La Sfat cu oameni frumoși descusuți de Nina Neculce

0
573

Mari duhovnici basarabeni

In memoriam preotului Mihail Ungureanu

   Când vine Paștele, mi se face dor de părintele Mihail. Încerc să mi-l readuc aievea: în Biserică, acasă la Sfinția Sa, în casa mea și în toate interviurile și reportajele pe care mi le-a împodobit cu frumusețea și sinceritatea gândului. Nu pot uita reportajul radio din preajma Nopții Învierii pe care l-am realizat la Mănăstirea Cosăuți pe vremea când era paroh al bisericii din localitate. Nu uit nici interviul realizat în zi de Paști la Biserica din Egoreni, pe când slujea acolo. Rămân vii în amintire interviurile și reportajele realizate la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Racovăț, unde și-a făcut datoria față de Dumnezeu și față de creștini până în ceasul morții. Sunt aproape 11 ani de când ni l-a luat Cerul, dar în adâncul sufletului îl aștept, așa cum aștept rândunelile primăvara. Dialogurile noastre continuă, chipul Lui ca o rază de lumină mă urmărește, mă bucură și mă doare în același timp. Doare că a plecat prea repede dintre noi. Pe 20 aprilie ar fi împlinit 57 de ani. În amintirea părintelui iubit și venerat de mii și mii de credincioși, vă propun un interviu, realizat cu două zile înainte de Înviere în Sfânta Bisrică din Racovăț acum 21 de ani. Este un interviu care rămâne valabil peste ani și pentru aceste zile sfinte.

„Fiecare din noi poate fi aproapele cuiva și oricine poate lua chipul lui Iisus”

Nina Neculce:Părinte Mihail, mă simt bine aici, în Biserică înconjurată de sfinții de pe icoane, de făclia lumânărilor și de mireasma dulce de tămâie.Trăiesc sentimentul că îngerii în chip nevăzut au pogorât din cer și stau de față, colo în altar, lângă Sfântul Potir.

Părintele Mihail: Așa o fi. Iisus, Marele Duhovnic și Marele Doctor al sufletelor noastre, este mai aproape de noi aici, în Sfânta Biserică. Aici găsim smerenia care vine din dragostea jertfelnică cea binecuvântată de Dumnezeu. Aici rămânem în căutarea Luminii din suflet și acei îngeri în chip nevăzut, cum ați spus dvs., ne ajută s-o găsim. În Biserică, care este Casa Domnului, se întărește credința în Dumnezeu. Pentru că omul care nu merge la biserică și nu crede în nimic este ca o fiară, nu știe nici de păcat, nici de rușine.

N.N.: De câtă vreme vă faceți datoria față de Dumnezeu în Sfânta Biserică?

Pr.Mihail: De când mă țin minte mi-a fost drag să merg la Sfânta Biserică. M-am născut în familia ţăranilor Parascovia şi Ilie Ungureanu din Mingir, Hânceşti, fiind al zecelea copil, mezinul. Am venit pe lume în Săptămâna Patimilor, la 20 aprilie 1965. De mic copil mergeam la Sfânta Biserică cu tata, care îndeplinea acolo mai multe lucrări (paznic, măturător). În clasele primare, cunoşteam deja toată rânduiala, iar Sfânta Liturghie o ştiam pe de rost. Am făcut din întâmplare Colegiul Agricol. După absolvirea Colegiului doream să-mi continui studiile la filologie, dar Dumnezeu mi-a îndreptat paşii spre teologie. Era la începutul anilor ’90, când după ani şi ani de dominaţie comunistă uşile bisericilor se redeschideau. Așa bunul Dumnezeu m-a ajutat să mă fac preot.

N.N.:Iar menirea unui preot este de a păstori cu vrednicie pe credincioși, a organiza milostenii, ajutoare sărmanilor, așa cum de fapt și faceți.

Pr.Mihail: Fac tot ce pot pe cât mă ajută Dumnezeu.Știu că prin exemplul propriu poți insufla mila creștină, iubirea față de aproapele. E o datorie a noastră de a urma îndemnul lui Iisus la Iubire și Bunătate.

N.N.: Faptele căror Sfinți vă ajută să înmulțiți vrednicia și dimensiunea credinței?

Pr.Mihail: Ale tuturor sfinților, dar cred că sunt marcat de viața Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. De fapt toți sfinții se caracterizează prin milostivire și lărgire a inimii. Atunci când citești despre ei, vine și îndemnul: mergi și fă asemenea! E un îndemn la acțiune.

N.N.: Părinte Mihail, cum se poate ajuta mai mult acolo unde este suferință, sărăcie?

Pr.Mihail: Învățătura creștină ne spune să nu trecem nepăsători pe lângă marele drame. Te duci și îi vorbești celui suferind, îi dai ce poți. Pentru că atunci când îl ajuți pe cel de lângă tine, îl împrumuți pe Dumnezeu. Fiecare din noi poate fi aproapele cuiva și oricine poate lua chipul lui Iisus.

