Inimă de fiică, inimă de tată și o tanti Catea într-un dor legate

0
127

S-au cunoscut la o vârstă aşezată. Virgil avea 45 de ani, era după două căsnicii, iar Daniela avea 40 de ani şi trăia cu amintirea unei iubiri pierdute în adolescenţă. Avea 16 ani, când de ea s-a îndrăgostit un băiat frumos din clasele mai mari. Doi ani a fost fericită. Dar fericirea ei avea să se termine în momentul când tatăl său cu care locuia împreună s-a căsătorit cu o femeie pe care Daniela n-o agrea. Atunci fata a fugit de acasă tocmai în Crimeea, rupând nu numai relaţia cu tata şi mama vitregă, dar şi relaţia cu iubitul.

„Un frate sau o soră de la o mamă vitregă urâtă şi răutăcioasă?! Exclus!”

Daniela a crescut de la şase ani numai cu tata. Maică-sa se înfrăţise cu paharul şi bărbatul a părăsit-o, lipsind-o de drepturile de mamă. Cu tata vorbea de mică despre tot felul de lucruri, de la poveşti cu zâne la fotbal, de la grădinărit la relaţiile dintre oameni. Când se făcuse mai mărişoară tata îi tot repeta că în viaţă foarte puţini oameni au norocul să întâlnească persoana potrivită pentru a crea o familie adevărată şi-i dorea din tot sufletul să aibă parte la timpul potrivit de un soţ cumsecade cu care să conviețuiască în pace şi înţelegere. De fiecare dată fata îi răspundea cu o sinceră afecţiune în glas: „Mulţumesc, tată. Sfânt să-ţi fie cuvântul. Eşti un tată adevărat. Te iubesc.” Şi Daniela îşi vedea liniştită de treburi, mulţumită că lui tata îi pasă atât de mult de ea, că nu-i aducea în casă o mamă vitregă. Avusese omul câteva prietene trecătoare. Cu ultima, Irina, se întreţineau de vre-o doi ani, o aducea din când în când şi acasă. Fetei nu-i plăcuse din start de această femeie, care se agăţase de taică-său. Era rece, răutăcioasă. Iar când una din cunoştinţele Irinei i-a şoptit Danielei că aceasta vrea cu tot dinadinsul un copil, fata chiar n-avea ochi s-o vadă. Îi ghicise şiretlicul-nu se voia părăsită, a văzut în tatăl Danei un bărbat onorabil, care n-ar fi fugit niciodată de responsabilităţi şi acum visa să rămână însărcinată ca să poată pune mai uşor mâna pe el. „Un frate sau o soră de la o mamă vitregă, urâtă şi răutăcioasă! Exclus! Mai degrabă mi-aş înfige ace în ochi, decât să-i văd căsătoriţi. Nu, nu poate tatăl meu să facă una ca asta! N-o să-l las eu”, îşi zicea Daniela. Dar tocmai asta s-a şi întâmplat. În ziua când a aflat că taică-său s-a cununat cu această femeie, a fugit de acasă. Mai exact a plecat de acasă, pentru că era deja mare, avea aproape 19 ani.

Cel mai cumplit coşmar care se adeverea

Ajunsă în Simferopol s-a dus mai întâi la Catedrala oraşului. Când a intrat în sfântul lăcaş s-a simţit atât de fericită că uitase de toate necazurile. Era sâmbăta din ajunul sărbătorii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. A fost o slujbă foarte frumoasă, care i-a umplut sufletul de bucurie şi nădejde. Şi pentru că nu avea unde se duce a hotărât să rămână pe o bancă din curtea bisericii până dimineaţă. Afară era cald şi bine. Peste vre-o jumătate de oră s-a apropiat de ea o femeie cam de 50 de ani şi i-a zis: „Am văzut că te rugai cu lacrimi în biserică. Cred că ai un necaz, o durere?” Şi Daniela i-a povestit pe scurt povestea sosirii ei în acest oraş din Crimeea. Femeia cu numele Catea a luat-o la ea, a ajutat-o să se angajeze la fabrica în care muncea şi dânsa. Tanti Catea locuia singură într-un apartament cu două camere. Ea a fost cea care i-a făcut cunoştinţă Danielei cu Alexandru, un tânăr, care-i amintea de iubirea ei lăsată acasă. A avut o relaţie de aproape trei ani, plină de certuri şi împăcări. Dar n-a fost să fie dragostea vieţii sale. Apoi l-a cunoscut pe Nicolai, un tip foarte frumos, dar leneş din cale afară. N-avea chef de nimic, în afară de restaurante şi baruri cu mesele plătite de Daniela, altceva nu-l interesa. Într-o seară, în timp ce stăteau la masă într-un local, el îi ceru Danielei să-i împrumute 30 de mii de grivne, chipurile să-şi salveze de la moarte prietenul nimerit într-un accident de maşină, care avea nevoie de o intervenţie chirurgicală costisitoare. Nu era adevărat, o minţea. (Aflase că Daniela avea bani pe cont. Aduna pentru apartament.) A fost cel mai cumplit coşmar al ei care se adeverea. Bănuise că tipul avea nevoie nu de ea, ci de banii ei pe care îi câştiga cinstit la fabrică. Daniela se ridică atunci de la masă, scoase portofelul, puse banii pe nota de plată şi rosti: „Adio, Nicolae. Era mai bine dacă nu te cunoşteam. Sunt convinsă că în curând o să mai întâlneşti o proastă ca mine, care să te ducă prin restaurante”. „Stai, mai stai o clipă!… îmi pare rău, nu pleca…Te rog… uită că ţi-am cerut banii ceia… te iubesc!…”, striga el cu disperare. Dar era prea târziu, Daniela ieşea deja pe uşă. Pleca pentru totdeauna din viaţa lui.

