Prezentarea de rigoare:
Victor Prisacari
Primarul s. Dominteni, r-nul Drochia
S-a născut la 15 iunie, 1962, în Dominteni.
A absolvit Sovhoz-Tehnicumul din Camenca, Institutul Agricol din Chișinău, agronom de specialitate.
Este căsătorit, are doi feciori.
Proiecte, acoperișuri, drumuri, apeduct, iluminat stradal…
- Începem cu actualitatea… Rezultate, proiecte, realizări?…
- Rezultate sunt destule. Printre altele, a fost finalizat proiectul „Alimentarea cu apă potabilă a satului Dominteni”, suma totală fiind de 5.670.000 1ei – instituțiile din subordinea primăriei Dominteni, cât și locuitorii satului, au fost conectați la rețeaua de apă potabilă. Proiectul de iluminat stradal a fost implementat pe tot teritoriul satului, suma totală constituind 582700 lei, consumul anual de energie electrică fiind achitat din bugetul primăriei. Vorbim și de gazificarea Grădiniței nr.1 din Dominteni, în sumă de 270 de mii lei, dar și de proiectul tehnic de gazificare a mahalalelor „Văleni” și „Mihăileni”, în sumă de 200 mii lei, unde au fost conectate o parte din gospodăriile satului.
Crearea spațiilor verzi, reparația capitală a drumurilor în variantă albă, sunt și ele pe lista mare a proiectelor realizate. Nu în ultimul rând, vorbim de ajutoarele acordate la naștere, câte 10 mii lei pentru fiecare familie – prin decizia Consiliului local, începând cu 2020. Cred că ne apropiem la jumătate de milion de lei alocați, bani din gugetul local… E o realizare mai deosebită față de alte localități. Timp de un an de zile, am asigurat alimentația elevilor gimnaziului, clasele 5-9…
Fanfara satului și cele două cercuri de dans reprezintă mândria noastră, cartea de vizită a satului Dominteni. Ne-au adus locuri premiante la concursuri naționale și internaționale. Bineînțeles, cu susținerea nemijlocită a primăriei…
- Dăm timpul înapoi și vorbim și despre ce-ați făcut până la viața de primar?
- După studiile la Sovhoz-tehnicum am venit în colhoz la lucru – ajutor de brigadir la brigada de tutun, apoi brigadir, tot acolo, apoi brigadir la vii și livezi – am ajuns până la postul de ajutor de președinte. Când ne-am trezit cu privatizarea, în perioada de după independență, am luat o parte de cote pentru a le lucra.
N-am fost indiferent de soarta satului
- Deci, toată viața în agricultură…
- Exact. Acum sint mindru căci feciorul gestionează mai departe
agricultura. La primărie am ajuns pentru că, într-adevăr, am avut și solicitări de la oameni de a candida. N-am fost indiferent de soarta satului, deși eram nehotărât, 50 la 50, dacă să candidez sau să-mi caut de treabă la gospodăria mea agricolă…
Până la urmă – da, sunt la al doilea mandat și sunt onorat de decizia oamenilor din sat, alături de care am realizat destule lucruri frumoase. Alături de echipa primăriei și a Consiliului local. Cred că fiecare ar trebui să lase lucruri frumoase în urma sa și mă mândersc cu faptul că am făcut anume asta, iar postul de primar mi-a oferit această posibilitate.
- Va fi și al treilea mandat, sau vă mai gândiți?
- Ne mai gândim – mai este un an până la alegeri, mai vedem cum decurg lucrurile în noua structură administrativă. Până atunci, ne apreciem.
- În caz că nu continuați în administrație, aveți cu ce vă ocupă…
- Gospodăria agricolă este, da. De lucru este.
Îmi era frică să nu las satul fără de bani
- Dacă tot sunteți primar, nu pot să nu vă întreb de amalgamare și reformă..
- De reformă se știa cu mulți ani înainte că urmează să aibă loc. Se vorbea de asta și la celelalte guverne care au fost mai înainte. Pur și simplu, guvernarea aceasta a avut curajul să implementeze reforma. Personal, sunt pentru aceasta. Cât despre amalgamare, n-a fost ușoară, în urma a mai multor ședințe de lucru cu locuitorii, satului consiliul local și angajații primăriei.
