Iubirea lui, ce ține mult – Cu fata cu-n picior mai scurt

0
59

O spun din capul locului, eroul acestei istorii are nişte calităţi speciale. Înalt şi frumos ca un brad, domină, contabilizează şi conduce casa. E inginer mecanic, binevăzut, iubit şi apreciat. Este un om practic şi foarte raţional. Ţine la familie ca la ochii din cap. După ce viaţa i-a dat palme grele, a avut puterea să treacă peste greutăţi şi să meargă mai departe.

Prizonierul durerii şi suferinţei

Îl cheamă Valeriu şi s-a născut într-o familie cu 4 copii, el fiind cel mai mare. Nu împlinise 7 ani, când din gelozie, tata şi-a tras un glonte în cap, lăsând-o pe mama văduvă la numai 31 de ani cu copiii mici. Nimeni nu s-a aşteptat că badea Trifan, omul rugăciunii, blând şi smerit ca un sfânt, să facă una ca aceasta. Şi măcar dacă ar fi fost adevărată povestea despre aventura Nataliei cu şeful fermei. N-a avut ce face vecinul Vasile, a glumit într-un amurg la un păhar de vin: „Şi tu chiar crezi că nevasta ta e cheie de biserică? Numai eu de câte ori am văzut-o întrând cu Ilarion în pădure. Chiar şi acum e plecată cu el. Du-te acasă şi ai să vezi că n-o s-o găseşti…” N-a mai aşteptat ca vecinul să termine vorba. S-a ridicat cu sentimentul omului trădat de persoana iubită şi a plecat puşcă acasă. Vorbele lui Vasile i-au întunecat minţile, l-au scos din echilibru. S-a stins pe loc căldura inimii, îndemnul bisericii de a ierta pentru a fi iertat şi de a avea răbdare. A intrat în casă. Într-adevăr Natalia lipsea, era la o vecină. Dar Trifan, crezând celor spuse de vecin, în penibilul situației, s-a dus şi a luat arma pe care o avea în dotare şi… s-a împuşcat. Ce-o fi fost în mintea lui atunci?! Un altul ar fi împușcat-o pe ea, iar el, crezându-se trădat a ales să nu mai vadă lumina zilei alături de femeia pe care o iubea și în care avea totală încredere. Îngrozitor de greu a trecut familia peste această dramă. Dar cel mai mult a suferit Valeriu. Nu mai avea cine să-i răspundă prea blând şi prea duios la întrebări, cine să-l ţină pe genunchi şi să-i spună poveşti. Şi mai triste şi mai sfâşietoare i-au devenit zilele după trei ani de la moartea părintelui, când mama le-a adus în casă un alt tată, care îl bătea şi îl exploata mai mult decât pe fraţii săi. La puţin timp după aceea, o altă lovitură i-a stors şiroaie de lacrimi. S-a prăpădit fratele Nicuşor. Plecase dimineaţa să ducă de mâncare ciobenilor la stână şi seara nu s-a mai întors acasă. Toţi credeau că a rămas la stână. Dar nici a doua zi, nici a treia n-a apărut. Şi doar peste o săptămână, când îl căuta cu mama şi nicăieri nu-l putea afla, un omulean din sat a venit şi le-a spus că l-au găsit pe Nicuşor înecat în iazul de pe Râpa cea Mare. Şi iarăşi mare jale peste casa lor. A fost cumplit de dureros să-l vadă pe cel mai drag frate mort… Aşa a crescut Valeriu, prizonier în durere şi suferinţă, visând la propria familie, care să-i aducă pacea şi liniştea.

Iubita în care crezuse atât de mult se juca de-a dragostea pe două fronturi

După absolvirea şcolii a plecat la muncă în Kazahstan. Cu banii câştigaţi şi-a început studiile la Universitatea Agrară. Pe la anul III se îndrăgostise de o fată foarte frumoasă. Peste un an şi jumătate era gata să se căsătorească cu ea. Dar o nouă lovitură a dat peste sufletul său. Iubita în care crezuse atât de mult, se juca de-a dragostea pe două fronturi – avea logodnic plecat în Canada. Şi la intervale de o lună-două lua avionul spre Toronto, zicând că pleacă în deplasare. S-a întristat şi s-a mirat Valeriu cum de nu observase nimic în comportamentul ei, care să-i dea de bănuit şi cum de a putut iubi atât de mult o domnişoară care nu merita dragostea lui?! Cum a putut această femeie să iasă cu el prin oraş, să meargă împreună la zile de naştere, la restaurant, film, prefăcându-se că e îndrăgostită? S-a tot întrebat aşa câteva luni până când a respirat uşurat, zicându-și: „ Cu aceste întrebări tinerețea mea se duce pe apa Sâmbetei. Deschide ochii și privește în jur, Valeriu! Cred că nu au murit toate femeile demne de dragostea mea.”

