Frumoasă, luminoasă, plină de viață, mereu zâmbitoare, îmbrăcată cu gust – așa o văd de ani buni pe doamna Liudmila Naniev-Damașcan, profesoară de pian la Școala de Arte „Eugeniu Coca” din Soroca . O văd așa atunci când ne întâlnim pe stradă sau la evenimentele culturale. Are o activitate pedagogică impresionantă -41 de ani! Pune mult suflet în ceea ce face atât acasă cât și la școală.
Participă la diferite seminare metodico-practice, conferințe naționale și internaționale, e mereu în căutarea a noi surse de inspirație. Este membră a AGIRoMD (Asociația Generală a Învățătorilor din România, filiala din RM).
A fost distinsă de-a lungul timpului cu numeroase Diplome și Premii locale, naționale și internaționale. Elevele dumneaei Marina Scurtu și Tatiana Bârcă au strălucit în 1998 la un Master-class internațional, organizat de profesorul Tomislav N. Baynov în orașul Trossingen, Deutschland din Germania. În 2022 discipola dumneaei, Ecaterina Boryshneva a devenit Laureată a Unui Festival Internațional din Finlanda, iar în 2023 a ocupat locul II la un Concurs Internațional din Stokholm. Aceeași elevă a ocupat anul trecut locul II la Festivalul-Concurs Republican „Lira de Aur”(„Zolotaia Lira”) și la Concursul Național al Tinerilor Pianiști „LIA OXINOIT” . O altă discipolă, Sofia Miscu doi ani la rând obține Diploma de gradul I la acest Concurs Național. Șirul performanțelor ar putea completa câteva pagini de ziar. Dar ne oprim aici pentru a mai puncta câteva lucruri.
Doamna Liudmila cu plăcere și din plăcere merge la muncă. Este pasionată de ceea ce face și vede în muzică o adevărată magie. Din muzică culege lumină și iubire-n suflet. Profesia îi aduce multe momente de satisfacție și fericire.
Am invitat-o la acest „Sfat” ca s-o cunoaștem mai îndeaproape.
„Melodia vieții mele este profesia în care simt că trăiesc”
Nina Neculce: Să intrăm direct în povestea vieții dvs. De unde își ia începutul?
Liudmila Damașcan: Din Soroca. Aici m-am născut pe 13 august,1964 în familia soților Liubovi și Grigore Naniev. Tata- ucrainean, născut în raionul Iampol din regiunea Vinița. A absolvit două instituții: Institutul Pedagogic și Institutul Agricol. Mulți ani a lucrat profesor la Colegiul Tehnic Agricol. Mama, născută la Temeleuți, a muncit 50 de ani la Dispensarul de tuberculoză din cadrul IMSP Spitalul Raional Soroca în calitate de soră medicală. Suntem două surori. Elena este mai mare și la fel ca mine a ales domeniul muzicii.
N.N.Cum era Liudmila Damașcan în copilărie?
L.D.:Energică, activă, curioasă, pasionată de literatură și muzică. De mică m-am împrietenit cu biblioteca. Mergeam cu drag în Cetatea Cărții. Mă fascinau nu doar poveștile, dar și poezia și proza pentru copii. Muzica deasemenea îmi plăcea. Tata cânta foarte frumos cu vocea, sora mea studia la Colegiul de Muzică, în casă aveam pianul, așa că Măria sa Muzica era prezentă în familia noastră de cum am apărut pe lume și n-avea cum să nu-mi placă. Din copilărie mergeam cu părinții la concerte, spectacole. Educația prin cultură devenise o tradiție în casa părintească.
N.N.: Le-ați povestit copiiilor despre copilăria dvs.?
L.D.: Sigur. Adeseori reînviam în amintire momente frumoase din acea lume de basm. La fel am făcut și eu educație prin cultură cu ei.
N.N.: În anii de școală ați purtat cu bucurie insigna de comsomolist?
L.D.: N-o să vă vină să credeți, dar eu nu am fost primită în comsomol.
N.N.: Nu se poate! Cum așa?! În perioada ceea sovietică când aproape că eram forțați să intrăm în comsomol, nu ați fost primită?!
