Grădina din care mănâncă tot satul

0
156

Priveam atent la rafturile din supermarchet, când auzii un glas cunoscut, la părerea mea, întrebându-mă:

  • Vă plac căpșunele, dna Ina?

Am ridicat ochii și am recunoscut în tănăra care mă iscodea pe energica și zglobia Angela Bejenari.

  • Știu că vă plac, continuă ea, v-am întrebat doar ca să vă atrag atenția.

Nu ne văzusem de vreo trei-patru ani, dar o cunoșteam bine. Era un cultivator de cereale din s.Plop raionul Dondușeni.

Avea trei ha de pământ la marginea satului pe care le moștenise de la bunici. Pe acest teren, pornise o afacere de cerștere a cerealelor apoi cultivase și legume. A participat la multe instruiri prin intermediul ACSA, actuala Agoinițiativa Dondușeni, unde, de fapt, ne  și cunoscusem. A avut-o ca mentor pe Eugenia Digolari, care i-a ajutat să pătrundă în miezul multor secrete și tehnologii de creștere a diferitor culturi legumicole.

Toate aceste secvențe mi-au trecut fulger prin creier ca să pun o întrebare expromt:

  • Nu cumva ai lăsat afacerea și ai plecat după hotar?

Angela zâmbi frumos și, tăcând câteva clipe , mi-a zis:

  • ,,Vița de vie, tot în vie,

Iară vița de boz, tot rogoz,,.

Am zîmbit ambele și am înțeles că pasiunea de altădat n-a părăsit-o. Ne-am retras într-un colțișor ca să schimbăm câteva cuvinte, și, evident, că mi-am exprimat mirarea față de prima întrebare adresată. M-a invitat la ea în ospeție, promițându-mi că voi înțelege totul singură. Invitația ,,cu dulceață,, mi-a căzut pe plac și am hotărât să vin numaidect.

  • Vai ce minune!

Asta mi-a fost explozia emotivă când am intrat în seră și am văzut rândurile de căpșun în floare, iar pe fondalul acestui covor fantastic, pe stăpâna lor, Angela. Nu înzădar și numele îi vine de la înger, a știut să creeze Raiul în propria grădină, m-am gândit eu.

,,Am hotărât să creștem căpșuni, pentru că cerealele și legumăritul nu ne aduceau profit, a declarat Angela. Acesta este doar un singur  argument, iar altul, e ceva miraculos, legat de amintirile din copilărie, când în grădina bunelului aveam doar câteva tufe de căpșun, pe care nimeni nu le atingea, erau doar ale mele, însă îmi păreau prae puține, nu le mâncam pe săturate. Atunci mi-a încolțit visul, să cresc căpșuni pentru toți copiii satului. Și am izbutit, în 2016 am câștigat concursul ,,Polonicul de aur,, , pentru cea mai bună dulceață din pomușoare,iar în  2017 ,concursul ,,Regina Gliei-2017,, , MoldExpo Chișinău,,.

– Da,ești o femee împlinită, i-am răspuns eu. Ai o casă și -o grădină, trei copii ca niște flori, o familie tenace și un vis realizat, o poveste dulce.  Precum cireșele lui Creangă, sălățile din grădina ursului ale lui Harap Alb , iată frumoasele noastre povești, real continuate de oameni muncitori, dăruitori de dulceață și lumină, aici, acasă în miezul satului Plop.

Angela a continut să-mi vorbească cât de mare-i satisfacția pe care o simte acum, sunt deținători ai certificatului de valoare biologică a materialului săditor, iar anul acesta au fost selectați de proiectul APM (agricultura performantă în Moldova) pentru a înființa un lot demonstrativ de testare a cinci soiuri noi de căpșun aduse din California.

Desigur, povestea are și personaje negative, deseori plantele sunt atacate de boli, de bacterii , care trebuie strivițe la vreme, dar dulceață fără amar nu poate fi.  Important e că povestea are un final frumos, dar visul va avea și o continuare destul de îndrăzneață…

Nina Juraveț, Dondușeni

P.S.

Din grădina cu căpșuni copiii satului mănâncă  pe săturate..

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code