Toamna, anotimpul poveștilor

0
17


Octombrie își scutură ramul, anunțându-ne – iarna e peste prag. Elevii au ieșit în vacanță și manualele, la fel. Nu au vacanță doar poveștile. Ele își găsesc loc la gura sobei și așteaptă când copiii, unii obosiți de joacă, alții de munci agricole sau din jurul casei, căci mulți, la țară, își ajută părinții, vin, ademeniți de căldură. Îi mai cheamă, cu glas neauzit, poveștile. Și bunicii, și părinții adoră să spună povești odraslelor lor
Despre asta am aflat, discutând cu unii dintre ei.

Bogdan Dranca, 15 ani, satul Larga, raionul Briceni:

  • Eu învăț în clasa a zecea, Liceul Teoretic Larga. Am ieșit deja din vârsta poveștilor, dar îmi plac istorioare documentare. Mă informez din lumea internetului. Să zicem, iată ce am aflat despre satul meu de baștină: atestare documentară a satului Larga datează din iulie 1429, când domnul Ţării Moldovei Alexandru cel Bun îl întărea lui Dan Uncleata. Denumirea veche a satului este Ţicoteni, în componenţa ţinutului Hotin. In 1638 Nastea, fiica lui Ivan Vartic dăruia părţile ei din Ţicoteni ginerelui său, Ursu şi nepoatei Antimia. În 1664, satul era vândut lui Prodan Drăguşescu, iar în 1698 satul a fost vândut lui Lupu Bogdan hatman. Săpăturile arheologice au confirmat prezenţa în această zonă a aşezărilor umane ale culturii tripolice. În apropierea satului se află peste 20 de tumuluri. Din 1739 satul este numit Larga, după denumirea râulețului Larga, fapt confirmat printr-un document care atestă prezenţa în luna august a redutelor armatei ruseşti lângă satul Larga.

Francesca- Georgeta Lupu, elevă în clasa a șasea, gimnaziul Vasilcău, Soroca:

  • Am doisprezece ani. Eu ador legende despre Olimp. Am foarte multe cărți acasă. Mi le procură părinții. La bibliotecă nu prea găsesc cărți pe plac. Apropo, am citit toate opt cărți despre peripețiile lui Harry Potter, un copil-vrăjitor care avea un crunt dușman – Voldomort, cel mai puternic vrăjitor de pe pământ. În final, acest bătrân vrăjitor și-a pierdut puterile în favoarea lui Harry Potter, căruia cândva îi ucise părinții. Aceste istorioare sunt la fel ca niște povești, dar am trecut la Persi Jackson și, după cum am zis anterior, la legende despre Olimp. Visez să devin o jurnalistă când voi crește și voi scrie și eu povești, dar din cele adevărate.

Zinovia Gurdiș, 51 de ani, Cernăuți, Ucraina:

-Sunt bunică. Lucrez peste hotare, în Italia, dar revin deseori acasă, in satul Boian. Vin deseori și pe la fiică care locuiește în Vasilcău, Soroca. Am avut probleme de sănătate foarte grave și m-am învățat să cred în toate legendele despre locurile cu puteri magice. Cred în Dumnezeu și în puterea Lui. Lumea zice că , înaintând în vârstă, basmele își pierd din putere, dar nu și din înțelepciunea lor. Noi acolo, în Ucraina, avem basmele și poveștile noastre. Sigur, sunt iubite de copii. Mai ales că întotdeauna ele au un final fericit.

Rodica Cărbune, orașul Florești:

  • Am studii pedagogice. Chiar am lucrat într-un timp cu jurnalistul Ion Spinei la o redacție din Ungheni. Calea vieții m-a purtat prin multe. M-am dedicat multor activități. Acum mă ocup în serios cu Faberlic. Asta este mai mult decât o poveste. E o poveste a Frumuseții. Această poveste înfrumusețează viața multora. A înfrumusețat și schimbat și viața mea. Mie îmi plac basmele din copilărie. Le țin minte până azi și, cred, intr-o bună zi am să le adun intr-o cărțulie, de ce nu?

Nadea Calițiuc, satul Medveja, Briceni, clasa a șasea:

  • Am doisprezece ani. Îmi plac poveștile, dar mai tare sportul. Chiar mă ocup în școala sportivă din satul vecin, Larga. Mai iubesc să desenez și să cânt.

P.S. Am o satisfacție deosebită pentru tot ce e legat de tematica autumnală, dar și povești, îndeosebi. Propun să prelungim firul discuției la această temă. Mesajele le așteptăm la adresa veche elena-spinei@mail.ru

PUBLICITATE