L.D.: În clasele a VII-a -VIII-a, toți intrau în rândurile comsomoliștilor. Eu n-am fost primită din cauză că mergeam des la Școala de muzică, nu rămâneam la adunări și nu participam la viața școlară activ. Pe mine nu m-au primit cu toate că eram o elevă care am învățat foarte bine. Am avut un singur „4”, în rest note de „5”- nota maximă în acele timpuri.
N.N.: Și asta v-a făcut să suferiți?
L.D.: Nu! Eu am fost indiferentă față de comsomol. Mie îmi plăcea muzica și mama îmi spunea atunci: „ Principalul să știi să-ți alegi profesia în viață și să fii om bun.” Nu m-am întristat deloc, mi-am văzut de drumul meu cu calm și cu liniște.
N.N.:Ați știut din copilărie ce ați dori să faceți în viață?
L.D.: Din copilărie îmi plăcea baletul. Visam să devin balerină, sau să fac patinaj artistic. În clasele primare când am început să merg la Școala de Muzică, o făceam ca fiecare copil pentru interes. Îmi plăcea să ascult muzică și să cânt cu vocea. În clasa a IV-a am participat la un concurs republican la Chișinău. După acel concurs, îndrumată de doamna profesoară Ludmila Melnic am hotărât să mă ocup serios cu muzica.
N.N.: De ce pianul și nu alt instrument muzical?
L.D.:M-am îndrăgostit de pian de cum am auzit primele melodii interpretate de sora mea Elena. Iar atunci când i-am atins pentru întâia oară clapele, sunetul muzicii s-a așezat peste sufletul meu ca o adiere divină, ca o taină, ce mă îmbia să o descopăr. Pianul este Regele instrumentelor.
N.N.: Cum a început traseul profesional?
L.D.: După Școala de Muzică, azi Școala de Arte „Eugeniu Coca” din Soroca am mers la Colegiul de Muzică și Pedagogie din orașul Bălți. După încheierea cursului deplin am fost repartizată la Colegiul Pedagogic în calitate de profesoară de pian și concertmaistru. Aici am lucrat doi ani. A urmat Institutul de Arte la secția de zi, unde am învățat cu succes, având note bune, bursă ridicată. După absolvire, în 1987 m-am angajat profesoară de pian la Școala de Arte.
N.N. Profesoară de pian 41 de ani la Școala de Arte din Soroca! Impresionant! Ce v-a motivat și ce vă motivează să munciți aici? L.D.:Dragostea pentru profesie. Îmi place ceea ce fac. Îmi place să depășesc greutățile împreună cu elevii, să văd progresul în lucrul meu. Copiii sunt sinceri și cu ei este interesant de lucrat. Melodia vieții mele este profesia în care simt că trăiesc.
N.N.: Ce definiție poetică! Cine v-a fost model în a face lucrurile bine și frumos?
L.D.: Familia mea, mama, sora Elena. Îmi place ordinea, sunt perfecționistă și acasă și la școală. Frumosul în armonie- acesta este modelul meu.
N.N.: Genul de muzică care vă încălzește sufletul.
L.D.: Muzica clasică. Pot asculta la nesfârșit lucrări de Frederic Chopin, Piotr Ceaicovschi, Johann Sebastian Bach. Sunt foarte mulți compozitori care impresionează. Bach, de exemplu, e limpede și strălucitor ca cristalul în muzica sa. Are o profunzime intelectuală și o frumusețe artistică care înnobilează. Bach e rugăciune către Dumnezeu.
N.N.: N-ați ajuns la baștina faimosului compozitor să vă atingeți de lucruri care i-au aparținut? Eu am avut acest fericit prilej.
L.D.: Nu, n-am fost în Eisenach. Dar tot sub aura MUZICI lui BACH am ajuns în Germania în 1998, când am mers la un master-class cu elevii mei înorașul Trossingen. A fost un concurs extraordinar, organizat de profesorul Tomislav N. Baynov. Elevii mei s-au prezentat foarte bine. N-o să uit niciodată acele clipe de frumusețe.
