Stela Cetulean, despre roșii uscate, vișină în ciocolată, greutățile din viață și patriotismul sorocean

Doamna Stela Cetulean a mai fost în paginile „Ziarului Nostru” – desfășoară idei îndrăznețe de afaceri așa că nu poate lipsi. Nici atunci, dar nici acum. La opt ani distanță, am mai bătut o dată la ușă și am mai întrebat despre ce și cum. Dacă, data trecută, MVP a fost castravetele murat uscat, acum a venit și rândul roșiilor și a vișinilor în ciocolată…

Prezentarea de rigoare:

Stela Cetulean

Proprietară „Lefrucom” SRL,

Întreprindere individuală “Cetulean Stela”

S-a născut și a locuit toată viața în municipiul Soroca.

Cu excepția anilor de studii. Superioare – Institutul Pedagogic “Ion Creangă”, Facultatea Educație Fizică și Sport, la intrare. La ieșire, deja Institutul Național de Educație Fizică și Sport (INEFS).

La început a fost pedagogia, după care a pășit pe calea afacerilor. De familie.

De ce să nu le dăm produselor “a doua viață”?

• Să le reamintim oamenilor cu ce vă ocupați, în linii mari și mici, în aspect profesional. Cu ce se ocupă firma pe care o conduceți? Care e gama completă de produse și servicii pe care le oferiți?

• Am început să activăm din 2007, atunci am deschis compania și eram axați pe legume uscate. Cel mai principal produs al nostru care ne aduce un venit plusvaloare a fost castravete murat uscat. A fost și patentat, am fost și suntem singurii în Republica Moldova care uscăm castraveții murați. În baza acestei idei de afaceri am și început dezvoltarea noastră. Apoi am început a usca și fructe – eram în sânul livezilor, în raionul Soroca, atunci, acestea erau foarte multe. Cel puțin, mai multe ca acum… Așa că ne-am gândit de ce să nu le dăm produselor “a doua viață”? Să le uscăm, adică. Oferă multe beneficii – orice om poate păstra acasă nu o ladă de mere, ci o pungă de același produs care ocupă un volum mult mai mic. Este convenabil și gustos, fără adaosuri, doar uscate. Mere, pere, gutui… După o perioadă, în care au fost diferite vizite în diferite țări, am văzut că fructele noastre uscate putem să le învelim și în ciocolată. Începând cu 2014, facem și asta. Am avut o gamă foarte mare de asemenea produse, am fost primii pe piață la acest capitol…  

• Dacă suntem în prima lună de toamnă, cu ce exact sunteți preocupată, la moment? Pe ce produse și ce procese de producție vă sunt axate atenția și efortul?

• La moment, uscăm roșii…

• Cât durează procedura de uscare? În cât timp pleacă “în lumea mare”?

• Procesul durează 24 de ore, dispunem de tehnologii care ne permit să realizăm procesul în termen scurt. Am un utilaj mai neobișnuit, nu e dulap, nu e tunel – e un dispozitiv combinat. Se usucă la o temperatură foarte mica astfel ca produsul să aibă aspect, gust și să-și păstreze toate vitaminele.

Fructele noastre uscate ajung și pe mesele grădinițelor

• Cum stați cu materia primă? Tot din zona Soroca luați sau s-a mai lărgit aria?

• Ce ține de roșii, e zona Soroca, bineînțeles. Aici sunt foarte mulți producători de roșii, castraveți, ardei, etc… Pentru alte produse, mergem mai departe. Vara am uscat vișină-șireașă și pentru asta am procurat produsele respective și din raionul Dondușeni – am achiziționat de la populație.

• Cum a fost și cum este anul agricol pentru producția pe care o prelucrați?

• Dacă vorbim de roșii, iarăși, anul acesta a fost foarte bun pentru noi. A fost roadă bogată și, respectiv, prețul de achiziție, accesibil. După cum alte componente s-au scumpit rău (forța de muncă, combustibilul, îngrășămintele), anul acesta a fost un preț ok la roșii. 

• Care este aria acțiunii „Lefrucom”? Altfel spus, unde ajunge producția firmei și cine o consumă?

• În primul rând, în Moldova – fructele noastre uscate ajung și pe mesele grădinițelor din oraș, dacă vorbim de piața externă, exportăm în România, în alte țări din UE…

• Piața din Rusia s-a închis…

• S-a închis. Acum, avem posibilitatea să exportăm castraveți murați uscați în Belarus, dacă vorbim de piața din est.

• Cum stăm cu perfecționarea? Cât de mult ați reuțit să extindeți atât procesul tehnologic, cât și piața de desfacere?

• Ne perfecționăm și ne extindem. Pentru că pe piața fructelor uscate sunt foarte mulți producători, mai intervine și factorul politic și e nevoie de dezvoltare permanentă. Sunt ani în care putem vinde produsele noastre la preț mai mare, ani în care putem vinde la preț mai mic.

