Nu plânge fată frumoasă că vei fi şi tu mireasă

0
82

Olesea a crescut într-un orfelinat. O experienţă de viaţă mai specială, diferită de a colegilor de generaţie. Mama a murit când avea un an într-un accident de maşină. Fratele şi sora mai mari niciodată nu i-au povestit prea multe despre mama. Şi nici tata nu i-a spus cum a fost viaţa mamei. Cu un surâs trist, îngheţat pe buze, atât i-a spus în duminica ceea: „Mămica ta a fost veselă, frumoasă, bună gospodină. Şi nu numai că era frumoasă, dar Dumnezeu îi mai dăruise şi talent”.

S-a stins şi chipul luminos al lui tata

Atât a putut afla de la tata în duminica în care împlinise cinci ani şi pe care nu o va uita niciodată. I-au rămas în memorie ochii lui tata mari albaştri, care s-au tot scăldat în lacrimi în acea zi. Seara i-a culcat pe toţi trei, i-a învelit, iar dimineaţa nu s-a mai trezit. Când pendulul ceasului de pe perete bătuse ora şase, chipul luminos al lui tata se stingea. Zădarnic Olesea încerca să-l trezească, trupul lui încă cald deja nu mai era viu. Le-au plâns de milă copiilor rămaşi fără părinţi, vecinii, rudele apropiate. O mătuşă chiar se angajase să le poarte de grijă, dar după jumătate de an i-a dus la orfelinat, spunându-le că statul o să le ofere mai mult decât le poate oferi ea. Tot atunci le-a promis că va trece în fiecare săptămână să-i vadă, dar a uitat de promisiune de cum a ieşit pe poarta orfelinatului. Peste câteva luni durerea avea să fie şi mai mare – fraţii au fost despărţiţi. Olesea a crescut greu. Îşi găsea sprijin în imaginaţie, în cărţi şi în unii din copiii de acolo. Ştiţi cum e cu copiii din orfelinate, se sprijină unul pe altul cum pot.

„Încă nu sunt pregătită sufleteşte să fiu mamă”

Când a împlinit 18 ani şi la orfelinat nu mai putea să stea, Olesea s-a simţit ca frunza în vânt, nu avea unde se duce. Era foarte interiorizată. Ajutată de o doamnă bună la inimă şi-a găsit un loc de muncă la o fabrică de confecţii, s-a împrietenit cu Natalia, fiica acestei doamne, a fost luată să locuiască în casa ei. Şi pentru că la orfelinat nu a avut parte de distracţii şi de o viaţă normală, după ce s-a văzut cu prima leafă în mână, Olesea a mers împreună cu Natalia şi şi-a cumpărat haine frumoase, pantofi cu toc. Îşi dorea şi ea să fie curtată, să iasă în lume, să fie mireasă cât mai curând. Şi a început să meargă la discotecă, la teatru. Aşa l-a cunoscut pe Ion, un tânăr venit din lumea bună, om important şi bogat, care i-a făcut prima declaraţie de dragoste din viaţa ei. Fata l-a crezut, s-a topit de fericire o primăvară şi o vară întreagă, iar în toamnă, când a aflat că e însărcinată, s-a amărât grozav. Nu-şi dorea copil pentru că, zicea ea, un copil aduce cu sine nopţi nedormite, griji în plus, dureri de burtică, febră, dinţi etc, iar visul ei era să mai trăiască pentru sine, să recupereze ceea ce a pierdut în orfelinat şi să se bucure de nopţile pe care le împărţea cu Ion, apoi să îmbrace rochia de mireasă. „Încă nu sunt pregătită sufleteşte să fiu mamă”, i-a spus Nataliei. Lui Ion se temea să-i spună. A făcut-o Natalia în locul ei, crezând că îl va bucura nespus. Acesta, însă a primit vestea fără emoţii, foarte calm şi-a dus mâna la buzunar, a scos din portmoneu o sumă de bani şi i-a întins-o zicând: „Poftim plata pentru nopţile ce mi le-a oferit şi pentru întreruperea sarcinii. Transmite-i că între noi totul s-a terminat”. Vorbele lui Ion au fost pentru Natalia ca un pocnet de bici. A stat o clipă încremenită, apoi a luat banii şi si-a văzut de drum.