N.N.: Întotdeauna am văzut în Sfinția Voastră un spirit dominat de Duhul Împăcării, Duhul Blândeții. De unde se trag sevele?

Pr.Mihail: Din părinți, cred, dar nu ne naștem cu aceste virtuți. Deprinderea și stăruința statornică de împlinire, de împăcare vine din Harul lui Dumnezeu. Veghea și rugăciunea sunt armele care biruie ispita. Harul lui Dumnezeu face surprize și în orice situație satisface necesitatea de echilibru și armonie.

N.N.:Enoriașii din satul Racovăț, dar și din toate localitățile pe unde ați slujit (Dubna, Cosăuți, Egoreni, Soroca) spun că v-ați pătruns cu toate fibrele inimii de misiunea pe care o aveți în astă lume. În puține cuvinte oamenii vă conturează portretul așa: Un părinte cu iubire de oameni, de neam și cu credință mare.

Pr.Mihail:Slăvit să fie Domnul! El e dreptul judecător și El știe locul pe care îl merităm. Învierea pe care Mântuitorul ne-o arată prin propriul său exemplu este pentru noi toți cea mai mare învățătură. În fața lui Dumnezeu dăruitorul noi suntem cei dintâi păcătoși. Rugăciunea mea zilnică este ca Domnul să-mi dăruiască tăria de a sluji cu credință. Aceasta înseamnă asumarea unui rol foarte important și plin de responsabilități. Noi, preoții, trebuie să fim conștienți că Dumnezeu ne va cere socoteală pentru felul cum stăpânim această încredere sacră pe care El ne-a acordat-o. Mă stărui să răspund chemării pe care mi-o face Domnul, dar mai am încă multe trepte de urcat pe scara duhovnicească.

N.N.:Peste două zile, în aerul ÎNVIERII, înmiresmat cu Iubire și Durere, vom fi chemați la o înrudire tainică cu Mântuitorul. Ce ați dori să le spuneți cititorilor noștri?

Pr.Mihail: Duminică vom prăznui cel mai  mare și mai luminos praznic –Sărbătoarea Sărbătorilor. E mare bucurie la toată lumea, de la mic la mare. Se bucură mai ales copiii când iau acele ouă roșii, când le ciocnesc și rostesc frumoasele cuvinte „Hristos a Înviat!” Știam o poezie – „Hristos a Înviat!/ Ce vorbă Sfântă! /Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi. /Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă. De câte ori creştine o auzi…” Odată cu aceste dulci cuvinte Hristos a Înviat  învie și inimile oamenilor. Se bucură toată suflarea și cel cu întristare și cu supărare. Ziua Învierii Domnului este biruința împăcării cu supărarea războiului. Duminică ne vom reîntâlni cu cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur:   „Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit”. În această Mare Sărbătoare tot creștinul se cuvine să se bucure. Și cel care a postit și cel care n-a postit în Postul Mare, și cel care a mers la Biserică și cel care n-a avut posibilitatea să vină la Sfânta rugăciune. Domnul nostru Iisus Hristos, prin învierea Sa, a iertat păcatele tuturor.  Și mai spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Căci de a postit cineva, să vină să-și ia plata sa, de au venit cineva în al treilea ceas, ori chiar într-al unsprezecelea, să îndrăznească, să nu se îndoiască, căci Dumnezeu pe toți ne iartă.” Dumnezeu pe toți ne primește și Dumnezeu prin însuși Fiul Său, Duminică ne va răscumpăra nouă păcatul strămoșilor Adam și Eva. Duminică este Paștele Domnului. Hristos este viața noastră și a biruit Moartea, Iadul și pe Diavolul. Duminică se vor deschide Porțile Raiului și ale Împărăției Cerurilor. Duminică Îngerul se va bucura și va preamări pe Dumnezeu. Să lăsăm să plece din inimile noastre și din casele noastre toată răutatea, toată întristarea și tot păcatul și să-l primim pe Hristos cel înviat din morți.

Urez tuturor un Paște fericit cu sporirea Credinței, Iubirii și Păcii, în acestă lume a conflictelor neîntrerupte și a morții năprasnice ale atâtor oameni nevinovați.

 Duminică să renască în sufletele noastre Dragostea, Speranța, Credința, care strălucesc asemeni Luminii Soarelui și peste cei răi, și peste cei buni. Să zicem cu toții: „Hristos a înviat din morți, /Cu moartea pre moarte călcând /Și celor din morminte /Viață dăruindu-le”

N.N.: Hristos a înviat, Părinte! Vă mulțumesc pentru bucuria de a sta la sfat cu Sfinția Voastră în aceste zile sacre și, așa cum ne învață  Scripturile și cum ne-ați amintit, prin credința în Iisus să luăm valoarea dragostei creștine, prin cuvântul Lui să ne luminăm sufletele, prin jertfa Lui să ne spălăm de păcate!

Pr.Mihail: Amin! Să se audă în Cer și pe Pământ: Adevărat a înviat!

PUBLICITATE