Cântecul i-i reazem sufletesc

0
155

La drept vorbind, nu rareori rămân uimită atunci, când se încing discuţii aprinse, controversate pe alocuri, ajungând, vai, chiar pe muchie de cuţit între artiştii amatori din satul nostru, şi apare, grăbindu-se cumva încet şi cântărind din mers vorba ce urmează a fi spusă, domnul Valentin Baraliuc. Cu zâmbet pe faţă, calm ca de obicei, fredonează cuvintele cunoscutului cântec şi anume: „Parcă s-a schimbat lumea: nu mai este cum era…” Şi pe dată spiritele se calmează, se face linişte.

A îndrăgit cântecul popular încă din copilărie. Pe la vreo cinci anişori Iov Tverdohleb, un flăcău din mahala, i-a meşterit o scripcă din doi hlujeni, pe care o necăjea zile întregi, stând pe un scăunel lângă gardul din faţa casei – scârţ, scârţa, scârţai!… Îi plăceau nespus acordeonul, dar nu i-a fost dat să realizeze visul de a cânta la acest minunat instrument muzical portativ cu foale şi clape.
Înţelegând că pasărea nu poate zbura înainte de a-i creşte aripile, elevul de atunci (să fi fost prin clasa a şasea) a încercat să cânte cu vocea. Şi a reuşit să cucerească publicul chiar de la început, evoluând pe scena şcolii. Primele piese populare au fost „Măi ciobane de la oi” şi „Frumoase-s nunţile-n colhoz” din repertoriul rapsodului fără pereche Nicolae Sulac. Apropo, pentru excepţionalele şi nemuritoarele melodii compuse şi cântate ca nimeni altul de marele dispărut din Sadăc domnul Valentin are o predilecţie deosebită. O ştiu sătenii şi iubitorii de muzică populară din întregul raion, când îl urmăresc în scenă imitându-l pe legendarul artist.
Modest din fire, generos, mereu pornit de a întreprinde din îndemn propriu acţiuni utile şi frumoase în viaţa culturală a localităţii, dl Baraliuc are şi mult spirit inventiv. De-o vorbă, recent a fost luată în dezbateri atribuirea unei noi denumiri a ansamblului vocal de bărbaţi. Nenumăratele variante propuse nu prea erau pe placul membrilor acestui colectiv cunoscut în republică. A fost suficientă doar o singură zi, ca, bucuros şi cu mâna ridicată sus, agerul artist amator să exclame, faţă de toţi: „Fraţilor, mi se pare c-am găsit ceva neobişnuit. Haideţi de azi încolo să ne numim „Tezaur”!
Aşa este dumnealui. Nicicând abătut sau bosumflat, se străduie de a nu căuta bucurii în case străine, căci le poate lesne găsi în casa sa, cea a satului Hădărăuţi, în care cântecul i-i reazem sufletesc. De fapt, rămâne a fi unul dintre puţinii hădărăuţeni, căruia mulţi îi datorează faptul de a le ajuta să se vindece lăuntric prin intermediul cântecului nostru popular. Şi bine face, cred eu.
La acest popas aniversar în numele tuturor iubitorilor de frumos din localitate îi urez domnului Valentin Baraliuc ani de viaţă lungă, sănătate, noi realizări în activitatea artistică alături de cei 11 membri ai colectivului etnofolcloric „Tezaur” cu titlul model care îl apreciază după merit şi-l admiră cu mândrie.
Împăcaţi-vă c-un singur gând:
Aşa-i viaţa pe pământ.
Cu toată consideraţiunea, Aliona Olaru, director artistic la căminul de cultură Hădărăuţi, raionul Ocniţa

PUBLICITATE