N.N.: Mereu inspirată în ceea ce faceți, participați cu elevii la diferite acivități: concursuri școlare, raionale, naționale, internaționale, concerte. De unde vă luați energiile? Care e sursa de inspirație?
L.D.: Din frumosul vieții. Iubesc natura, îmi place să călătoresc, merg foarte des la concerte în Chișinău, la Sala cu Orgă, la Teatrul de Operă și Balet. Mai mult de 10 ani merg la edițiile Festivalului Internațional Nopțile Pianistice –eveniment cultural major organizat de Alianța Franceză din Moldova. Aici vin pianiști din toată lumea. Am mai mulți pianiști îndrăgiți, care atunci când se ating de pian clapele tresaltă în ritm înălţător.
N.N.: De la pian să trecem într-un alt registru. Când v-ați căsătorit ați ales cu inima? A fost dragoste la prima vedere?
L.D.: A fost dragoste la prima vedere și pentru toată viața. Ne-am văzut, ne-am plăcut, inimile au tresărit și pe viață s-au unit. Era anul 1987. Soțul meu Simion Damașcan este prima mea dragoste, este darul pe care mi l-a făcut Dumnezeu pentru totdeauna.
N.N.: Aveți o familie frumoasă în care au crescut doi copii buni. Vă considerați împlinită în acest aspect?
L.D.: Sunt o soție iubită, o mamă fericită cu doi copii buni. Nadejda este arhitect, iar Alexandru manager. Succesele lor ne bucură. Dumnezeu să le dea sănătate ca să-și poată realiza toate proiectele!
N.N.: Ce considerați mai important – împlinirea profesională sau familia?
L.D.: La mine este totul armonios. Îmi iubesc profesia, îmi iubesc familia. Le pun pe același cântar.
N.N.: Mereu frumoasă, elegantă. Cum vă păstrați feminitatea?
L.D.: Din casa părintească vine dragostea către frumos, încrederea în sine. Resursa personală a energiei mele este dragostea de frumos, dragostea de viață, creația. Iar soțul meu e cel care menține acest foc interior.
N.N.: În afară de muzică, ce alte pasiuni aveți?
L.D.: Literatura, poezia. De aproape 10 ani eu compun versuri. Vreau să le adun pe toate și să editez o carte. Scriu în limba rusă. Așa îmi este mai ușor să-mi exprim gândurile. Iată o poezie pe care am scris-o chiar acum la început de primăvară și pe care aș dori s-o ofer cititorilor „Ziarului Nostru”:
Весенний настрой
Ловите мгновенья , вдыхая всей грудью!
Весна-обновленье внутри и снаружи,
Витайте в мечтах и дарите улыбки!
В душе берегите те чувства , что ближе!
Пусть запах мимозы с утра вас разбудит!
Прибавит Вам сил и настроит на ужин,
Вдвоем у камина, вы свечи зажжете,
Под звуки гитары тихонько споете!
Откройте скорей свои двери и окна!
Впустите любовь и друзей всех с восторгом!
Пусть нежными чувствами Вас согревают,
И душу теплом и весной наполняют!
N.N.: Frumos, Doamne ajută! Când ați râs ultima oară cu poftă?
L.D.: Acum o jumătate de oră.
N.N.: Cum vă vedeți în viitor?
L.D.: Cu toate planurile pe care le am – realizate. Cu familia sănătoasă, cu un trăi frumos și demn până la capăt.
N.N.:O primăvară cu zile luminate de soare printre clapele pianului, doamnă Liudmila!
L.D.: Vă mulțumesc frumos și vă ofer o poezie pe care am scris-o cu 5 ani în urmă!
Не забывайте музыку друзья ,
она спасает от депрессий!
И душу лечит , как бальзам
и вдохновляет нас на встречи!
С ней нам спокойно и легко!
В ней ищем смысл и все ответы,
за что страдать нам суждено?
Она влюбляет, вдохновляет ,
ведет по жизни нас всегда!
Она единственное чудо,
И гармоничная подруга,
Всегда со мной ежеминутно ,
звучит и радует меня!
