În contextul unor declarații publice din ultimele zile referitoare la proiectul Legii farmaciei, aflat în consultare publică până la 23 septembrie 2026, Ministerul Sănătății consideră necesar să aducă mai multe precizări, pentru ca cetățenii să fie informați corect despre ce prevede proiectul și de ce este nevoie de el.
Problema de la care pornim este reală și îngrijorătoare. Datele arată că din 1.604 farmacii și filiale, 1.067 erau în mediul urban și numai 537 în mediul rural, deși 56% din populație locuiește la sate. Raportat la populație, diferența era de aproximativ 101 unități la 100.000 de locuitori în urban și 39 în rural. Pentru mulți oameni din sate, în special pentru vârstnici, o cutie de pastile pentru tensiune sau pentru inimă înseamnă și astăzi o zi de drum până la centrul raional. Aceasta este problema pe care noua lege își propune să o rezolve.
Proiectul noii legi a farmaciei urmărește, în primul rând, să asigure accesul la medicamente acolo unde nevoia este cea mai mare – în satele fără farmacie. Pentru aceste sate, proiectul prevede sucursale, puncte farmaceutice, farmacii mobile și automate, care funcționează în condiții stricte, sub răspunderea unei farmacii autorizate și a unui farmacist coordonator. Proiectul extinde rolul farmacistului și cere certificare pentru persoanele care eliberează medicamente fără a avea pregătire farmaceutică. Proiectul nu înlocuiește programul „Farmacie în satul tău”, ci îl completează.
Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra farmaciilor mobile, ci asupra procedurii de adoptare a legilor din 2020
Prin Hotărârea nr. 8 din 11.03.2021, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale legile nr. 236 și nr. 240 din 16.12.2020 din motive de procedură. Legile au fost adoptate de Parlament fără avizul Guvernului privind impactul bugetar, inclusiv cel al amendamentelor propuse de deputați, ceea ce contravine art. 131 alin. (4) și (6) din Constituție. Curtea nu s-a pronunțat asupra fondului, deci nici asupra farmaciilor mobile ca modalitate de acces la medicamente.
Proiectul de astăzi nu are legătură cu inițiativele din 2020. El a fost elaborat de Ministerul Sănătății împreună cu Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (AMDM) și parcurge toate etapele prevăzute de lege: consultări publice, avizare și expertize. Printre altele, proiectul transpune prevederi ale Directivei 2001/83/CE privind medicamentele de uz uman și ale Directivei 2011/24/UE privind drepturile pacienților în asistența medicală transfrontalieră. În Parlament, proiectul va ajunge cu avizul Guvernului și cu analiza de impact.
Ce garanții de siguranță medicală conține proiectul
În 2020 au fost puse întrebări legitime despre păstrarea medicamentelor, pregătirea celor care le eliberează, locul unde funcționează noile unități și controlul acestora. Proiectul actual răspunde la fiecare dintre ele direct în textul legii, nu prin trimitere la acte ulterioare.
Sucursalele, punctele farmaceutice, farmaciile mobile și automatele nu pot funcționa ca afaceri de sine stătătoare. Potrivit art. 9 din proiect, fiecare aparține unei farmacii autorizate, numită farmacie „mamă”, nu are personalitate juridică proprie și activează sub răspunderea unui farmacist coordonator (art. 21 și 24). Punctele farmaceutice, farmaciile mobile și automatele pot fi amplasate doar în localitățile rurale unde nu există farmacie (art. 9 alin. (7) și (8), art. 13 alin. (4) și art. 14 alin. (1)). Farmacia mobilă circulă după un traseu și un orar comunicate în prealabil AMDM (art. 14 alin. (1)).
Proiectul nu înlocuiește farmacia permanentă din sat. Prioritare sunt unitățile fixe, adică sucursala și punctul farmaceutic. Farmacia mobilă poate deservi doar satele unde nu există nicio unitate fixă, iar la solicitarea primăriei poate fi trimisă temporar într-o localitate, până la autorizarea unei farmacii sau a unui punct farmaceutic (art. 11 alin. (6)).
