Povestea de culcare

0
158

Protagonista rubricii de astăzi este familia Ursu din Drochia, în care și cresc și educă două fiice. Mama fetelor se numește Ionela care afirmă, că cea mai bună terapie în creșterea copiilor ei sunt… basmele.

  • De ce anume basmele?
  • Aș vrea să o citez pe psihologul Viorica Arnăut. Ea zice că „Terapia prin poveste” este principiul ei de viață. Ea folosește în calitate de principale materiale educaționale și terapeutice o varietate de povești. Zic că dragostea mea cea mare sunt copiii mei și poveștile.
  • Adică nu au ieșit din anotimpul poveștilor?
  • Abia au întrat. Sanda are cinci ani, iar cea mică, Maria, trei. Frecventează și o grădiniță cu nume de poveste, „Scufița Roșie”.
  • Vă jucați de-a poveștile?
  • De fapt, le spuneam povești încă pe când eram însărcinată. Știți, e o plăcere extraordinară. Îmi părea că acolo, în burtica mea, se produce un miracol. Cineva, într-adevăr, asculta cu atenție.
  • Au crescut fetițele, au crescut și poveștile?
  • Da. Toate basmele erau și sunt direcționate. Să zicem, povești cu gust de terci, ori povești de plimbare. Sunt povești de buna purtare, povești somnoroase….
  • Adică cunoașteți atâtea basme?
  • Ei, de unde? Le inventam și continuu să inventez. Deja m-am specializat. Uneori le și uit, dar fetițele le memorează, oricum. Le mai îndemn să îmi spună ele povești….
  • Și, se isprăvesc?
  • Sigur! Dar să știți ca folosim și cărți. Spre exemplu, poveștile somnoroase. Fetițele se cuibăresc, seara, în pătuț și se pregătesc de culcare cu colecția de povești adorabile în traducerea Mirunei Sile. În cele 11 istorioare, micuțele mele le-au cunoscut pe maimuțica Mona și maimuțoiul Max, doi frați care fac o întrecere din mersul la culcare, pe nehotărâta Lala, mica koala care nu poate să facă nici o alegere, dar și alți eroi.
  • Poveștile sunt educative?
  • Da. Mă strădui să aleg numaidecât un sâmbure educativ. Altfel poveștile nu „lucrează”.
    Cuvinte și temele cheie: „Bunătate”, „Zâmbete”, „Dreptate”, „Adevăr”, „Bună purtare”, „Hărnicie”, etc.
  • Ce veți face cu arsenalul de povești când fetițele vor crește?
  • Unele le-am înregistrat sonor. Cândva îmi vor prinde bine. Sper să am mulți nepoți.
  • Nu cumva știți și povești despre nepoți?
  • Cred că ele fac parte din categoria poveștilor despre Viață, Bunici, Viitor…
  • Fetițele au bunicuțe?
  • Sigur. Și timp pentru povești au mai mult.
  • Ce le-ați dori tuturor mămicilor?
  • Să găsească timp pentru povești. Adică să educe copiii prin intermediul poveștilor educative și cognitive. Cum s-ar zice, să dea culoare copilăriei pruncilor lor.
PUBLICITATE