Am promis că voi realiza un interviu cu Victoria Sârghii, elevă în clasa a cincea dintr-un liceu teoretic din oraşul Soroca.
Victoria are unsprezece ani. S-a născut în oraşul Montreal, Canada. Are o soră de cinci ani care se numeşte Daria. Ea, la fel, s-a născut în Canada. De ceva vreme au revenit în Soroca, la bunici. În prezent locuiesc împreună într-o casă frumoasă la sol. Se bucură de viaţă, de darurile toamnei moldoveneşti. Le place să se dea în scrânciobul din ograda bunicilor, să facă raiduri prin grădină bunicilor, cu mulţi pomi fructiferi şi bunătăţi, cum ar fi roşii, ardei de diferite culori, viţă-de-vie, etcetera. Adoră plimbările prin oraş, împreună cu bunica Raisa, mai ales când ea le intră în voie şi le cumpără ce îşi doresc. Curioasă, am luat-o la întrebări pe Victoria şi iată ce am aflat:
- Vorbeşti bine română. Cum e posibil aşa ceva?
-Da, m-am născut şi locuit unsprezece ani în America, dar acasă, în familie, întotdeauna am comunicat nu numai în franceză, ci şi în limba maternă. În şcoală şi grădiniţă, numai franceza, sigur. Sunt recunoscătoare părinţilor că în zilele de sâmbătă mă duceau la ore într-o şcoală privată, cu predare în română. Toată lumea se miră că vorbesc atât de bine româna. Să ştiţi că recent am scris, la liceu, un test despre Serafim de Sarov şi m-am isprăvit de minune, nu mai rău decât semenii mei din clasă. Asta mă bucură. - Simţi, totuşi, că îţi este greu? Oricum, patru ani ai învăţat în altă limbă, altă ţară!
- Sigur! Învăţătura nu mi se dă uşor. Bunicii mă ajută, dar, oricum, am mult de lucru, adică de învăţat. Mă strădui să citesc mult, iau lecţii individuale.
- Ce obiecte îţi plăceau acolo, în şcoala americană, dar ţi-s dragi şi aici?
-Arte plastice, muzica, matematica. - Sunt curioasă, În America copii merg cu ghiozdan la şcoală sau fără?
- Vă bazaţi pe filme unde elevii merg la lecţii cu câteva caiete în mână sau chiar fără nimic. Asta e doar în filme. Acolo aveam un ghiozdan atât de mare, că pe aici nici în pomină nu sunt! El şi fără cărţi e greu, dar umplut cu cele trebuincioase pentru lecţii abia îl ridicam de la podea. Am adus cu mine acel ghiozdan. Îl păstrez drept amintire.
- Cum aţi suportat, împreună cu sora, drumul din America în Moldova?
- Ah, a fost foarte lung. Am zburat ore în şir. Am venit cu tati, mami a rămas în Montreal să mai lucreze. Va reveni mai târziu şi vom locui toţi împreună, în patru. Atunci vom fi cea mai fericită familie!
- Să dea Domnul, Victoriţa! Eşti o fetiţă curajoasă! Îţi doresc succese şi baftă în toate!
Elena SPINEI