Medicamentele pot fi eliberate de farmaciști, de asistenți de farmacie sau de cadre medicale care au absolvit un program național de reconversie profesională, încheiat cu certificare (art. 20 și 22). În sucursalele și punctele farmaceutice din sate, farmacistul coordonator trebuie să fie prezent fizic cel puțin două zile pe săptămână, iar în restul timpului supraveghează activitatea la distanță, cu înregistrarea fiecărei intervenții în sistemul informațional (art. 24 alin. (1), (2) și (7)). Persoanele care lucrează astăzi în farmaciile rurale fără pregătire farmaceutică vor avea 24 de luni pentru a obține certificarea, după care nu vor mai putea activa fără ea (art. 23).
Farmacia mobilă trebuie să monitorizeze și să înregistreze permanent temperatura de păstrare a medicamentelor, să asigure securitatea stocurilor și să țină evidența electronică, potrivit pct. 25) din art. 2 și art. 14 alin. (2). Ea nu eliberează medicamente care conțin substanțe stupefiante, psihotrope sau precursori și nu prepară medicamente (art. 14 alin. (3)). Automatele eliberează numai medicamente fără rețetă, dintr-o listă aprobată prin ordin al ministrului sănătății,
iar pe fiecare automat sunt afișate datele de contact ale farmaciei și informațiile necesare pentru accesarea unui canal de consiliere la distanță cu farmacistul (art. 13 alin. (2) și (4)). Fiecare unitate are autorizație și certificat de bună practică de farmacie emise de AMDM și este înscrisă în anexa la autorizația farmaciei „mamă” (art. 15). Farmaciile mobile și automatele vor funcționa trei ani în regim de proiect-pilot, iar rezultatele evaluării vor fi făcute publice și vor sta la baza deciziei de a le menține sau nu (art. 13 alin. (5) și art. 14 alin. (4)).
Rolul farmacistului nu se diminuează, ci crește. Proiectul prevede servicii farmaceutice avansate prestate de farmaciști instruiți și extinderea treptată, prin proiecte-pilot realizate împreună cu CNAM, a vaccinării și testării rapide în farmacii (art. 3 alin. (4)–(6)). Farmacistul verifică tratamentul pacienților cu boli cronice (art. 30) și colaborează cu medicii de familie (art. 27).
Programul „Farmacie în satul tău” continuă, dar nu poate acoperi singur toate satele
Programul, lansat în baza Hotărârii Guvernului nr. 1036/2023, a adus farmacii în sate care nu aveau una: din martie 2024 până în iulie 2026 au fost deschise 135 de farmacii subvenționate, care deservesc circa 180.000 de oameni. Programul rămâne o prioritate, iar Ministerul Sănătății îl va continua. Datele AMDM arată însă limitele unui model care se bazează doar pe subvenții de la buget.
În primul rând, programul se aplică doar satelor cu peste 1.000 de locuitori. Satele mici, unde ponderea vârstnicilor este mare, rămân în afara lui.
În al doilea rând, costurile sunt mari: fiecare farmacie primește o subvenție lunară cuprinsă între 10.000 și 20.000 de lei. Pentru anul 2025 au fost aprobate 5 milioane de lei, deși AMDM solicitase 25 de milioane de lei. La plafonul actual, subvențiile pentru cele 135 de farmacii pot ajunge până la aproximativ 32 de milioane de lei pe an (135 de farmacii × 20.000 de lei × 12 luni).
În al treilea rând, în multe sate vânzările sunt foarte mici. În unele farmacii subvenționate, vânzările lunare din primul trimestru al anului 2025 au fost de 9–20 de lei pe locuitor. Într-o localitate, vânzările lunare, de circa 9.200 de lei, au fost mai mici decât subvenția minimă plătită din bugetul de stat. Un alt obstacol este lipsa farmaciștilor și a spațiilor: în cazul a 44 dintre cele 225 de sate scoase la licitație, câștigătorii au renunțat să deschidă farmacia.
Aceste date arată că o farmacie clasică, cu farmacist permanent, chirie și stoc complet, nu se poate întreține dintr-un rulaj de câteva mii de lei pe lună. De aceea, proiectul nou completează programul cu forme adaptate satelor mici, care folosesc farmacistul, stocurile și logistica unei farmacii deja existente, fără cheltuieli permanente din buget. Subvenția rămâne în lege ca soluție pentru localitățile unde celelalte mecanisme nu dau rezultat, cu o sursă bugetară identificată în prealabil și cu raportare anuală a Ministerului Sănătății către Guvern (art. 12 alin. (3)–(5)).
