Interviul nostru: Dumitru Gîtlan, despre sportul la țară și problemele lui

Așa e firea omului – vrem sau nu, ne preocupă chestiunile mărețe și cele de grandoare, fără să acordăm prea multă atenție detaliilor mai mici. Detalii fără de care viața nu poate merge înainte. Ne preocupă marii campioni, medaliile aduse și poveștile lor ca-n filme, dar puțin ne interesează soarta oamenilor, activitatea căror nu se prea vede la televizor. Pe ei nimeni nu-i întâmpină cu flori la aeroport, dar ceea ce fac ei are o importanță de nedescris legat de menținerea vieții și sănătății la sat. Sănătății mintale și fizice. Ziceți-le metodiști, specialști, „ostași ai frontului invizibil”, pe ei nici, chiar, sătenii nu-i prea bagă în seamă, fără ca să-și dea seama cât de important este rolul acestor “furnicuțe” muncitoare în viața comunității. Să reparăm împreună această greșeală și să-i acordăm timp și spațiu lui Dumitru Gîtlan, specialist în sport la Primăria Cosăuți, Soroca. Și să nu vă mire faptul că ne-am permis comunicarea la persoana a doua, singular – ne știm nu de azi și nu de ieri. O comunicare despre cum trăiește și, chiar, supraviețuiește sportul în masă de la sat, una realistă, fără nuanțe de roz și laude gratuite.

• Cei care îți urmăresc rețelele sociale își pot crea falsa impresie că ești un simplu pasionat de joc de dame… Hai să lămurim impresiile….

• Este adevărat, specializarea mea este șahul și jocul de dame, și rezultatele cele mai bune vin din aceste competiții. Dar asta nu înseamnă că alte discipline sportive sunt lăsate în afara atenției. Și cum fără de sportul-rege, fotbalul, bineînțeles. Meciurile demonstrative sunt organizate frecvent la sărbătorile de pe stadionul satului, chiar dacă lucrurile nu stau așa de bine cum ne-am dori.

• Nu aveți arbitri suficienți?

• Arbitri se găsesc. Cu talentele e mai greu. Lipsa talententelor și lipsa copiilor, în general, e o problemă care ne dă bătăi de cap nouă, celor care ne ocupăm de acest proces de jos, de la firul ierbii. Fotbalul necesită și investiții mai mari – rezultatele, faima și prestigiul localității nu apar din senin, pur și simplu, fără resurse semnificative.

• Agenții economici din Cosăuț pot considera că este o invitație la colaborare. Fără de suportul vostru e complicat… Alte discipline sportive cum se simt la Cosăuți?

• Cu suportul administrație publice locale, în timpul apropiat, intenționăm să amenajăm un spațiu pentru doritorii de a practica tenisulul de masă. Și nu sunt puțini. Dacă revenim la suportul administrației, anume datorită susținerii primarului, dlui Andrei Prodan, avem succesele pe care le avem la competițiile raionale și republicane. Echipamentul sportiv, deplasări… De fiecare dată, dumnealui a fost receptiv la solicitările apărute.

• Vorbim și de dame? Jocul de dame…

•  La jocul de dame, chiar, avem succese mari. Avem copii talentați care ne aduc și rezultate.

• Poți să-i și menționezi. Sigur o să le placă să-și vadă numele.

• Cu mare plăcere: Victoria Caraman, Denis Iancovschi, Mihai Pînzari, Alisa Pănzari, Elena Cristal, Maxim Chistol, Valeria Godorog… Niște copii cu reale capacități, care ne bucură.

• Lumea la sat tânjește după trecut. Tânjește și după secțiile sportive sau nu le arde, acum, de sport?  

• Acum, cu toate problemele sociale, cu plecarea masivă peste hotare, cu dominarea totală a internetului… Nu prea le arde de sport, dacă e să vorbim la scară largă. Dar, sunt și cei pasionați, care își fac timp și pentru sănătatea fizică și mintală, un nucleu de copii care vin, regulat, la antrenamente. Cu atât mai mult că au și succese.

• Dacă tot ai menționat plecarea oamenilor din sat, au mai rămas tineri în Cosăuți? Aparent, vizual, parcă îi văd pe stradă…

• Nu este doar problema comunei Cosăuți. E una mai generală, a întregii țări. Vizual, sigur că vedem tineri și copii, dar numărul celor care pleacă, chiar, la studii primare și gimnaziale, la Soroca, este în creștere. Nu mai vorbim de cei care pleacă peste hotare. Sigur, e o chestiune voluntară a părinților și nimeni nu le poate indica unde să studieze copiii lor, la Cosăuți sau la Soroca, mai ales că le este pus la dispoziție transport. Dar problema rămâne și devine tot mai profundă. Ne-am putea trezi că nu avem copii suficienți pentru școala din localitate. Nataliatea scade, satul îmbătrâneștre.

• Mai sunt și alte activități dincolo de evenimentele sportive menționate?

•  Păi, în perioada vacanțelor mai particip la diferite întruniri care au loc la Centrul Multifuncțional „Concordia” din localitate: antrenamente de fotbal, șah și joc de dame. Dar și multe altele…

• Se mai găsesc cocoși, berbeci, pentru premierea câștigătorilor competițiilor?

• Se mai găsesc, cu susținerea nemijlocită a primarului, despre care am vorbit și mai devreme. E activ și energic la organizarea evenimentelor, dar și la premierea câștigătorilor, la stimularea lor: diplome de participare, medalii, cupe, premii bănești. Ridicarea greutăților, jocul de dame, fotbalul, armwrestlingul, mai nou – astea ar fi probele. Ciclismul…

• Faceți Tour de Cosăuți?

• E amuzant dar nici chiar așa – copiii fac ture cu bicicleta pe pista de atletism a stadionului central din sat. Și, bineînțeles, lupta liberă – cum fără asta…

• Unde participanții se luptă pentru „cocoș” și „berbec”…

• Nu doar atât. Avem și categoria „iepure”,  participă și fetele la lupte…

• Anastasia Nichita ar trebui să-și facă probleme. Deși, acum, e ocupată, mai mult, în Parlament… Ce doreai să te faci când erai mic? Unde te vedeai atunci la vârsta la care ai ajuns acum?

• Cam ce doreai și tu. În domeniul fotbalului…

• Eu nu m-am văzut fotbalist niciodată. Asta că jucam, împreună, fotbal, na. Se mai întâmplă în copilărie…

• Eu, da. Mă vedeam. Dar aveam și înclinații creative, dincolo de cele sportive. Versuri. Le am și acum. Meșter în cioplitul în piatră nu m-am văzut niciodată, cu siguranță, chiar dacă unii gândesc în stereotipuri legat de satul nostru.

Marcel Toma