”Port numele bunicului meu care este un erou.”
Nume: Androni Mitrica
Funcție: primar s. Țaul
Născut: 1 mai 1970, s. Temeleuți, rnul Florești
Familie: Soția, 3 copii, 2 nepoți
Zodia: Taur
Culoarea preferată: Verde și albastru
Anotimpul preferat: Vara
Hoby: Sportul, Luptă Liberă și Sambo
Părinți: Profesori
Mîncarea preferată: Zeama soției
Aveți un prenume mai deosebit, cine vi la dat?
Mi la dat mămica. Pe bunelul meu de pe tată, îl chema Androni. A luptat în războiul din 1941-1945, a fost împușcat cu o zi înainte de a fi declarată Ziua Biruinței, 9 Mai. Pe 8 mai în Lituania, a fost împușcat alături de comarazii lui. Acolo se înalță și un monument cu numele Mitrica Androni. Eu îi port numele lui bunelul meu, eroul nostru.
Amintirile copilăriei sunt legate mai mult de grădiniță sau de școală?
Am mers la grădiniță puțin, c-am un an. Fugeam cu sora de mînă de la grădiniță, acasă. Acasă luam bătaie și mămica ne trimetea înapoi. Nu ne plăcea să dormim. De la grădiniță puține amintiri dar de la școală am mai multe amintiri frumoase legate de colegii mei de la școală.
Ce amintiri vă leagă de colegii de clasă?
Am fost o clasă unită, 27 la număr, tot timpul ne ajutam unul pe altul. Participam la toate competițiile sportive, luam primele locuri. Ne întîlnim în fiecare an la Paștele Blajinilor, pentru că toți venim la cimitir să pomenim părinții, buneii. Am venieta, de clasa a 8, și îi am pe toți în suflet și inimă pentru că am trăit 8 ani împreună, avem ce ne aminti și povesti.
Ați fost un elev de nota 5?
Am fost un elev străduitor, am muncit și acasă, cu animalele. Aveam grijă singur de gospodărie acasă. Tata mă ajuta la dus fînețile, în rest eu mă ocupam. Am învățat bine, nu am dat de rușinne nici părinții și nici rudele. Am o soră mai mică cu un an, cu o lună și cu o săptămînă.
Cine făcea trăsnăile?
Să vă spun cinstit acasă cel mai multe șotii le făceam eu și cel mai mult suferea soră. Noi acasă aveam vie, culegeam poama, era o tradiție să făceam vin. Într-o zi aveam o ciudă pe sora, și am luat-o pe bicicletă , am făcut special și am căzut, atunci s-a tăiat la mînă . M-am speriat tare atunci și n-am mai făcut așa ceva.
Ați luat bătaie în copilărie?
De la mama mai des, dar de la tata odată. Era profesor de limbă și literatură rusă și nu învățase poezia, am primit-o atunci și în clasă și acasă. De atunci învățam toate poeziile.
Faptul că erați copilul profesorilor, va creat favoruri în școală?
Nu, din contra, dacă faceam ceva pozne, eram primul pedepsit. Nu era așa că eram susținut că sunt feciorul învățătorilor. Eu am fost ca și acum, cu toate că sunt primar dar în inimă tot sunt acelaș om care iubește oamenii.
Vă plăcea să mergeți la bunei?
Da, practic în toată săptămîna eram la buneii de pe mama în satul Văscăuți, eu le ziceam tot mamă și tată. Aveam acolo mulți prieteni jucam fotbal, lupte, organizam competiții. Era o a doua casă pentru mine.
Ce credeți de noțiunea prieten din copilărie, e adevărat?
Nu la toți e la fel. Prieteni din copilărie eu am, dar să zic că ne vedem des, nu prea. Sunt prieteni din copilărie, care fac facultatea împreună, trăiesc în acelaș oraș fac o afacere împreună, se văd cu familiile. Pe parcursul anilor apar prieteni noi , mai ales când formezi o familie.
Cînd ați înțeles că iubiți sportul?
Din clasa 1-2, m-am ocupat cu fotbalul și bara fixă și în tot anul mă trînteam. Am început cu ciocolata, apoi cocoșul, gânsacul și am ajuns și la berbec. Îmi plăcea mult să mă lupt. Acum nu reușesc, mă mulțumesc cu o gimnastică dimineața.
Copii de azi trebuie să practice sportul, și care ar fi stimulul?
