”De demult sunt artist, încă de copil”
Nume:Grigore Bucătaru
Funcție: Șef Secția Cultură și Turism Soroca
Născut: 25 octombrie 1960, s. Seliște r-nul Nisporeni.
Zodie: Scorpion
Carieră: 40 ani de muzică.
Familia: Soția, 2 copii, 6 nepoți
Culoarea preferată: Bej
Anotimpul preferat: Vara
Mâncarea preferată: Pârjoalele
Cât de des purtați cravată?
Îmi place să fiu la cravată, pentru că pe lângă faptul că îmi schimbă portul, mă și responsabilizează. Cei dragi chiar și îmi fac cadou cravată mai mult la ziua mea de naștere. Nu le-am numărat dar cred că vreo 20 le am. Dacă e să mă gândesc, mai des port o cravată de culoare albastră și ceva linii poate prin ea.
Cum este Grigore Bucătaru fără cravată?
Dacă sunt fără cravată atunci sunt acasă, în sânul familiei, în mijlocul prietenilor. Îmi plac, oamenii, comunicarea, sunt o persoană deschisă.
De unde începe firul vieții?
Pornește firul vieții din familia lui Toader și Maria Bucătaru din Seliște, rnul Nisporeni. Vin dintr-o familie de slujbași, tata era conducătorul orchestrei de fanfară a colhozului ”Maiac”, profesor de muzică, mama soră medicală la spitalul din Seliște. Ce am devenit eu pe parcursul vieții se datorează în primul rând părinților. Tata a fost un muzician de excepție, a făcut studii la ”Ștefan Neaga”, Institutul de Arte din Chișinău, deci un instrumentist profesionist. Cultura a fost în capul mesei, am crescut 6 copii, cu regret fratele mai mare nu mai este printre noi, restul suntem bine.
Cine vă citea povestea de seară?
Probabil mama, tata mai puțin, el era ocupat mult. Poveștile de seară erau mai repede niște istorioare vechi, cântece vechi. Mai putea să-mi citească o soră mai mare Tatiana. Dar cele mai multe povești mi le-a citit mama.
Ce ați învățat de la părinți?
Bunătatea sufletească și cred și mă consider un om bun la suflet, iertată să-mi fie lipsa de modestie. Am luat o educație culturală foarte înaltă atât de la mama cât și de la tata. Am învățat a gospodări, cu toate că tata a cântat la multe nunți și cumătrii, el mereu știut să fie un gospodar bun, să pună preț banului câștigat, și mai mult să pună preț pe educație.
Primăria Soroca anual organiza un concurs unde era premiată cea mai amenajată gospodării din oraș. Casa dstră a luat mulți ani la rând premiul mare, se trage asta de la Seliște?
Gospodăria nu o face doar șoțul ci o face cu toată familia. Întradevăr spiritul de gospodar se trage de la părinți atât la mine cât și la soție. Am fost fericit atunci cînd casa de la Bujărăuca, pe care am construit-o cu toată familia, a câștigat premii ca fiind cea mai frumoasă, amenajată gospodărie din municipiu, este o performanță. Aici vreau să mulțumesc părinților pentru că și la Seliște am avut o casă frumoasă.
La ce vârstă ați înțeles că muzica vă este destitul?
De mic copil am crescut cu muzica, cântecele frumoase. Tata mai avea 2 frați, Emilian și Vasile Bucătaru la fel muzicieni iscusiți cu studii. La Seliște activau mai multe colective și noi mereu eram încadrați în diferite activități. Eram clasa a 3-4, sora mea fiind pasionată de fraceză am cântat împreună în limba franceză la un spectacol , unde am fost acompaniați de tata, la baian. A fost deosebit acel start, pentru că am cîntat în terță, pe voci acel cântec. Îl țin minte și acum. Îmi tremura foaia, sora mi-a scris pronunțarea corectă pe foaie, căci franceza eu am început a o studia din clasa a 5. A fost o experiență foarte frumoasă. Din clasa a 4, de-acum eram în scenă. Tot pe atunci țin minte cum tata cânta la baian, dar eu dansam în scenă dansul ”Moreacica” cu niște figuri stilistice rusești. Deci sunt demult artist , de copil.
Ați mers pe urmele tatei, nu a mamei. De ce muzica dar nu medicina?
Știți și mama cânta foarte frumos, avea o voce deosebită și știa multe cântece. Probabil influența tatălui și a muzicii a fost mult mai puternică deoarece din familie doar o soră a făcut medicina.
În copilărie ați făcut șotii, ați luat bătaie?
Bătaie nu, ei dar la fund o palmă a fost , fără asta nu se putea. Am făcut multe șotii și întotdeauna îmi dau seama ce copii cuminți am eu. Multe, tare multe șotii mai făceam. Una din ele a fost legată de nuci. La noi satul era specializat în nuci, ele se colectau și apoi mergeau în Gruzia. Aveam o vecină, baba Zavistica care le colecta, 1 rublă pentru 100 de nuci. Eu cu verișorii mei mergeam prin grădini și le strângeam ce nu se ajungea adăugam din nucile de acasă. Mama avea grijă să le pună în pod la uscat, căci și acasă aveam mulți nucari. Ei și mama, a aflat într-o bună zi, clar am primit-o și eu și verișorii. Altă șotie, am stricat casetofonul cu bobine a vărului, am scos motorașul pentru a face elecopter din el,am primit-o și atunci.Au fost , multe șotii am făcut.
