Pentru ea viața-i cu soare, pentru el e „închisoare”

0
207

Eroina acestei istorii, Galina, s-a născut la 23 iulie, 1965 într-un sat din raionul Râbniţa, într-o familie de ţărani credincioşi, ce se numeau Ilie şi Cleopatra. La un an după naştere mama sa a murit de-o boală grea. Micuţa a fost lăsată în grija bunicii sale după tată. Iar când fetiţa a împlinit trei ani, de scârbă a decedat şi tatăl său. Peste şapte ani s-a stins şi bunica. Rămasă orfană de părinţi şi de bunici, Galina a fost luată în grija unei mătuşe de la Orhei, care a iubit-o ca o mamă adevărată. A crescut-o şi a ocrotit-o cu rugăciunea şi dragostea ei până când fata s-a măritat.

„La ce ne trebuie copil, când avem de făcut casă, carieră”

Galina a fost o elevă bună la şcoală şi o studentă exemplară la Institut, aducând mare bucurie în casa mătuşii. Cu Igor s-au cunoscut la facultate. Şi poate nimic din ceea ce s-a întâmplat n-avea să se întâmple, dacă n-ar fi fost întâlnirea dintre grupa ei de la filologie şi o grupă de studenţi de la Institutul Agricol. Atunci a pus Igor ochiul pe ea şi n-a lăsat-o din mâni toată seara, dansând-o dans după dans. După mai multe întrevederi ce au urmat, flăcăul a reuşit s-o facă să se îndrăgostească şi, la finalizarea studiilor s-au căsătorit. Proaspeţii absolvenţi de facultate au rămas să muncească în Chişinău. În toamna aceea au făcut două nunţi, una la mire şi alta la mireasă. Nuntă mare şi frumoasă s-a făcut la casa mirelui cu toate că a fost zi ploioasă, dar şi mai frumoasă nuntă a făcut mătuşa, căci atâta odor avea. Dumnezeu nu-i dăruise alți copii. Nuntaşii au avut parte de o zi caldă, luminoasă, cu parfum de gutuie din miezul unei toamne bogate. Ce mai vorbă, a fost o nuntă din acelea despre care se povesteşte ani la rând, o nuntă după toate tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. Prea frumoase se rânduiau zilele şi după nuntă şi tinerii însurăţei n-aveau de unde să vadă în ele vre-o ameninţare. Dar necazurile vin pe neaşteptate. La numai două luni din ziua nunții, atât de repede, de neaşteptat, mătuşa a plecat pe drumul fără întoarcere, lăsând-o pe Galina fără rude de sânge. Grea şi dureroasă a fost despărţirea, însă şi mai grea a fost ziua când Galina i-a spus lui Igor că aşteaptă copil. Bărbatul s-a arătat supărat: „La ce ne trebuie acum copil, când avem de făcut o carieră, o casă? Nici nu te gândi să-l laşi! Du-te şi întrerupe sarcina!” Femeia şi-a ascultat soţul, dar sufletul ei a trecut mult prea repede prin zile reci şi nopţi pustii. Peste un an a făcut al doilea avort. A plâns şi de astă dată parcă simţind că-şi îngroapă speranţa de a deveni mamă pentru mulţi ani înainte.

„Poţi să pleci dacă aşa ai hotărât”

Şi aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori, când au ajuns să le aibă pe toate, flacăra dragostei de-abia mai pâlpâia între ei, iar copilul pe care deja şi-l dorea foarte mult şi Igor întârzia să vină. S-au început certurile, care bântuiau casa tot mai des, insultele fără motiv şi tratamentele pe la medici cu stimulări ovariene foarte dureroase. După şapte ani de coşmar în care au încercat tot ce se putea pentru a avea un copil şi nu s-a reuşit, într-o seară Igor i-a spus soţiei că e mai bine să se despartă, pentru că el aşteaptă deja un copil de la o bună cunoştinţă a familiei lor cu care a avut o aventură. Vestea a lovit-o drept în inimă pe Galina. Toată noaptea s-a lăsat purtată de valuri de gânduri. Dimineaţa, ca şi cum ar fi urmat o poruncă, femeia s-a ridicat din pat, a făcut câţiva paşi până la uşă, apoi s-a întors către Igor şi i-a spus liniştită: „Poţi să pleci dacă aşa ai hotărât!” „Atât de ușor îmi dezlegi drumul fără să te interesezi cine îmi poartă copilul în pântece?!”, s-a mirat bărbatul. „Acum nu mă interesează. Oricum mai târziu o să aflu”, i-a răspuns ea și mai liniștită și s-a așezat la pian. Cânta mai tulburător ca niciodată. Nimeni dintre vecinii care auzise cântecul de la geamul deschis nu ştiau dacă Galina a cântat de bucurie, ori de durere…

