Maxim Luca este elev în clasa a cincea. Obișnuiește să stea verile, în vacanță, la bunici, căci știe: bunicii trebuie ajutați! De altfel, pentru ce alta s-au planificat atât de lungi vacanțele de vară? Eu l-am cunoscut pe Maxim întâmplător. Bunica lui, Raisa, este cititoare fidelă a „Ziarului Nostru”. Locuiește în satul Cașunca, Florești. Este mulțumită de nepotul Maxim care crește un băiat educat, harnic și bun la suflet. Prima mea întrebare către băiat a fost:
- Maxim, ce ocupații de suflet ai?
- Înainte vreme am mers la bazin, îmi plăcea înotul, apoi mi-am schimbat preferințele – m-am ocupat cu modelarea tehnică. Acum, vara, mai exersez engleza. Îmi mai place să cânt. Când vor începe lecțiile la școală, voi relua orele de canto, căci cânt într-un cor vocal.
- Vara asta ce ai făcut?
- Am fost un timp la bunicii din partea lui tati, în orășelul Anenii Noi. I-am ajutat-o pe bunica Vera și bunicul Gheorghe în mai multe lucrări prin gospodărie.
- Acum unde ești?
- La bunica Raisa Rotari din Cașunca, Florești. Ea este pensionară, bunicul la fel. Îi ajut și pe ei.
- Care eveniment de astă vară ți-a plăcut mai mult?
- Pe 4 și 5 august s-au sfințit apele. În Cașunca, această sărbătoare se marchează o dată la 2 ani printr-o sfințire creștină colectivă. În 4 august, după slujba de dimineață, s-a sfințit agheasma în biserică. Preotul a sfințit fântânile prin sat. Eu am mers cu preotul și l-am ajutat să ducă colacii. Un băiat din sat, Alin, a dus căldarea cu agheasmă.
- Bravo! Au și bunicii tăi din Cașunca fântână?
- Da! Au în ogradă o fântână. Înainte de a o sfinți bunicul a îngrijit fântâna. Iar eu, în ziua de luni, 8 august, am adunat pietrele de lângă fântână, am măturat, ca să fie curat. Iar dis de dimineață am adunat, împreună cu bunicii, cartoafele din grădină. Bunicul le săpa, bunica le punea în căldare, iar eu le-am cărat in locul cuvenit și le-am înșirat , ca să se zvânteze… Sigur, duceam câte o jumătate de căldare, ca să nu fie prea greu….
- Mai stai mult timp la bunici?
- Ba zilele acesta trebuie să plec acasă, la Chișinău….
- Îți este dor de părinți?
- Sigur! Și de tati, și de mami, și de frățiorul mai mic Cristian. Dar îmi este dor și de învățătoarea mea, care m-a învățat timp de patru ani în clasele primare. Dumneaei se numește Neli Porubin. Aș vrea să îi doresc, prin intermediul ziarului, sănătate, elevi cuminți și silitori la carte, succese în lucru.
- În ce școală înveți?
- În gimnaziul Galata din Chișinău.
- Care sunt obiectele tale preferate?
- Ador matematica, educația plastică. Prima jumătate a verii am frecventat aerobica. Aștept cu nerăbdare să se înceapă anul de învățământ, ca să merg, mai departe, la antrenamente. Ador și lecțiile de engleză, o sa îmi trebuiască mai departe cunoștințe bune, deci trebuie să însușesc bine această limbă.
- Sigur! Îți doresc succese în toate!
Elena Țirdea-Spinei
PUBLICITATE
