Roman Bilenco, despre ce-a fost, ce urmează și portița deschisă

N-a fost ușor, dar cine a zis că va fi ușor? Să găsești juma de oră în programul unui primar pe timp de amalgamare, chiar, s-a dovedit a fi o mega provocare. Care mai are și viața lui, cu problemele lui, cu cheful lui care, uneori, refuză, dar totul e bine când se termină cu bine. Până la urmă, misiune îndeplinită și aveți în față gândurile primarului satului Cașunca, dl Roman Bilenco, cel care este recunoscut mai mult pentru fapte decât pentru vorbe așa că și la scos vorbele din el n-a fost atât de simplu. Dar, fiecare cu meseria lui – important e să ne-o facem bine fiecare la locul lui. Dacă pentru oamenii din Cașunca contează faptele, nu vorbele, pentru cititorii „Ziarului Nostru” contează ambele…

Prezentarea de rigoare:

Roman Bilenco

Primarul s.Cașunca, r-nul Florești

S-a născut pe 1 mai, 1981, în s. Cașunca, r-nul Florești.

A absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, specialitatea Comerț, Turism și Servicii Hoteliere.

Până la mandatul de primar a activat în calitate de manager transport în cadrul unei companii de profil.

Este căsătorit, are trei copii.

În primul fotoliu de primar a intrat în toamna lui 2019, acum fiind la al doilea mandat.

La nivel administrativ, Cașunca trăiește cu amalgamarea

• Cu ce trăiește acum Cașunca? Cu ce se laudă și cu ce luptă?

• La nivel administrativ, trăiește cu amalgamarea, dacă e să ne legăm strict de actualitate. Dar cred că nu doar Cașunca trăiește cu asta. Este prima preocupare pe ordinea de zi, atât a administrației, cât și a locuitorilor.

• E firesc – urmează o schimbare importantă care le va influența viața într-un fel sau altul.

• Așa este. Legat de cetățeni, majoritatea muncesc în agricultură, la nivel particular dezvoltă sere în care cresc roșii, castraveți, flori, etc…

• Care este lucrul sau omul care întruchipează satul Cașunca? Spui Cașunca și ai în vedere ce? Sau pe cine?

• Dacă ne referim la istorie, nu putem să-l omitem pe Ștefan Casso, nobilul care a și fondat localitatea. Care, de fapt, se numește în cinstea lui. La Biserică, pe peretele de la intrare, avem și o placă memorială, inaugarată anul trecut la inițiativa unui locuitor al satului, Veaceslav Dobîndă, cel care este Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Țărilor de Jos.

• Am ajuns la o altă personalitate, numele cărei vorbește despre satul Cașunca…

• Cu siguranță.

Sunt lucruri care țin de datoria fiecărui primar să le facă, asta e munca lui

• Cu ce realizări vă mândriți din postura de primar la Cașunca?

• De când am venit în funcția de primar, am avut grijă să se desfășoare lucrări de renovare a mai multor instituții publice – grădinița din localitate, sediul primăriei, etc, de menținere a curățeniei…. În plan cultural, am susținut colectivele artistice de amatori – dl. Pavel Rusu este conducătorul artistic care are grijă de acest aspect important al comunității satului Cașunca și la inițiativa lui a fost înființat colectivul artistic de bărbați, „Strămoșii”, care a devenit, în timp, model. Am susținut și activitățile sportive, în rând cu cele artistice, echipa de fotbal participă la competiții raionale… Lucruri pe care trebuie să le susțină un conducător al administrației sătești fără ca să se laude cu asemenea realizări.

• Da noi nu ne lăudăm, doar le menționăm.

• Așa da. La fel cum nu trebuie să ne lăudăm cu reparația drumurilor sau instalarea iluminatului public. Sunt lucruri care țin de datoria fiecărui primar să le facă, asta e munca lui.

• Pe de altă parte, oamenii trebuie să știe că transportul care deplasează sportivii la competiții nu merge pe aer. Plus că și fotbaliștii mai trebuie alimentați.

• Și așa e drept. De toate are grijă primarul.

• Probleme rămase nesoluționate?

• O problemă mare rămâne Casa de Cultură, sediul căreia se află într-o stare nu prea bună, ca să nu zic avariată, aceasta necesitând o reparație capitală. La moment, abia în acest an, ne-am permis să alocăm 290 de mii de lei doar pentru proiectul tehnic. Urmează să căutăm finanțări pentru realizarea unei reparații capitale, dar asta urmează… Nu știu dacă voi fi eu primar atunci și mai apuc s-o fac eu. Dar, trebuie reparată – e în centrul satului, acolo avem concentrate toate instituțiile publice – gimnaziul, grădinița de copii, Primăria, Casa de Cultură – toate sunt în centru și clădirea respectivă chiar stă urât și strică priveliștea, mai se și distruge cu anii dacă nu se iau măsuri.

Cu strigăte nu hotărăști nimic

• Puteți să vă caracerizați satul și sătenii. Puteți, nu neapărat, doar de bine… Că ei, sunt sigur, nu vă vorbesc doar de bine… Sau greșesc și vă laudă într-una?