Cine este mândria lui Grigore Bucătaru?
Familia mea. Soția, feciorul care este avocat la Chișinău. A lucrat și viceministru a tansporturilor, secretar de stat, are 3 copii, care-mi sunt foarte dragi nepoți. Fata a făcut bussines și administrare dar și juridică. Au făcut și școală muzicală, fata la pian, băiatul la clarnet, dar într-un final au ales ce au vrut, noi ca părinți nu am insistat. Orice profesie este bună. Eu sunt mândru de ei pentru că și băiatul și fata se descurcă foarte bine.
Ce muzica ascultați?
Preferata este muzica populară. Dar îmi place și muzica clasică, pentru o stare de liniște ascult toccata re minor de Bach, sau Mozart, serenade, sonate. Ascult și muzică de estradă de fapt ascult orice gen de muzică. Important pentru mine este și mesajul, textul cântecului.
Trei interpreți preferați de la noi?
Mihai Ciobanu, Cătălin Josan, Dina Valuță.
Trei interpreți preferați din afară?
Ionuț Dolănescu, Marcel Pavel, Paula Seling.
Care sunt intrumentele muzicale care v-au cucerit?
Mai multe, am făcut armata în orchestra militară și acest lucru a fost un noroc, acolo am cîntat la mai toate instrumentele de suflat. Dar primul istrument a fost în sat, trompeta apoi a urmat baianul, vioara, acordeonul. La Colegiul de Arte, pe atunci Școla de iluminare culturală”Elena Sîrbu”, am învățat mai multe intrumente tenor, pian. Cânt la vioară, acordeon, fluier,saxofon, la foarte multe. Dar cel mai aproape este vioara, este instrumentul meu de specialitate și este intrumentul meu de suflet. Am cântat la foarte multe nunți, dacă s-ar aduca toate miresile la care le-am cântat la nunți ar fi un sat doar de mirese. La nunți am bătut și toba, am cântat și la ionică, acordion, vioară. Am scris și câteva lucrări de muzică populară, chiar recent orchestra ”Band” a înregistrat o polcă și o sârbă scrise de mine. Am niște piese interpretate și la Chișinău.
Se fac bani din muzică?
Probabil se fac, dar eu nu fac, cei care îmi cântă piesele mi-au propus să mi le achide dar eu îs mulțimim să le aud la radio. Ce este important pentru mine e să fie remarcat că piesa e scrisă de Grigore Bucătaru. Dar în general, muzicienii fac bani. Se fac bani la nunți, cumătrii, corporative, diferite evenimente, cine este un muzician bun face bani. Mai rău când se crede cineva muzician dar nu e, dar aici societatea deja alege ce să asculte.
Bani aduc fericirea?
”Dar nici lipsa lor noroc” este așa o vorbă. Fericirea este percepută de fiecare diverit, cineva poate fi fericit de un lucru micuț, darcine nu. Dar totuși nu vreau să fiu fals aici, sigur banii contribui la fericire.
Când aveți o bucurie, ce melodie fredonați?
Când am o bucurie cânt melodiile lui Nicolae Sulac.
Dar în momentele mai triste din viață, ce cântați?
În momentele mai triste cânt melodiile Mariei Lătarețu. Dar la o masă cu prietenii și când sunt solicitat să le cînt ceva, încep cu ”Radu Mamei”.
Aveți un vis?
Visul ca toți să fie sănătoși. Să prospere tot și toți. Acum după ce am trecut și eu dar și mulți din cei apropiați prin pandemie și Covid, am înțeles că cea mai scumpă este sănătatea. În fiecare seară când mă culc zic Tatăl Nostru și mă rog la Dzeu să fim sănătoși și chiar dau numele nepoțeilor. Acesta este visul, să fim toți sănătoși.
Dacă s-ar întoarce roata vieții, ați schimba ceva?
Aș face poate unele rectificări în atitudinea mea față de cei apropiați, față de frați, și mama mea, pentru că i-am acordat foarte puțin timp, am fost daparte , acesta e unicul regret. În rest sunt împlinit de toti cei care mă înconjoară și vreau să cred că și ei sunt împliniți de ceia ce am făcut și eu pentru ei.
De ce Soroca dar nu Nisporeni?
Soroca mi-a dat acele condiții pentru a mă manifesta dar și soția este din raionul Soroca. Așa am ales Soroca.
Un gând pentru cititorii ”ZN”de la Grigore Bucătaru.
Fiecare om,să se străduie să facă lucruri bune și utile pentru societate. Desigur doresc la toți un gând bun și multă sănătate.
Sunteți un om fericit?
Da. Pentru că am copii frumoși, familie și fac ce-mi place. Sunt fericit că și cei dragi contribuie ca eu să fac ce-mi place.