Criteriile de amplasare actuale nu au adus mai multe farmacii la sate
Legea nr. 1456/1993 prevede de peste trei decenii o distanță minimă de 250 de metri între farmacii și o farmacie la 3.000–4.000 de locuitori în orașe. Rezultatul se vede în cifre: 101 unități farmaceutice la 100.000 de locuitori în orașe, adică aproximativ una la o mie de locuitori, de trei-patru ori mai multe decât ar fi trebuit să permită normativul, și doar 39 la sate. Aceste criterii nu au oprit aglomerarea farmaciilor în orașe și nu au adus farmacii în sate. Problema Republicii Moldova nu este numărul total de farmacii, ci modul în care sunt distribuite.
Ministerul Sănătății nu a identificat niciun document al Organizației Mondiale a Sănătății care să recomande distanțe de 250 sau 500 de metri între farmacii sau o farmacie la 3.000–4.000 de locuitori. Ghidurile comune ale OMS și ale Federației Internaționale a Farmaciștilor privind buna practică de farmacie se referă la calitatea serviciilor, nu la amplasarea farmaciilor. Cifrele invocate provin din legislația națională a unor state, inclusiv din legea noastră din 1993. Dacă o astfel de recomandare există, o așteptăm în cadrul consultărilor.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, în cauzele conexate C-570/07 și C-571/07, Blanco Pérez și Chao Gómez (2010), că statele pot aplica criterii demografice și geografice, dacă acestea sunt justificate de protecția sănătății publice, însă nu sunt obligate să o facă. Consiliul Concurenței din România a ajuns, la rândul său, la concluzia că limitarea numărului de farmacii în orașe nu duce la deschiderea de farmacii la sate și a recomandat, printre altele, unitățile mobile.
În locul interdicțiilor de amplasare, proiectul pune accent pe calitate și pe acoperirea teritoriului. Farmaciile pot fi deschise în orice localitate, cu condiția respectării cerințelor de autorizare și a bunei practici de farmacie (art. 8 alin. (1)), iar fiecare unitate va avea certificat de bună practică de farmacie (art. 15). Guvernul va aproba criterii de acoperire teritorială, utilizate pentru planificare, finanțare și evaluare (art. 8 alin. (2)). Rețelele cu cel puțin 30 de unități vor fi obligate să asigure, în fiecare oraș sau comună în care sunt prezente, cel puțin o farmacie care să ofere gama completă de servicii; în caz contrar, nu vor putea deschide unități noi până la conformare (art. 10).
Experiența altor state
Unitățile farmaceutice care aparțin unei farmacii și deservesc localitățile fără farmacie nu sunt o invenție a acestui proiect. În Portugalia, stat membru al Uniunii Europene, funcționează posturi farmaceutice dependente de o farmacie, autorizate prin concurs de autoritatea națională a medicamentului; o farmacie poate avea până la patru astfel de posturi. În Spania, legea obligă farmaciile să asigure asistența farmaceutică în localitățile fără farmacie din zona lor, prin puncte de eliberare legate de acestea, deși Spania aplică criterii demografice stricte. În România, farmaciile pot deschide oficine comunitare rurale în satele fără farmacie, care se închid atunci când în sat se deschide o farmacie.
Mai multe state europene au renunțat complet la restricțiile de amplasare: Islanda în 1996, Norvegia în 2001 și Suedia în 2009. În Suedia, numărul farmaciilor a crescut de la 929 la circa 1.350, iar programul de lucru s-a extins. Germania, Irlanda și Țările de Jos nu aplică criterii demografice sau geografice. În Suedia, Danemarca, Țările de Jos sau Polonia, unele medicamente fără rețetă se vând chiar în magazine, în timp ce proiectul nostru permite automate doar sub responsabilitatea unei farmacii. Iar în numeroase state din SUA, în Canada și în Australia, zonele izolate sunt deservite prin telefarmacie, cu farmacistul care supraveghează eliberarea medicamentelor la distanță.
