentru școală, dar și pentru viață
Întreg colectivul grădiniței am beneficiat de instruirea programului “Pas cu Pas”. Datorită acestor instruiri, noi am trecut foarte ușor de la vechea curriculă la cea nouă. Întotdeauna am pus accent nu atât pe procesul instructiv, cât pe cel educativ. Prea puține activități educative avem în grădinițe. Aici ar trebui să-i învățăm să mănânce cu furculița și cuțitul, aici ar trebui să-i învățăm toate deprinderile igienice frumoase. Ne pare rău că nu putem, nu avem un cuțit să-i dăm copilului să se învețe a mânca frumos și nici acasă nu i se dă, nu are timp mama de la sat întotdeauna să aranjeze o față de masă și să pună tacâmuri diferite, dacă am face o comparație cu țările europene unde, de mic, copilul este obișnuit să țină corect furculița și cuțitul în mână. Noi ne străduim cu ce putem, să punem o față de masă, o coptură să o aranjăm frumos, niște farfurii frumoase atât pentru felul I cât și pentru felul II, totul ca să educăm în ei frumosul.
Copiii au nevoie de activități
Procesul instructiv la fel diferă, odată, învățau o poezie mai modelau ceva, dar astăzi le dezvoltăm creativitatea vrei nu vrei. Deseori folosim metoda de a-l întreba pe copil dacă cunoaște acest lucru, apoi îi oferim informația. Copiii sunt acum mult mai dezvoltați, nu-l poți lăsa fără activități, nu-i mai zici unui copil astăzi să stea cuminte pe un scăunel, nu mai există așa ceva. Trebuie să le dai jocuri, literatură, activități, trebuie și trebuie. Copiii au capacitatea de a învăța foarte multe în perioada aceasta și dacă au așa capacitate de ce să nu le dăm? Dați-le poezioare să le dezvolte memoria și atenția, imaginația și creativitatea, cu cât mai multe o să le dăm, cu atât mai bine va fi pentru ei. Astfel, copiii devin bine pregătiți pentru școală. În același timp se observă foarte mult cum diferă cunoștințele lor la începutul lunii mai și începutul lunii septembrie, au capacitatea repede de a însuși, dar repede și de a a uita, deaceea cu ei trebuie de lucrat permanent.
Colaborare eficientă cu părinții
Când ești încurajată și susținută, vin noi idei și noi forțe, iar ulterior apar succesele. Colegele mai fac glume pe seama mea, ce visez noaptea aceea fac ziua, dar îmi place acest lucru. Îmi pare bine că atunci când organizăm o sărbătoare, o șezătoare, un concert, o facem cu participarea nemijlocită a părinților, deoarece părinții la sat sunt doriți de asemenea evenimente și se implică activ de organizarea și desfășurarea lor. Astfel, încercăm să punem oamenii în valoare, nu contează ce vârstă are sau ce funcție îndeplinește, muncește la lucru pe câmp sau stă acasă, dar este o mamă, o doamnă care îi place și un cântec frumos și o șezătoare de suflet, iar noi îi putem oferi asta. În orice activitate ne ajută mult părinții, sunt foarte implicați, chiar ultimul proiect la construcția gardului veneau să ajute toți bărbații din sat, iar mamele de la grădiniță din propria bunăvoință coceau cuptoare întregi cu plăcinte ca să servească oamenii care lucrau. Așa ne-am obișnuit să lucrăm, doar împreună.
O altă grădiniță datorită proiectelor
De-a lungul timpului am realizat foarte multe în grădiniță datorită proiectelor implimentate. Am reușit să gazificăm instituția, am schimbat 74 de geamuri și 10 uși de termopan, am acoperit grădinița, am renovat bucătăria și spălătoria, s-au schimbat țevele de apă, sistemul de canalizare, am făcut groapa de epurare, am redeschis o grupă pentru sala sportivă, s-a renovat cabinetul medical și am construit gardul de 134 metri de metal forjat, am schimbat porțile, terenul de joacă a fost pavat, am schimbat foișoarele. Pe lângă susținerea din proiecte, împreună cu părinții, cu forțele proprii am amenajat terenul de joacă, iar la inițiativa soțului, să-i fie țărâna ușoară, am construit o fântână în curtea instituției, de care ne folosim și acum. Un indicator bun este transparența în activitate, la noi toți știu cât și pe ce se cheltuie fiecare bănuț, facem panouri cu informații publice. Avem și o colaborare bună cu administrația publică locală, lucrând deja cu al patrulea primar, întotdeauna am rezolvat probleme și am avut susținerea primăriei.
Am totuși o frică…
Atunci când este dragoste le reușești pe toate. Acum regret poate că nu am fost mai mult timp cu copiii mei când erau mici, astăzi am o dragoste mult mai mare de nepoți. Nu am obosit niciodată de această muncă, de serviciu, dar tare îmi este frică că vine timpul și trebuie să cedez locul. Iată atunci nuștiu ce o să fac acasă, am o frică în acest sens, cum să stau acasă, cum să nu vin la grădiniță, nuștiu cum voi putea? Demult timp colectivul, copii, părinții, ocupă un loc aparte în inima mea, suntem o familie mai mare și mă simt cumva responsabilă de tot.
Mesaj pentru pedagogi și părinți
Dragi pedagogi, dragi părinți, iubiți copiii! Iubiți-i, aveți grijă de ei, dăruiți-le lumină, dăruiți-le căldură, căci tot noi vom avea de câștigat, pentru că ce dăruim, aceea vom primi, iar ziua de mâine va fi mult mai frumoasă ca cea de azi!
Cristina Topală
