OAMENI ȘI DESTINE

0
38

„Eu nu sunt profesionist,

Nu sunt măcar nici amator,

Scriu versuri ce în aer zbor,

Și cîteodată sunt cam trist „

  Fiecare om de pe pământ este sortit unui destin marcat de diferite evenimente, unele mai fericite, altele diametral opuse, dar trăite, zbuciumate, adunate într-un mănunchi pe nume viață. Este curios faptul, că mai fiecare din noi se revoltă împotriva  sorții sale, dorindu-și altceva.

Ne-am dorit să aflăm pe cât este de împăcat cu sine Vasile Alexandrov, om de afaceri din Dondușeni, Președinte al Asociației Raionale Cernobîl , Dondușeni, meșter popular, deținător al Medaliei „Meritul Civic” pentru vitejie în lichidarea catastrofei nucleare de la Cernobîl, autor de versuri, pasionat de muzică și frumos.

Domnule Alexandrov, sunteți foarte bine cunoscut aici , la Dondușeni, deși nu sunteți de prin părțile locului?

  • Da , cu adevărat, sunt născut în s. Ustia , raionul Glodeni, dar destinul m-a adus în raionul Dondușeni și eu nu m-am împotrivit, m-am căsătorit , am făcut gospodărie cu nevasta care este din Rediul Mare, am crescut un fiu și am deja rădăcini adânci, rude , prieteni și pur și simplu, cunoscuți.
  • Știu că aveți o biografie foarte bogată și variată, care aspect vă  reprezintă cel mai mult?
  • Viața mea este un drum , o cale plină de urcușuri și coborâșuri, împliniri, dezamăgiri. Am și eu o cruce pe care strădui s-o duc destoinic și nu mă plâng pe soartă, iubesc viața, munca, am pasiuni, visuri, mă simt un om viu , un om împlinit.Îmi place să spun că m-am născut în cămașă, căci destinul m-a încercat de multe ori, serbez ziua de naștere de mai multe ori pe an, pentru că cei care mi-au perfectat documentele  au indicat diferite dăți, însă ziua când am fost operat la Institutul Oncologic mi-a devenit, cu adevărat, o zi de răscruce, privesc , de atunci, cu mult altfel viața, ea mi-a devenit mai dragă.
  • Sunteți de profesie pedagog , dar ați devenit antreprenor, om de afaceri. Cum s-au întâmplat lucrurile?

-Am profesat 15 ani muncind ca pedagog  de educație tehnologică,desen liniar și fizică, dar am mai multe pasiuni și am pretins să realizez un spațiu mai extins din ele. De mic, încă din școală, îmi plăcea sculptura, din ctretă sculptam chip de om, profesorii mei mă sfătuiau să iau lecții de sculptură, dar prin anii 70 încearcă  să faci acest lucru la sat. Astfel destinul s -a ales singur, m-a adus la Institutul„Alecu Russo”, din Bălți  ca finisându-l să fiu angajat la Lăpușna, Hîncești, profesor, însă  nu pe mult timp, căci m-au încorporat în rîndurile armatei.

Din Cernigov, unde slujeam, în mai 1986 am fost adus  împreună cu mai mulți camarazi la Cernobîl, fără să ni se comunice ceva despre explozia nucleară. Lucram fără echipament de protecție, construiam podul spre blocul avariat, dozimetrele arătau indicele maxim de radiație. La demobilizare nici n-au scris  în livrete doza de radiație, așa că  din Cernobîl am ajuns direct  la spital. Mi-am revenit și , după cum vedeți, continui să trăiesc , să muncesc, să visez.

-Sunteți Președintele Asociației  Raionale Cernobîl, ce vă doriți pe această linie?

  • Visul meu este de a edifica un monument eroilor căzuți la lichidarea efectelor deflagrației din Cernobîl și acesta e pe cale de realizare, avem marcat deja terenul , perfectăm documentele și așteptăm finanțarea pentru a purcede la treabă.
  • Ați deschis o afacere după 15 ani de activitate pedagogică, ce v-a motivat să faceți acest lucru?
  • Pasiunea cea de altădat, cred eu, ceva aproape de sculptură, lemnăritul. Dețin SRL-ul „Valemart-com” „Fabricarea articolelor din lemn și articole decorative din lemn”.Am multe solicitări, din diferite raioane, meșteresc mobilă de calitate și oamenii apreciază munca mea. Am participat la multe expoziții, târguri, de 4 ori mi-am expus lucrările la MoldExpo „Fabricat în Moldova”. Fac caritate, de multe ori ajut copiilor și chiar celor în vârstă fără a lua vreun ban pentru lucru.
  • Știu că faceți și poezie, cum matematica se combină cu epitete și metafore?
  • Versurile sunt pasiune sacră, ele vin în momente de  inspirație, am diferite versuri: de dragoste, satirice, fabule, patriotice etc… Careva din ele au fost tipărite în cărțile Asociației Cernobîl dar cele mai dragi îmi sunt  cu dedicație pentru părinți . Iubesc să le recit , să le citesc și recitesc.Pasiunile lui Vasile Alexandrov nu iau sfârșit aici, el face sport, practică înotul , alergările, este pasionat de muzică, cântă la muzicuță, este membrul Colectivului artistic de bărbați „Semănătorii”, a corului  „Treimea” de la casa de cultură din oraș, n-are timp să fie trist ,este permanent preocupat de ceva frumos și încă îi place foarte mult să comunice.

Iată cîteva titluri de  versuri scrise de Vasile Alexandrov: „Părinții noștri„ , „Numai ochii”, „ O stea”,  „Unuia care așteaptă”, „Simțul”, și altele. 

Părinții noștri

Părinții noștri stau cu ochii la fereastră

Ei ne așteaptă, ei se uită – nu ne văd

Îngândurați pe scaun se așează

Din amintiri, își deapănă, cum pot

Părinți noștri stau cu ochii la portiță –

Să scârție ar vrea – dar ea e-nchisă;

Se uită îndelung sau li se pare

Și iar de lucru-și cată-n grădiniță.

Părinții noștri stau cu ochii doar la drum-

Așteaptă să le vină de departe.

Se țin în băț, picioarele îi dor,

,,Nu vine nimeni,, , își vorbesc în șoapte.

Părinți suntem și noi, bătrâni vom fi

și dorul de copii i-a stins fără de milă…

întoarce-i, doamne, iarăși pe pământ,

Că vin să-i văd în fiecare zi.

26-27 aprilie 2005, V.Alexandrov

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code