Nu credea în trăinicia unei noi căsnicii

După ce s-a pronunţat divorţul foştii soţi au vândut casa şi au împărţit banii egal. Igor s-a recăsătorit cu femeia, care îi născuse un băiat şi a plecat să locuiască în apartamentul ei, iar Galina şi-a cumpărat apartament într-un bloc din centrul oraşului. Ca s-o rupă cu trecutul l-a amenajat total diferit de cum îşi amenajase casa. Nu i-a fost uşor după 15 ani de viaţă în comun să locuiască singură într-un apartament. Dar timpul a tămăduit rănile şi Galina încet-încet s-a obişnuit cu singurătatea. Pe Igor nu-l mai iubea, dar nici nu-l ura, îi dorise din tot sufletul fericire. Deşteaptă,cu chip frumos, devenise ţinta mai multor bărbaţi, care au încercat să-i bată la poarta inimii, dar ea nu i-a deschis nici la unul din teama să nu se mai frigă odată. Când l-a întâlnit pe Simionică trecuseră 5 ani de singurătate. Se aflau la o întrunire de câteva zile la Vadul lui Vodă. Seara au ieşit la plimbare. S-a simţit foarte bine în compania lui şi, întorşi la Chişinău au început să se vadă mai des. Însă când a aflat că bărbatul e cu 8 ani mai mic decât dânsa a început să-l trateze ca pe un elev de-al său. Simionică nu s-a dat bătut. Până la urmă a făcut-o să uite de diferenţa de vârstă. Cu iubire şi cu răbdare, după un an de întâlniri amicale tânărul bărbat a avut-o în pat. Dar când îndrăgostitul Simionică i-a cerut solemn mâna, ea l-a refuzat neînduplecată. I-a spus că nu crede în trăinicia unei asemenea căsnicii, fiind convinsă că mai devreme ori mai târziu el va căuta o parteneră de viaţă mai aproape de vârsta lui. Cu toate acestea femeia continua să se întreţină cu el, să-i ofere şi să primească dragoste.

Minunea din viața Galinei și regretele lui Igor

Într-o dimineaţă s-a trezit încercată de greţuri, nu se simţea în apele sale, s-a dus la medic. Acesta a felicitat-o, spunându-i că e însărcinată. „Nu se poate!” a ţipat Galina şi a încremenit dintr-o dată, rânduri de sudori curgându-i de pe frunte. „Nu te bucuri? Vrei să renunţi?”, a întrebat-o medicul. „Nu! Dar nu-mi vine să cred! Nu mă aşteptam! M-am împăcat cu gândul că nu voi trăi niciodată sentimentul de mamă…” „Ei, vezi, surprizele vin atunci când nu le aştepţi. Dacă medicina n-a putut face nimic, a făcut Dumnezeu.” Nu ştia ce să facă, să-i spună lui Simionică bucuria, să nu i-o spună. După o săptămână de meditaţii i-a spus. Peste o jumătate de an s-au căsătorit, iar peste o lună li s-au născut două gemene şi încă peste doi ani le-a mai dat Dumnezeu şi un băiat.
Au trecut aproape 20 de ani de atunci. Simionică continuă să o iubească nebuneşte pe Galina. E la fel de frumoasă, are o siluetă de invidiat şi un ten al feţii foarte îngrijit. Nimeni nu-i dă vârsta pe care o are. Şi ea îl iubeşte. Copiii cresc înconjurați de multă dragoste. Sunt o familie fericită. Nu au vândut casa mătușii de la Orhei. O mențin în bună ordine. Le servește drept casă de vacanță. De cum le-au crescut un pic copiii, pentru sănătatea trupului și sufletului și pentru reîncărcarea bateriilor, le place să călătorească. În fiecare an până la pandemie, măcar o săptămână își făceau o pauză de relaxare, fie la munte sau la mare, fie într-o excursie prin România. Au fost pe câteva zile și în Italia, la Verona, unde muncesc părinții lui Simionică, și în Germania la unicul verișor al Galinei.

Igor însă nu e fericit, a devenit captivul a încă două căsnicii eşuate şi îmblă bezmetic în căutarea fericirii. Se consideră condamnat în „închisoarea nefericirii”. Cuprins de regrete și păreri de rău, cu trecerea timpului tot mai mult se convinge că fericit a fost doar cu Galina. Regretă că n-a ştiut să preţuiască ce-a avut, că a dat cu piciorul în dragostea curată pe care i-o oferea cu generozitate Galina.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.