Arăta frumos chiar și atunci când era furios

Când fata credea că nu se va mai căsători niciodată, destinul i-l scoase în cale pe Virgil, născut într-un sat vecin cu satul ei de baştină. Era după două căsnicii nereuşite şi venise la Simferopol, încercând să-şi reia viaţa de la capăt. Pe Daniela a întâlnit-o într-un magazin. Au făcut cunoştinţă. Surprinşi că vin din aceiaşi zonă a Republicii Moldova, au zis într-un glas: „Nimic întâmplător pe lumea asta.” La început pe Daniela o deranja un pic aerul lui Virgil de polemică şi brutalitate, dar când a descoperit că după acest paravan se ascunde o sensibilitate foarte mare, a intuit că viaţa ei va fi frumoasă alături de el. L-a studiat bine timp de un an. Nu era tipul care să se aprindă după ce lua un pahar şi să facă gesturi necugetate. Era gelos, dar nu arăta niciodată. Ştia că-l place, că-i pasă de el, ştia ceea ce trăiește ea pentru el. O preţuia şi se străduia să fie mereu drăguţ cu ea. În plus mai era şi frumos. Arăta minunat chiar şi atunci când era furios. Daniela chiar nu crezuse că o să vină soarele şi pe strada ei şi o să întâlnească sufleul pereche, că o să se îndrăgostească din nou. Şi copilul a venit pe lume exact la momentul potrivit, când Daniela şi Virgil aveau acoperiş deasupra capului – îşi procurase un apartament destul de spaţios în Simferopol, luând-o cu ei şi pe tanti Catea. Un pic cu probleme a decurs nașterea, dar important a fost că fiul s-a născut sănătos, iar mama încet-încet și-a revenit la normal.
Conştientă că orice e posibil şi că ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă, după mulţi ani de despărţire Daniela se hotărî să-i telefoneze lui taică-său şi să-i mulţumească pentru dulcele „blestem” de a avea parte la timpul potrivit de un soţ cumsecade cu care să trăiască în pace şi înţelegere de la început până la sfârşit. Mare i-a fost mirarea, când a aflat că dragul ei tată era singur. S-a despărţit de Irina de îndată ce pierduse sarcina. Nedorind să piardă niciun moment de fericire, Daniela în aceiaşi clipă a hotărât să vină cu toată familia în Moldova. Şi a venit . Se întâmpla aceasta în 2014, când Crimeea fusese anexată ilegal la Federația Rusă. După o lună de ședere la vatra copilăriei, Daniela și Virgil au hotărât să rămână în Moldova. Tatăl Danielei și-a unit destinul cu tanti Catea, iar Daniela și Virgil au schimbat apartamentul din Simferopol cu unul la Chișinău și au trecut cu traiul în capitală. În 2020, răpus de COVID, tatăl Danielei a plecat la Domnul. Peste un an a plecat în lumea celor drepți și tanti Catea, care a dorit să fie înmormântată alături de omul cu care și-a alinat bătrânețile. Tanti Catea, năsută în orașul Sevastopol a avut o tinerețe furtunoasă, cu multe relații trecătoare și mulți iubiți. A murit împăcată și mulțumită pentru tot ce i-a oferit Domnul în viață, dar mai cu seamă, pentru clipa în care i-a scos-o în cale pe Daniela.

Nina Neculce

PUBLICITATE