Duminică echipa noastră de fotbal a cîștigat Cupa raionului Dondușeni și cu 3 săptămîni în urmă am luat primul loc la fotbal. Eu mă strădui să susțin de fiecare dată toate echipele și de fotbal și volei și lupta. Le oferim diplome și premii bănești. Ne propunem să le procurăm și forme noi pentru fiecare echipe. Dacă susții colectivele de sport, le faci aripi și ei vor să se dezvolte și să se antreneze. O fată din sat a luat Cupa Moldovei la jambo, locuri de frunte avem luate în Europa. Prin susținere dobândești și rezultate.
Ce distracții avea tînărul Mitrică Androni?
Pînă în clasa a 7 nu mi-au permis părinșții să merg la club. Dacă era vre-un concert mergeam dar orcum eram controlat. La film mergeam cu sora, ne dădeau 10 copeici . Dar după clasa a 8, am venit aici în Țaul, și deja mergeam la discotecă, antrenament, aici era alt fel.
Prima dragoste?
Prima dragoste a fost în clasa a doua. Era o fată care-i duceam geanta. Sora mea mă aștepta după poartă și întotdeauna se rîdea de mine. Iarna după cuier noi ne mai pupam. Dar o dragoste adevărată s-a întîmplat aici la Țaul, unde am întîlnit-o pe soția mea.
Cum v-ați cunoscut?
La discotecă, era ziua de naștere a verișorului ei. Aveam 15 ani, am invitat-o la dans și s-a întîmplat. M-a așteptat din armată și am format familia. În armată eram grăinicer la granița cu Turcia, 2 ani am slujit. Sunt amintiri frumoase și îmi doresc mult măcar 10 minute să merg acolo unde am făcut armata. Am mulți camarazi, ne scrim, ținem legătura.
Cum a fost nunta?
În anul 1991, la Palatul din satul Țaul, a fost o nuntă mare și frumoasă. Banii de la nuntă i-am pus la ”cnijcă”cum era atunci, ca mai apoi au apărut cupoanele și din banii aceia am cumpărat o pereche de cizme.
Cum este Androni Mitrica ca tată, soț și bunel?
Mă bucur mult de familia mea, o familie puternică, am doi băieți și o fată și doi nepoți. Cred eu că sunt un tată bun fiindcă îi iubesc , îi ajut. Copii ne sunt viața noastră și aștept mai mulți nepoți.
Familia sau primăria?
Soția așa tot timpul mă întreabă. Iubesc mult familiaa, clar că soția nu e mulțumită, îmi zice să nu stau peste program, dar așa se întâmplă că m-ai stau și după. O să fie și ziua cînd voi dedica tot timpul familiei. Clar că pentru mine familia este cel mai important lucru dar paralele este și localitatea Țaul. Mai am multe de făcut și vreau să ajung în ziua când mă voi mege prin sat cu nepoțeii de mînuță să ne salutăm cu sătenii și să ne mîndrim că împreună cu ei și cu consiliul local am făcut lucruri frumoase pentru sat.
Vă credeșți un om norocos?
Da. Sunt un om norocos, tot ce am pus în gând c-am s-a îndeplnit. Acum rămîne să fim sănătoși, să-mi fie sănătoasă familia, toți oamenii din sat, țara și tot globul.
Mai des spuneți mulțumesc sau iartă-mă?
Mai des mulțumesc. În toată ziua cînd ies din casă spun Tatăl Nostru și îmi fac cruce.
Puteți ierta?
Da. Asta-i viața. Dacă nu poți ierta nu merge. Multe situații sunt de neînțelegere. Mai bine să nu faci rău înapoi, mai bine să faci bine și mai departe ajungi.
Ce calități trebuie să aibă un primar?
Omenie, stimă, comportarea om cu om. Cînd se adresează un om, străduite măcar cu un sfat să-l ajunți în cazul când nu poți să-l ajuți altfel. Eu am fost tot timpul corect cu oamenii. Nu m-am uitata de sus niciodată. Sunt om cu oamenii.
Regrete?
Din serviciu, da. Mă uit cu alți ochi la o situație din trecut, dar e bine, sunt mulțumit de ceea ce este.
Un mesaj pentru cititori de la Mitrica Androni.
Ca un sfat, să fim corecți, dacă ai promis, fă, și o comportare corectă.