Inițial, a fost o decizia e Consiliului local, cu care mă mândersc, de amalgamare voluntară a satelor Moara de Piatră, Hăsnășenii Mari, Petreni, Dominteni, Baroncea și Gribova. Șase sate cu o populație totală de peste cinci mii de locuitori. A fost propunerea noastră. Suntem pe același traseu, lumea se cunoaște… Ideea a fost bună, părerea mea, dar nu a luat foc. La un moment, îmi era frică să nu las satul fără de bani. Până la urmă, ne amalgamăm volutar cu Gribova și Baroncea. Centrul administrativ, la Gribova.
Cineva trebuia să fie responsabil de casă și orătănii și acela eram eu
- Cum v-a fost copilăria? Ce amintiri v-au rămas de-atunci? Ce planuri aveați atunci?
- Cam ca la toți, pe acea vreme. Familie cu patru copii – eu, cel mai mic. Am făcut ceea ce a trebuit să fac, chiar dacă, poate, ceva nu-mi plăcea prea tare. Cum cei mari erau plecați la serviciu, eu rămâneam responsabil cu păsările și restul. De mic. Nici la grădiniță n-am prea fost – doar vreo câteva ori. Cineva trebuia să fie responsabil de casă și orătănii și acela eram eu.
- Ați vrut să vă faceți nacialnik pe selsovet de când erați pici sau a ieșit întâmplător?
- De selsovet nu, dar nacialnik m-am văzut de mic… Despre profesii, mă vedeam și căruțaș, și poștaș – din ce vedeam eu și ce-mi părea interesant, dar în timp ce creșteam, tot mai mult voriam să fiu șef. Îmi spunea și tata că umblam cu niște hârtii în buzunar la fățare, cum vedeam la cei mari. Și meseria de agronom tot tatăl mi-a ales-o și nu regret. În mare parte, am repetat drumul parcurs de el. Chiar dacă, la acea vreme, îmi plăcea mai mult sportul, ca la toți tinerii din acea perioadă….
Telefonul e disponibil 7/7, 24/24
- Sănătos, cu siguranță. Fac sport în fiecare dimineață… Mă străduiesc să-mi fac timp pentru asta.
- Tai Chi, wushu ceva?
- Nu, exerciții elementare de menținere. Înainte de a deveni primar, am dat jos peste douăzeci de kilograme – vedeam că apăruse probleme legate de greutate și vârstă, de la care începeau alte probleme de sănătate. Mă întrebau și oamenii din sat ce-i cu mine… Așa că n-am așteptat tableta fermecată de la medici și am dat din coate și am revizuit total modalitatea de alimentare și conținutul ei. Am schimbat meniul – știți cum e lucrul pe deal, mănânci o singură dată pe zi, seara, umpli „toba” înainte de culcare și atât. La amiază, când și cum, dar mai mult nu… Am schimbat raționamentul, mai mult pe vegetal, lucruri de care nici nu știam. Sucul de bostanul și sfecla roșie crudă fac parte din meniul meu la sigur… Ani la rând.
- Și mișcare…
- Da. Seara, după lucru, o iau pe jos spre casă, dacă tot locuiesc la marginea satului – 5-7 kilometri îi cam fac. Îmi oferă sănătate, la propriu, dar îmi și limpezește capul după o zi de muncă în care ieși cu probleme din sediul primăriei.
- Și probleme sunt destule… Reușiți să le lăsați la primărie sau ajung seara acasă, în familie? Problemele…
- Satul e mic, dar probleme sunt. Telefonul e disponibil 7/7, 24/24, cam ca la toți primarii. Fiecare om din sat are numărul meu de telefon. S-au întâmplat și 80 de apeluri pe zi… Dacă sunt oameni, sunt și probleme. Și fiecare crede că a sa e cea mai importantă și merită toată atenția.
- Restul nu contează. Toți se gândesc la dânșii, numai eu, la mine…
- Cam așa.
- Vă mulțumesc pentru discuție și cât mai puține probleme!
Asistent de arhitect:
Marcel Toma