• Se mai întâmplă ca socoteala de acasă să nu coincidă cu cea din târg? Au fost și situații neprevăzute spre neplăcute?

• Se mai întâmplă, câte ceva mai apare… În orice activitate mai apre câte ceva… Ceva se scumpește… Cine nu face nimic, numai acela nu are parte de neplăceri.

• Cât de mult se poate improviza în procesul tehnologic?

• Cu cât producția e mai mica, cu atât e mai flexibilă – putem adăuga, experimenta ceva. Dacă procesul și cantitățile sunt mai mari, e mai complicat. Noi suntem o afacere mica, putem face azi așa, mâine – altceva. Avem spațiu de manevră. Mi-a venit o idee sau am văzut undeva ceva interesant, am și aplicat-o. Încercăm mereu să facem ceva nou, să mai uimim cumpărătorii, să fie și pentru noi ceva interesant. Vișina în ciocolată ar fi unul din aceste produse, natural, fără adaosuri, procurată din curte de la oameni.

• Cum merge curățătoria chimică? Ca serviciu paralel cu fructele uscate… Sunt direcții de afaceri compatibile? Cum e să unești două drumuri, aparent, diferite?

• Merge. Noi de la curățătorie am și pornit afacerea de familie. E o treabă sezonieră mai mult, cea mai activă perioadă fiind toamna – septembrie-noiembrie. Văzând că ne rămâne timp, după ce am pus curățătoria chimică bine pe picioare, după asta am mers și pe fructe uscate. Se poate face și una și alta. Dacă stabilizezi bine o direcție de afaceri, poți face și alceva. La curățătorie e mai stabil, nu intervin atât de mulți factori cum e la uscătorie.

Nu reușești să spui că deja ți-au luat-o pe dinainte alții

• Într-un interviu anterior, tot la noi, spuneați că vă place să pătrundeți în taina lucrurilor simple…

• Vrem lucruri și mai complicate, în aspect tehnologic, cu siguranță. Avem idei, necesită careva investiții – se lucrează la asta. Planuri avem – dacă nu ai planuri, e mai greu spre imposibil.

• Dar nu vreți să intrați în detalii…

• Nu, că nu reușești să spui că deja ți-au luat-o pe dinainte alții…

• Nici nu așteaptă să iasă ziarul, măcar… Cum v-a influențat dispariția soțului? Ca om, ca femeie, dar și ca om de afaceri? Pe cine vă bazați acum?

• Am rămas eu și mă ajută feciorul mai mare, Maxim. Eu eram cu producerea, soțul – cu vânzările, certificările, contactele, achizițiile… La un moment, toate atribuțiile lui au venit peste mine, urma și de achiziționat, și de prelucrat, și de vândut, noaptea trebua să mă gândesc ce voi face mâine sau poimâine. Au fost momente grele peste care am trecut, am mers înainte, nu fără susținerea lui Maxim, de care am parte și acum.

• Din învățător repede faci om de afaceri… Se poate întâmpla și invers? Nu vă vizitează gândul? Sau, Doamne ferește?…

• În suflet încă mai rămâne, este acel dor de școală. Pentru că a fost pedagogia o dorință, venită încă din copilărie. Și feciorul, după ce a absolvit facultatea, a făcut masteratul, are și el ore… Dar, chiar dacă dorul e mare, nu voi uita cum munceam la două școli pentru a aduna un ban. Și cum soțul a zis că el cu școala nu se descurcă, cu “cu așa salarii nici câine la casă nu vom avea”. După ce s-a dus el din școală, am mers și eu pe calea afacerilor.

• Absolventă a Facultății de Cultură Fizică și Sport, care disciplină sportivă vă este mai aproape de corp și de suflet? Poate, pe care o practicați și acum? Poate ne mirați cu ceva exotic?…

• Turismul sportiv mi-a plăcut mult, am predat înotul la “Constantin Stere”, nu mai zic că am predat ore de educație fizică câțiva ani. Dar acum, sincer, nici nu am timp și nici posibilitate să practic vreo disciplină sportivă. Munca e principalul meu sport, toată ziua pe picioare. Fizic nu aș putea face față, nu reușesc.

Patriotul acestui pământ și al acestui oraș

• V-ați născut în Soroca și toată viața ați trait-o aici. Patriot…

• Sunt patriotul acestui pământ și al acestui oraș. Eu pot pleca de aici doar în vizite și deplasări. În călătorii, dar, oricum, revin acasă. Am avut oportunități să mă angajez la Chișinău, după absolvire,  dar am refuzat.  E un oraș mare, greoi, cu aer greu… Soroca e un oraș mai familiar, e mai aproape, îmi place foarte mult. Și e amplasat pe niște locuri frumoase, pe malul Nistrului.

Marcel Toma