Satul Zăluceni din r. Florești a marcat un fapt istoric la începutul acestui an. De acum încolo, localitatea va avea stemă și drapel, avizat de Comisia Națională de Heraldică a R. Moldova și aprobat de Consiliul Sătesc Zăluceni.
Această realizare importantă pentru cultura și imaginea satului se datorează muncii și colaborării primarului de Zăluceni Stepan Prisacari și a fondatoarei muzeului local, doamnei profesoare de istorie Elena Rozovel. S-a întâmplat așa că de mai mulți ani acest vis predomina atât în planurile domnului primar, cât și ale doamnei profesoare, în prezent pensionară. Unindu-și puterile, Stepan Prisacari, cu suport administrativ și financiar, pe de altă parte Elena Rozovel cu cunoștințe în domeniu, colaborări informaționale cu echipa executorie, la final s-a obținut un rezultat mai frumos decât se aștepta.
Stema s. Zăluceni reprezintă un câmp de argint, acoperit cu o plasă de pescuit neagră și semănat în ochiuri cu flori de pur, o cruce recruciată verde, broșând. Scutul fiind timbrat de o coroană sătească de aur (coroana simbolizează un atribut preluat de la blazonul domnitorului Radu Mihnea care a domnit în perioada atestării s. Zăluceni). Drapelul reprezintă o pânză pătrată albă, cu o orlă diminuată purpurie, purtând în mijloc o cruce recruciată verde. Autor este Silviu Andrieș-Tabac și pictor – Andrei Gaidașenco, ei au creat blazoanele în baza chestionarului cu peste 40 de întrebări, îndeplinit de Elena Rozovel.
„S-a muncit o jumătate an ca să avem simbolica satului, povestește doamna Elena. Urmează și imnul care este la etapa de prelucrare. Destinul satului Zăluceni a fost întotdeauna legat de fluviul Nistru. Așezarea geografică, pe malul lui, a determinat alegerea câmpului heraldic, de argint, alb, căci argintul este culoarea heraldică a apei. Legătura cu Nistru este întărită și de plasa de pescuit care acoperă întregul câmp heraldic. Împletitul plaselor și a altor instrumente de pescuit a fost și rămâne o importante îndeletnicire pentru localnici. Florile de pur (usturoi sălbatic) sunt introduse în premieră în heraldica națională. Zălucenenii mai erau numiți purari. Purul este o plantă care crește peste tot în viile satului și era folosit în alimentație. Crucea recruciată spune despre faptul că satul a fost cândva în stăpânirea Mănăstirii Golia din Iași, în același timp ea amintește de vechea mănăstire de lemn care a fost pe costișă, al cărei loc a rămas marcat printr-o cruce”.
„Dar nimic nu s-ar fi putut face dacă nu era contribuția domnului Stepan Prisacari, ține să menționeze doamna Elena. Nu am cuvinte pentru a-mi putea exprima aprecierea și recunoștința față de acest om, consacrat satului nostru, dacă aș putea i-aș dedica un monument. Îi doresc multă sănătate și susținere din partea tuturor!”
Pe 7 februarie doamna Elena va împlini 71 de ani și este fericită că deja are un cadou împărțit cu tot satul. De peste 50 de ani și-a legat destinul și dragostea de acest colț de rai, căruia i-a dedicat două cărți și mai urmează încă una importantă – Monografia satului Zăluceni.
Autor: Ludmila TALMAZAN