Ieri cea mai fericită, azi cea mai nefericită din lume

Încurcată în gânduri, Natalia în cele din urmă hotărî să-i spună mai întâi mamei cum stau lucrurile. Aşa a şi făcut. După ce a ascultat-o, complet năucită, mama a rostit cu un oftat: „Iar eu l-am crezut băiat serios. Chiar gândeam că a preţuit sufletul Olesei, dar cum se vede, surcica nu sare departe de trunchi. Toate le măsoară în bani, la fel ca şi influentul păpuşar, care i-a dat viaţă”. Deşi au vorbit pe şoptite, prin uşa întredeschisă de la camera alăturată, Olesea a ascultat toată povestea. Nu-i venea să creadă şi nici n-ar fi vrut să ştie adevărul, căci ea iubea şi-şi imagina că şi Ion o iubeşte la fel de mult, precum i-a vorbit. „Nu se poate!”- a strigat ea ca înjunghiată, şi cum stătea cu vaza cu flori în mână a căzut fără cunoştinţă pe podea. Vaza s-a făcut ţăndări, lăsându-i răni sângerânde în palmă. Stropită cu apă de cele două femei, s-a trezit din leşin foarte greu. Natalia o privea speriată. Iar Olesea simţea în acele clipe că o urăşte: „Tu eşti vinovată! De ce m-ai dus la discotecă ca să mă întâlnesc cu el?” Apoi a început să-şi plângă de milă: „De ce, Doamne, de ce atât de scurtă mi-a fost fericirea? De ce ieri eram cea mai fericită din lume, iar azi sunt cea mai nefericită?!”

Pornită să-şi pună capăt zilelor…

În aceste clipe în mintea ei roiau numai gânduri negre. Pornită să-şi pună capăt zilelor, în toiul nopţii s-a ridicat din pat şi căuta prin întuneric trusa cu pastile ca s-ă n-o vadă Natalia. Tiptil s-a strecurat în baie. Natalia, care se prefăcea că doarme, a zăbovit o clipă, apoi a ieşit după ea. Până a ajuns în baie, Olesea reuşise să înghită câteva pastile. Prietena i-a smuls sticluţa din mână, iar cealaltă a alergat în stradă cu gândul să se arunce sub roţile unui automobil. Dar nu şi-a putut încheia socotelile, a leşinat până a ajunge pe carosabil. Şi pentru că spitalul era chiar peste drum, Olesea a fost dusă de vecini pe braţe la medic. Repede i s-au făcut spălături şi fata şi-a revenit. Natalia a stat până dimineaţa cu ea la spital vorbindu-i: „E o prostie ce ai vrut să faci. Eşti fată frumoasă, deşteaptă şi ai ales să-ţi curmi zilele pentru un om fără suflet, un avar, care numai la bani se gândeşte. Fiecare om trece prin perioade şi mai bune şi mai rele. Uneori viaţa într-adevăr devine grea şi urâtă, dar până la urmă toate au rezolvare. Dacă ai fi avut credinţă în Dumnezeu, tu nu ai fi încercat să faci acest lucru. E păcat să ne batem joc de viaţa noastră. Dumnezeu ne-a dat-o ca să o preţuim şi să ştim cum să ne bucurăm de ea. Există un secret al vieţii – pasiunea, munca pe plac. Dumnezeu ţi-a lăsat divinul de a te bucura de munca pe care o faci, culege-ţi din muncă bucuriile…” Aşa le-au găsit zorii unei noi dimineţi, vorbind despre viaţă şi rostul omului pe pământ. Aerul curat, care pătrundea prin fereastra larg deschisă şi vorbele Nataliei au ajutat-o pe Olesea să se simtă puternică şi stăpână pe sine în acele clipe. Din acea zi fata a căpătat mai mult curaj. Peste şapte luni a născut un băieţel, care creşte ca un voinicel. E fericită şi deocamdată nu-şi doreşte să se mai îndrăgostească de vre-un bărbat. Pe Ion l-a scos din suflet pentru totdeauna.

Nina Neculce

PUBLICITATE