Cunoştinţa cu Ana care ştia să-şi trăiască altfel viaţa

Activitatea de muncă şi-a început-o la nordul republicii. N-a dorit să se întoarcă în satul de baştină de la sud. S-a pus pe muncit cu dăruire şi dragoste. Greutăţile prin care a trecut i-au mărit ambiţia de a reuşi. A avut nevoie de un împrumut de la bancă ca să-şi poată înfiinţa propria afacere – o gospodărie ţărănească, care în scurt timp i-a adus rezultate frumoase. Aici, la nord avea s-o cunoască pe contabila Ana, o tânără blondă, frumoasă, cu lumina bunătății pe față, dar cu un picior mai scurt. A angajat-o la întreprinderea lui individuală. La început s-a legat între ei o simplă prietenie. Cu trecerea timpului Valeriu avea să observe că Ana ştie să-şi trăiască altfel viaţa, să o iubească mai mult, să-i mulţumească Domnului pentru fiecare clipă trăită. Într-o toamnă s-a îmbolnăvit grav. Dase peste el o pneumonie de care cu greu a scăpat. Ana a fost cea care l-a vizitat în fiecare zi la spital. Învăluit în sentimente de recunoştinţă, Valeriu se simţea tot mai ataşat de ea, avea impresia că renaşte din suferinţele sale. Dar nu se aprindea în el scânteia care să-l frigă la inimioară, aşa cum se întâmplase cu frumoasa pe care o cunoscuse în anii de studenţie. Capabil să ia decizii şi să meargă până în pânzele albe şi în aspect sentimental, în cele din urmă hotărî să se căsătorească cu Ana. Însă i-a cerut mâna nu chiar entuziasmat. Îi plăcea să danseze și se gândea că nu va mai putea merge cu Ana pe la petreceri. Ea se îndrăgostise de el din prima clipă cum l-a văzut şi nu dorea nimic mai mult decât să fie lângă el o viaţă întreagă. El nutrea doar simpatie şi respect. Cu toate astea s-au căsătorit. Valeriu era convins că respectul poate cimenta o familie. „Ana trebuie să aibă o viaţă liniştită şi să-mi nască copii frumoşi. Poate cu timpul mă voi îndrăgosti de ea”, şi-a zis în sinea lui când au mers la cununie.

Iubirea revarsă în casa lor bunătate şi încredere

Nu peste multă vreme aşa şi s-a întâmplat. Ceea ce şi-a dorit Valeriu s-a împlinit. S-a îndrăgostit de Ana în clipa când a văzut-o cu primul lor copil în brațe. Nu se sătura să-i privească chipul luminat de acea bucurie interioară pe care o trăiesc mamele când își hrănesc copiii la sân. Această femeie cu suflet cald a reuşit să-l facă fericit. Iubesc amândoi, şi iubirea revarsă în casa lor bunătate şi încredere, credinţă şi sinceritate de aproape 27 de ani. Sunt două persoane sociabile şi simpatice, care trezesc respectul celor din jur. Au făurit atâtea lucruri împreună: casă, livadă, piscină, trei fii frumoşi şi sănătoşi și acum se bucură și de o nepoțică frumușică. Ştiu cum să rezolve problemele pentru ca fericirea să le intre mereu în casă. Valeriu o domină pe Ana şi ei îi place. Bărbatul nu are niciun pic de ură în inima lui. Îi place să converseze cu buna lui soţie ore în şir, să-i adreseze întrebări şi să primească răspunsuri inteligente. Plină de entuziasm şi bucurie, căsătoria lor e în continuă înflorire. De când sunt împreună, să nu-i vorbim într-un ceas rău, Valeriu n-a mai fost pus la grele încercări. Zice că Dumnezeu i-a pus mâna pe cap atunci când i-a scos-o în cale pe Ana și atunci când, cuprins de îndoială, a cerut-o în căsătorie. E convins că binecuvântările cerești vin ca răsplată peste sufletul și casa lui, pentru că a putut-o face fericită pe Ana, care credea că din cauza piciorului mai scurt n-o să se mai căsătorească niciodată.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.