Îmi doresc o comună dezvoltată, în care oamenii să simtă siguranța zilei de mâine
Funcție: primarul comunei Nimereuca
Născut: 28 decembrie 1993, satul Cerlina
Familie: soția Olga, fiul Luca, fiica Rebeca
Zodia: capricorn
Calitate apreciată: seriozitatea
Mâncarea preferată: nu am un anumit fel de mâncare
Cravata, în dependență de situație
Cravata o port în dependență de activitate. Dacă ne aflăm în sat, în teritoriu, cred că e mai simplu fără cravată, mă simt mai liber și nu e cazul să o port. Dacă e o activitate, ceva mai importantă, atunci o port. Nu sunt nici pentru, nici împotriva acestui accesoriu.
Cel mai mare copil în familie
Sunt născut în anul 1993, în satul Cerlina, la moment comuna Nimereuca, raionul Soroca. Suntem trei copii la părinți. Tata era cântăreț, cânta înainte pe la nunți. Situația familiară a fost una nu din cele mai bune, nu tocmai care și-ar fi dorit-o fiecare copil. Eu am fost copilul cel mai mare, trebuia mereu să am grijă de cei doi frați mai mici, care trebuiau crescuți, educați, hrăniți, pentru că părinții aveau treburi pe lângă casă, ca la țară, și ca de obicei, cum e la noi la Moldova, cel mai mare are grijă de restul membrilor mai mici ai familiei.
Amintiri legate de bunica
Probabil cele mai frumoase amintiri, nu știu cum la alții, dar la noi sunt legate de bunica noastră, din partea mamei, care a locuit în aceeași gospodărie cu noi. Știe fiecare ce înseamnă bunica. Dimineața te-ai trezit, mâncarea e gata, te-a hrănit, te-a scos afară, te mai învață o poezie, astea sunt cele mai impresionante și cele mai frumoase momente care mi-au rămas în memorie.
Copilăria a trecut repede
Nu am avut cea mai frumoasă copilărie. Această etapă a vieții a trecut foarte repede, a fost o copilărie mai retrasă, pentru că am avut permanent în grijă doi frați, eram mereu cu ochii pe ei să nu cadă, să nu pățească ceva. Când s-a născut cel mai mic frate, în general, mama era mai mult cu el, iar eu eram cu fratele mijlociu.
La furat cireșe și nuci
Șotii, știți cum, foarte multe am făcut, posibil, cea mai interesantă șotie a fost aia ca în poveștile lui Ion Creangă “Amintiri din copilărie”, la furat cireșe. Astea au fost pentru noi, cele mai mari șotii care le puteam face. Cum poți să sari în grădină la om, să furi cireșe și să rupi crengi, iar gospodarii să te ia din urmă cu un băț și să te fugărească? La fel am mai fost și la furatul nucilor. Știți, pe timp de vară, perioada primelor nuci, când se formează miezul umblam toți cu mâinile negre.
Studii după posibilități
La început, prima școală, am avut-o vizavi de unde trăiesc eu în satul Cerlina. O școală veche, unde am absolvit primele patru clase, după care s-au făcut reconstrucții și din fostul club, au construit un gimnaziu nou, modern și aveam deja școala în centrul satului, unde am absolvit și restul nouă clase. După gimnaziu, am plecat la Școala profesională din Orhei. Aveam multe planuri, dar pentru că nu am avut surse financiare, ne-am bazat pe acele posibilități care erau și le-am folosit. La Orhei am învățat trei ani de zile profesia de auto-lăcătuș, pe lângă asta am mai învățat profesia de automacaragist și reușisem chiar și o a treia profesie. Ulterior reușind să activez în toate trei profesii. Am lucrat în Moldova, am lucrat în Rusia și Europa. Am început a face jurisprudență la Colegiul de studii integrale “Constantin Stere” din Drochia. Dar nu intenționez să mă opresc aici, pe parcurs vreau să mai aplic la studii, vedem după posibilități, mi-aș dori mult în domeniu juridic sau în economie.
Obiectul preferat, istoria
În școală foarte mult am iubit istoria. La moment dacă aș avea posibilitatea aș citi cât mai multe cărți din domeniul istoriei, aș studia-o mai aprofundat, păcat că nu am timp pentru asta. La moment studiez mult ce ține de domeniul juridic, studierea legilor.