• Mă rog, știți cum… Oamenii sunt diferiți, cu diferite caractere – oricum, mă străduiesc să îndeplinesc cerințele fiecăruia, din postura de primar. Chiar și celor care mă critică. Nu aud direct de la dumnealor, dar eu mă străduiesc să întreprind toate lucrările care sunt necesare pentru a hotărî întrebările. Legate de drumuri, iluminat stradal… Mai rămâne cineva nemulțumit pentru că aproape tot satul a fost iluminat dar o stradă nu s-a iluminat, pentru că nu s-au făcut lucrări de schimbare a cablurilor și a pilonilor. Respectiv, omul mă critica și mă critica – problema a fost rezolvată, pentru că lucrările erau și în plan, doar că anume în acea perioadă nu s-au realizat pentru că n-a fost posibilitate financiară. În anul următor am hotărât problema, atunci când a apărut posibilitatea.

• Cu oamenii nu te pui, chiar dacă vor lumină pe fiecare hudiță…

• Da, cum la vecini să fie lumină da la ei nu – nu e bine.

• Înțeleg că se aude prin sat, ajung vorbele la destinație…

• Da, sigur, asta nu poate să nu se audă. Eu reacționez normal, constructiv, fără nervi și emoții negative – ele nu ajută și nu duc nicăieri. Fac ceea ce am de făcut – așa și vorbele dispar.

• Care ar fi trei principii pe care vă bazați în activitatea de primar și care vă ajutată?

• Responsabilitate, cumsecădenie și înțelegere.

• Nu sunteți genul de primar care se ia de gât cu cei nemulțumiți?

• Nu. Sunt calm, încerc să le explic, cu strigăte nu hotărăști nimic.

Problema principală – care va fi centrul administrativ al noii formațiuni

• Trecem la probleme curente și arzătoare: cum intră și cum iese primăria Cașunca și primarul său în/din povestea amalgamării? Aveți adoptată vreo decizie de inițiere?

• Avem adoptată o decizie de inițiere, împreună cu încă două primării – c. Nicolaevca și c. Ciutulești, am avut prima ședința a grupului de lucru. Doar s-a ales președintele și secretarul grupului, s-a discutat întrebarea despre cum informăm populația – prin adunări sau prin chestionare. Obiectivul principal, care este și problema principală, rămâne care va fi centrul administrativ al noii formațiuni…

• Asta e buba. Toți vor la ei în sat și nimeni nu vrea să cedeze…

• Exact. Prin alte părți am văzut că se soluționează mai ușor, cum ar fi la Ghindești – e oraș, e centru… La noi e mai complicat, puțin, dar, dacă nu vom ajunge la un consens, vom merge pe Hotărâre de Guvern – este acolo un formular care urmează a fi îndeplinit și localitatea care obține cele mai multe puncte devine centru administrativ.

N-ar trebui să trântim ușile în urma noastră

• Mai aveți chef de primărie după amalgamare? Cum se va schimba viața de primar după toată treaba asta?

• Cu siguranță, va trebui de muncit mai mult – vă dați seama, fizic, ai de alergat mai mult. Una e să te numești, doar, primar, iar alta e să mai și oferi rezultate. Ca să satisfaci cerințele fiecărui cetățean, va fi nevoie de mai multă muncă și mai mult efort. Va fi mai greu, sigur. Cât despre chef de primărie la noua unitate administrativ-teritorială, nu sunt decis, încă. Stau pe gânduri – raportul pro-contra e de 50/50, acum.

– Și dacă cele 50% care acum sunt contra, se fac 60, de exemplu, aveți un plan „B”? Ce altceva ați putea face la nivel profesional?

– Păi, ceea cea am făcut și până a deveni primar – într-un fel, nici nu am plecat „cu totul”, „departe” de ceea ce făcusem, profesional, înainte -transportul.

– Ați lăsat o portiță deschisă acolo, unde să vă întoarceți…

• Corect. N-ar trebui să trântim ușile în urma noastră, în general – așa e mai ușor de trăit și de muncit. Eu mă străduiesc, cel puțin.

• Cumsecădenie și înțelegere, țin minte… Ca să nu încheiem discuția pe teme ultra-serioase – vă mai rămâne timp și energie și pentru altceva decât primărie și reforme? Mai aveți competiții raionale la fotbal? Participați?

• Tocmai au avut băieții meci, din păcate, au fost eliminați de cei din Cernița. Au pierdut cu 0-2…

• E doar un meci de fotbal, nu vă indispuneți – sunt lucruri mai esențiale pe lumea asta…

• Ei… Este dl Pavel Rusu, de care vă spuneam mai devreme, de la Casa de Cultură, dumnealui gestionează procesul cultural-sportiv. Inclusiv, echipa – eu sunt cu monitorizarea, mai mult. Suntem receptivi și răspundem solicitărilor băieților, ori de câte ori este nevoie – mă refer la primărie.

• Oricum ține de atribuții de serviciu… Timpul liber cu ce-l umpleți?

• Dacă aș fi avut timp aș fi spus – vânătoarea. Doar că nu am timp pentru asta. Așa, mai jucăm volei cu băieții – cu fotbalul nu a ieșit bine din cauza unei accidentări.

• Am observat că mai mulți primari preferă voleiul în fața fotbalului…

• Ține și de vârstă, nu? La nivel de amatori poți juca volei fără mari eforturi și riscuri de a-ți rupe piciorul și la vârste mai înaintate.

Marcel Toma