Experiența acestor țări arată și un risc pe care îl luăm în serios: fără măsuri speciale, noile farmacii se deschid mai ales în orașe. Din acest motiv, proiectul nu se oprește la liberalizare. El obligă rețelele mari să mențină farmacii cu gama completă de servicii în localitățile unde sunt prezente (art. 10) și prevede examinarea prioritară și gratuită, în cel mult 15 zile lucrătoare, a cererilor pentru unitățile din satele fără farmacie, cu aprobare tacită dacă autoritatea întârzie (art. 11 alin. (2) și (5)). Unitățile din mediul rural sunt scutite de taxe de autorizare timp de cinci ani (art. 18 alin. (2) și (3)), primăria poate solicita deservirea temporară a satului de către o farmacie mobilă (art. 11 alin. (6)), iar ca ultimă soluție se organizează concursuri cu subvenție de stat (art. 12).
Ce nu prevede proiectul
Proiectul nu închide și nu reduce programul „Farmacie în satul tău”. Proiectul prevede expres acest lucru: farmaciile mobile și automatele nu vor putea funcționa în orașe sau în satele care au deja farmacie, astfel încât nu vor concura cu farmaciile rurale existente. Automatele nu vor elibera medicamente cu rețetă. Persoanele fără pregătire și certificare nu vor putea elibera medicamente, iar nicio unitate farmaceutică nu va funcționa fără a se afla sub responsabilitatea unui farmacist.
Ce câștigă cetățenii
Oamenii din satele fără farmacie vor putea procura medicamente în localitatea lor, prin sucursale și puncte farmaceutice, iar acolo unde nici acestea nu sunt posibile, de la o farmacie mobilă care vine după un program cunoscut din timp (art. 9 și 14). Pacienții cu boli cronice vor putea primi tratamentul lunar pregătit în prealabil în centre regionale, cu verificarea schemei de tratament de către farmacist, iar fiecare cutie va putea fi urmărită de la ambalajul original până la pacient (art. 30).
Adaosul comercial va fi același în toată țara, deci prețul medicamentelor nu va depinde de localitate (art. 33 alin. (2)). Medicamentele vor putea fi cumpărate online doar de la farmacii autorizate, incluse într-o listă publică ținută de AMDM (art. 6 alin. (2) lit. f) și art. 28). Rețetele eliberate în statele Uniunii Europene vor putea fi onorate, contra cost, în farmaciile din Republica Moldova (art. 31). Farmaciile vor colecta de la populație medicamentele expirate sau neutilizate, iar eliminarea lor la gunoi sau în canalizare va fi interzisă (art. 3 alin. (3) lit. f) și art. 32). Autorizația farmaciei se va elibera pe termen nelimitat (art. 15 alin. (7)).
Deschiși pentru dialog
„Nu avem de ales între o farmacie permanentă în fiecare sat și nimic. Avem de ales între a mai aștepta ani de zile și a folosi formele sigure de acces pe care le aplică și alte state europene. Nu coborâm standardele, ci le ducem acolo unde astăzi nu ajung. Ce este nou vom testa cu grijă și vom păstra doar dacă funcționează”, a declarat ministrul sănătății, Alexandru Gasnaș.
Ministerul Sănătății tratează cu respect și seriozitate opiniile comunității farmaceutice și ale mediului academic. Toate propunerile, inclusiv cele exprimate public în aceste zile, vor fi analizate și incluse în sinteza obiecțiilor și propunerilor, care va fi publicată. Invităm autorii criticilor, Asociația Farmaciștilor, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, primarii, asociațiile de pacienți și medicii de familie să vină cu propuneri concrete.
Proiectul de lege și nota informativă pot fi consultate pe platforma particip.gov.md.
Propunerile pot fi transmise, până la 23 septembrie 2026, pe platformă sau la adresa de e-mail corina.gandrabur@ms.gov.md. Informații suplimentare pot fi solicitate la numărul de telefon (022) 262-141.
Sursa foto: Fotografiile din comunicat nu sunt ilustrative, ci provin din controalele Inspectoratului Farmaceutic. Acestea arată de ce avem nevoie de reguli clare privind condițiile de depozitare și activitate farmaceutică, astfel încât asemenea situații să nu mai pună în pericol sănătatea pacienților.