Viața la sat e mai frumoasă
Posibilități de a locui peste hotare sunt foarte multe, am avut așa oportunități, dar v-aș spune că eu probabil așa sunt ca om, îmi doresc să rămân acasă. Un exemplu simplu ar fi copacul care crește din sămânță, el are rădăcini bune acolo unde răsare, astfel el e mult mai fericit și mereu va fi mai verde. Am decis împreună cu soția să rămânem în sat și astăzi suntem foarte mulțumiți de alegerea făcută. În sat îi vedem și pe copiii mai fericiți, au mai multă libertate. La țară nu avem aglomerația asta de mașini, viața nu pare atât de accelerată, suntem mai liniștiți și mai împliniți. Copiii merg în mahala la joacă, iar când vin seara pe la casele lor, muruiți și colbăiți, de abia le mai lucesc ochii, Doamne ce tare mi-e drag! Atunci și mai mult nu regret că am rămas în sat. Eu cred că până la vârsta de școală, până la cei 7 ani, copilul trebuia să i-a tot de la această perioadă, să-și dezvolte interesele, fără ca cineva să i le impună.
Cu soția ne cunoaștem din copilărie
Cu soția am început a ieși împreună încă pe când ea era clasa a VII-a, iar eu a VIII-a. La început ne jucam împreună, mai târziu am început a ne întâlni, și iată că de la o simplă joacă, am făcut și o nuntă, astăzi avem o familie frumoasă, doi copii minunați. Poate nu suntem o familie ideală, există și probleme, dar ne împăcăm foarte bine, nu ne-am certat practic niciodată. Eu consider că atunci când fiecare face ce are de făcut, lucrurile merg bine. Este foarte important să fie înțelegere, ajutor reciproc, implicare, altfel nu poate fi. În familie eu sunt cel care are mai multă inițiativă și sunt recunoscător soției mele că mă susține în tot ce îmi propun.
Îmi doresc o localitate în dezvoltare
Prima încercare de a mă candida la funcția de primar a fost acum patru ani, dar probabil nu eram pregătit atunci, nu era acea experiență și nici nu am depus efort îndeajuns pentru a reuși. Am decis să mă candidez pentru a realiza ceva în comună, pentru a vedea că localitatea este în dezvoltare. Îmi doresc ca locuitorii comunei noastre să aibă acces liber la servicii calitative. Mi-aș dori ca fiecare localnic să aibă o siguranță în ziua de mâine, să poată oferi un viitor copiilor, iar fiecare om să simtă o îmbunătățire și o dezvoltare a localității.
Pasiuni
Un hobby al meu este vânătoarea, dar anul acesta, cu părere de rău, am avut o singură ieșire. Și da, nu-mi pare rău deloc, pentru că am avut alte probleme care trebuiau rezolvate. Nu sunt un om care are o pasiune anumită, profundă. Consider că pasiunile se formează pe tot parcursul vieții. La moment obiectivul meu principal este să muncesc la dezvoltarea domeniului în care activez, să pot promova interesele cetățenilor atâta timp cât o să fie posibil.
Duminica perfectă
De la începutul mandatului încă nu am avut nici o duminică perfectă. Sunt weekend-uri pline de studii, implicare în activitate, probleme care cu timpul devin tot mai progresive. Duminica perfectă ar fi una mai efectivă pentru familie, ar fi atunci când ai putea să stai cu copiii, să comunici și să te odihnești, neavând alte gânduri și alte preocupări.
Cea mai fericită și cea mai tristă zi din viață
Cea mai fericită zi din viață a fost ziua când am devenit tată, ziua când s-au născut copii. Cea mai tristă zi pentru mine a fost atunci când a trebuit să plec la muncă peste hotare de fiecare dată și să las familia, deoarece familia e un tot întreg și atunci când cineva pleacă undeva ai impresia că nimic nu-i mai greu decât să lași copiii și soția acasă. Sunt astăzi diverse posibilități și de comunicare și video, dar nu e la fel ca atunci când stai și te joci cu copiii ținându-i în brațe.
Mesaj pentru cititorii Ziarului Nostru
Citiți Ziarul Nostru! Foarte mult înseamnă când ești informat. Dacă ești informat, ești înarmat! Dacă avem informația trebuie să ne folosim de ea pentru că este unica sursă care este gratuită.
