Ce mai fac măicuțele la Japca… FOTO-VIDEO

0
1752
În atelierul de croitorie măicuțele cos veșminte bisericești, haine naționale, băsmăluțe personalizate
Egumenia Parascheva
Stareța Sfintei Mănăstiri Japca

„Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!

La Sfânta Mănăstire „Înălțarea Domnului” Japca nu a încetat dangătul clopotelor de la înființare până în prezent. Mănăstirea a fost rezistentă în toate timpurile grele și sperăm să țină piept la toate greutățile care sunt în ziua de azi. Așteptăm credincioșii să vină oricând, să ia parte la rugăciuni, când au greutăți, pentru că aici vor găsi o liniște deosebită, în care puterea credinței se simte întotdeauna.”

         Ce mai nou în leagănul ortodoxiei de la Mănăstirea Japca? E pace, ca în sânul lui Avraam. O liniște sacră, departe de tumultul vieții laice. Aici timpul are o altă măsură, cea de legământ cu Dumnezeu.

Măicuțele cu chipuri blânde, refugiate în rugăciuni și comunicare cu divinitatea, spun că sunt ferite de știrile ce abundă non-stop gândurile mirenilor. Doar din când în când, mai ajunge câte o veste, iar despre pandemie nu discută, ci se roagă pentru încetarea ei, la fel cum se roagă pentru toate necazurile lumii, cerând Domnului miluire și iertare. Zilnic, la ceasul amiezii, timp de trei minute bat clopotele sfântului lăcaș, pentru a învinge încercările la care suntem supuși în această lume pământeană.

Se muncește mult la mănăstire, ca într-un stup cu albinuțe, fiecare cu ascultarea sa, unele măicuțe au grijă de cele cinci văcuțe și alte animale din gospodărie, altele coc pâine, fac lumânări, cos veșminte și alte treburi necesare – citire și repetiții ale corului, orânduite toate pe lângă programul bisericesc. Au mai menționat măicuțele că la lucrările de menținere a complexului deseori este prezent și domnul primar al satului Japca, Iurie Pascaru.

De două ori pe zi, dimineața la 10:00 și seara la 16:00 se ia masa în trapeză. Sora Tatiana are un clopoțel cu care anunță obștea să se adune. „Înger la masă!”, în loc de „Poftă bună!” se spune la mănăstire, după ce se rostește rugăciunea de binecuvântare.

Acum, când atâtea uși se închid, când om de om se distanțează, poarta Sfintei Mănăstiri „Înălțarea Domnului” Japca este larg deschisă pentru vizitatori. Oricine este binevenit, copii sau vârstnici, creștini sau ne-creștini, fericiți sau întristați. Fie și la miez de noapte, pelerinul va fi primit, ospătat și binecuvântat. Pe teritoriul mănăstirii activează un hotel nou cu 45 de locuri de cazare, împărțite în camere de două, trei sau cu mai multe paturi, la preț de 25 de lei per noapte, și cu prânz oferit din partea măicuțelor. Iar cei care ajută la ascultare (o mână de ajutor în gospodăria mănăstirii) nu plătesc pentru chirie.

         De la intrare, o cale străjuită de brazi înalți conduce călătorul spre poarta celor trei izvoare. Obosit de drum, îți stropești fața cu apa cristalină care, spre mirare, e mai caldă decât aerul țepos al iernii. Curată și plăcută la gust, apa izvorului Maicii Domnului este tămăduitoare, așa dar, nu uitați să luați o sticlă cu dumneavoastră, să mai sorbiți din ea când reveniți acasă.

         Împrospătați, cu sufletul deschis, puteți intra prin turnul clopotniței cu trei etaje, care a fost ridicat în perioada anilor 1821-’26, 1840-’41. Cu ușurință, urcați până sus ca să cuprindeți cu privirea întreg ansamblul monahal și să vedeți o minune de clopot, din 1907, care cântărește 850 de kg.

În mijlocul curții se distinge cu grandoare biserica „Înălțarea Domnului”, care în anul 1912 a fost rezidită în stil eclectic. În soborul spațios cu trei altare, veți vedea icoane vechi și noi, moaște ale sfinților și alte obiecte de cult de însemnătate religioasă și istorică. La Japca se află cea mai fidelă copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăț, pictată în anul 1853. O arhitectură deosebită, cu influența clasicismului, are biserica de iarnă „Sf. Arhanghel Mihail” (1849). La magazinul mănăstiresc puteți găsi în vânzare băsmăluțe cusute în atelierul de croitorie al complexului monahal, icoane, cărți sfinte și lumânări artizanale.

Mănăstirea are și un ghid – Nina, maica cu ochii blânzi și curați ca cerul albastru. Cu răbdare și ascultare, povestește pe îndelete istoria fiecărui loc sacru al complexului monahal și răspunde la întrebările vizitatorilor. Tot ea, cu binecuvântarea Egumeniei Parascheva, Stareța Sfintei Mănăstiri Japca, ne-a condus și pe noi, reporterii Ziarului Nostru, pe cărările bătătorite, secole la rând, de tălpile celor care și-au dedicat viața în ascultare.

         Istoria mănăstirii a început prin sec. al XV-lea, când a fost întemeiat schitul rupestru – biserica săpată în stâncă, ferită de incursiunile barbare. Urcând treptele, un om iute de picior ajunge sus în cinci minute, dar întâlnind atâta frumusețe în jur, ochii rătăcesc, pașii zăbovesc și lăsă sufletul în admirare. Sus pe terasa de piatră se deschide o panoramă încântătoare spre apa Nistrului. E locul ideal de meditație și rugăciune.

          În diminețile de vară, ciripitul păsărilor din pădure învăluie văzduhul învecinat, dând start vioi zilelor senine. Creștinii sosiți își lecuiesc rănile sufletești prin frumusețea locului și folosul duhovnicesc al slujbelor. Aici simți cum pleacă din tine o povară și te umpli de har prin pocăință, rugăciune și împăcare.

          Iar dacă sunteți departe sau în neputință de a veni la Japca, puteți urmări pagina de facebook a mănăstirii, unde periodic, maica Ariadna postează fotografii și filmulețe din viața așezării sau scrieți pe adresa lăcașului: Sfânta Mănăstire Japca, s. Japca, r. Florești, Moldova. Tel.: +373 25066259, 067207932. E-mail: manastirea.japca@gmail.com

         Text și fotografii: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE