Substanţele toxice din casa noastră

0
51
Foto: brasovromania.net

„De unde în casa mea substanţe toxice? Experimente chimice eu nu fac, nu vreau pe nimeni să otrăvesc”. Aşa cred mulţi – şi greşesc! E greu de găsit un om care măcar odată în viaţă nu a otrăvit gîndaci de bucătărie sau furnici, nu a folosit preparate pentru protecţia hainelor de molie, iar roada de la vilă – de dăunători, nu a folosit medicamente sau n-a măsurat temperatura. Multe substanţe, des folosite în gospodărie, la exploatarea incorectă pot fi periculoase pentru sănătate. Pentru a nu se supune acţiunilor dăunătoare a lor, trebuie de cunoscut care substanţe sunt foarte periculoase şi cum trebuie folosite.

Să aruncăm o privire în trusa medicală.

În „ Ghidul medicului practic” printre posibile cauze a intoxicaţiilor la domiciliu, o parte considerabilă le ocupă substanţele medicamentoase. Desigur nu este posibil de examinat fiecare caz în parte, deaceea vă recomandăm să efectuaţi măsuri generale de precauţie. Substanţe medicamentoase, mai ales acele cu acţiune puternică (de exemplu, antibioticile), trebuie de folosit numai după prescripţia medicului.

Este necesar atent de citit instrucţiunea care este anexată la majoritatea preparatelor. De exemplu: cunosc toţi că medicamentele în capsule din gelatină trebuie neaparat de băut cu apă? Dacă nu se procedează aşa, capsula se poate lipi de peretele esofagului şi să contribuie la formarea ulcerului. Medicamentele trebuie păstrate în aşa un loc ca ele să fie inaccesibile pentru copii mici, care preferă să se joace de-a medicul şi bolnav şi pot înghiţi o pastilă sau chiar mai multe.

Trebuie de cunoscut că, o parte considerabilă din preparatele medicamentoase sînt atribuite la aşa numitele grupe A şi B. Din grupa A fac parte substanţe puternic toxice: analgezicii narcotice (morfina, promedol), substanţe tonizante, preparate anestetice, sprai pentru cuparea acceselor astmatice, unele preparate cardiace, etc. pentru procurarea medicamentelor din această grupă este nevoie de recete speciale, ele trebuie păstrate cu o mare precauţie, şi administrate strict după prescripţie. Din grupa B fac parte preparate mai puţin toxice, dar capabile să provoace complicaţii, de aceea ele nu trebuie folosite fără prescripţia medicului. Din ele fac parte medicamente destul de răspîndite: somnifere, analgezicii, sedativele şi trancvilizatorii (fenobarbital, fenazepam, amidopirin, analgin, paracitamol, aspirin), preparate vasoconstrictoare (naftizin, galazolin).

Chiar şi cele mai simple, larg răspîndite medicamente pot fi periculoase la o folosire incorectă. Aşa, multe preparate de uz extern inclusiv şi unguentele bine se absorb prin piele. Foarte sensibilă este pielea noi născuţilor. Sînt descrise cazuri de intoxicaţie în masă a sugarilor în rezultatul folosirii compreselo şi pudrelor cu acid boric care este un toxic celular. Deaceea acidul boric este interzis pentru tratamentul la această vîrstă. Chiar şi tinctura de iod nimerind în organizm duce la combustii grave a tractului gastrointestinal, iar vaporii ei afectează căile respiratorii superioare. Aspirina care la prima vedere pare a fi inofensivă, la folosirea îndelungată poate duce la hemoragii gastrice şi la dezvoltarea ulcerilor gastrice.

Este necesar periodic de a verifica trusa medicală şi de a arunca fără regret medicamentele cu termenul trecut de valabilitate. La păstrare în medicamente se petrec reacţii chimice lente în rezultatul cărora se acumulează substanţe periculoase. Este necesar deasemenea de a arunca convaliuțele cu inscripţii nedesluşite sau şterse sau pastilele cazute din ambalaj.

Încă o avertizare foarte importantă: medicamentele de regulă sunt incompatibile cu alcool! În literatura medicală sînt descrise multe cazuri de accese periculoase pentru viaţă sau chiar cu sfîrşit letal, din cauza folosirii concomitente a alcoolului cu nitroglicirină, cu preparate sedative şi trancvilizante, furadonină, unele antibiotice.

Există preparate incompatibile unele cu altele de obicei despre aceasta este scris în instrucţiune. Folosirea unimomentală a cîtorva preparate majorează riscul complicaţiilor. Se cunoaşte de exemplu că: folosirea în acelaşi timp a trei medicamente diferite duce la reacţii adverse în 18% din cazuri, iar şase – 80%.

Cel mai periculos obiect din trusa medicală este termometrul! Despre aceea că mercurul este toxic cunosc toţi. Mercurul mai poate fi întîlnit şi în unele detalii a sonerii de la uşă, în becurile luminiscente. Însuşi mercurul metalic nu este atît de periculos ca vaporii lui. Iar se evaporă ea destul de rapid. În plămîni vaporii acestui metal în rezultatul reacţiilor biochimice se transformă în compuşi foarte toxici. Ele duc la dereglări majore în organism şi în primul rînd la dereglări din partea sistemului nervos central.

Pentru intoxicaţia acută cu mercur sînt caracteristice cefalee, hiperemie şi edimaţierea gingiilor şi apariţia pe ele a unei bordure de culoare închisă, umflarea glandelor limfatice şi salivare dereglări de digestie. În intoxicaţie uşoară peste două-trei săptămîini funcţiile dereglate se restabilesc: mercurul se elimină din organism (acest lucru îl îndeplineşte prioritar rinichii, intestinele şi glandele salivare).

Dacă mercurul nimereşte în organism în doze foarte mici, dar timp îndelungat, apare intoxicaţia cronică. În astfel de intoxicaţii este caracteristic următoarele: oboseală, slăbiciune, somnolenţă, apatie, cefalee şi ameţeli. Aceste simptoame pot fi uşor confundate cu manifestările ale altor afecţiuni (de exemplu: insuficienţa de vitamine), deaceea diagnosticarea intoxicarii cu mercur nu este uşoară.

Pericolul de intoxicaţie cronică cu mercur apare şi în încăperi unde metalul intră în contact cu aerul. Iar asta se întîmplă dacă, de exemplu, se strică termometrul şi picăturile de mercur se răspîndesc pe podea, întrînd şi în crăpături.

Termometrele cu mercur trebuioe păstrate şi exploatate cu o atenţie deosebite. Dacă termometrul totuşi s-a stricat, mercurul împrăştiat trebuie strîns într-un mod amănunţit. Nici într-un caz nu trebuie de strîns cu aspiratorul! El numai uniform va răspîndi vaporii prin toată casa şi ele vor precipita pe pereţi şi pe mobilă. Iar însuşi aspiratorul va trebui aruncat. Picăturile de mercur este comod de strîns cu foiţă de aramă sau cu o sîrmă subţire de aramă. În prealabil curăţiţi suprafaţa sîrmei cu o bucăţică de piele şi atunci mercurul uşor se va alipi de ea. E şi mai bine dacă aveţi posibilitatea de a înmuia sîrma în soluţie de acid azotic diluat, sau cu soluţie de selitră în acid sulfuric. Mercurul strîns trebuie de colectat într-un borcan şi de închis ermetic. Acele locuri unde mercurul putea să rămînă trebuie udate cu soluţie puternică de permanganat de caliu (marganţovcă) sau cu clorură de var. O măsură profilactică bună pentru a evita intoxicaţia cu vapori de mercur este de a aerisi regulat timp de cîteva săptămîini sau luni încăperea unde s-a produs incidentul.

Un pericol mare îl prezintă şi spargerea lămpilor cu iluminare de zi. Fiecare din ele conţine pînă la 0,2 g de mercur lichid. Cînd becul arde mercurul se evaporă şi descărcarea se petrece în vaporii ei. După răcirea aparatului mercurul se sedimentează pe pereţii interni sub formă de picături mici care se văd cu ochiul liber. Dacă spargem tubul mercurul se evaporă şi impurifică aerul deaceea de spars astfel de lămpi este strict interzis.

Iar acum să examinăm şi bucătăria

De obicei în bucătărie nu sînt substanţe puternic toxice, cu excepţia esenţei de oţet, care este soluţie concentrată (aproximativ de 70-80%) a acidului acetic. Vaporii lui sînt foarte periculoşi la inhalare, iar în caz de înghiţire esenţa duce la combustii greu tratabile a esofagului. Pentru securitate e mai bine nu de păstrat esenţa, ci de o dizolat din start cu apă în proporţie de 1 la 10 pentru a obţine oţet de masă.

Să studiem şi cămara

Dacă chiar nu sînteţi amatori foto, nu îcărcaţi de sinestătător acumulatoarele de la automobil şi nu lucraţi cu acid sulfuric concentrat totdeauna acasă la dumneavoastră ca regulă sînt cele mai diferite chimicate: soluţie pentru înlăturarea lacului de pe unghii, detergenţi, diferite vopsele, lacuri şi multe alte mijloace care se numesc „chimie de uz casnic”. Astfel de remedii necesită un comportament atent. De povestit despre toate nu este posibilitate, dar există recomendaţii generale de utilizare. Înainte de a folosi orice substanţă este necesar de a citi atent inscripţia de pe ambalaj sau instrucţiunea care se anexează.

Nu se recomandă de păstrat chimicatele care nu sînt cunoscute sau care nu mai trebuiesc, deasemenea borcane pe care nu sînt inscripţii. O greşeală întîmplătoare vă poate costa foarte scump. În apartament trebuie să se folosească aceeaş regulă ca în laborator chimic: orice vas depistat fără etichetă trebuie aruncat imediat. Locul de păstrare a chimicalelor de uz casnic trebuie să fie inaccesibil pentru copii mici.

Chimicatele trebuie păstrate separat de produse alimentare şi într-un ambalaj special, pentru a exlude nimerirea lor ocazională în organism. Aceasta se poate întîmpla nu numai prin stomac. Astfel cutia de carton a detergentului mai ales cea deschisă nu trebuie păstrată la bucătărie: praful împrăştiat întîmplător, uşor se ridică în aer şi nimereşte în plămîni. După deschidere cutia cu detergent trebuie amplasată într-o pungă de polietelenă şi legată sau praful poate fi trecut într-un vas de plastic care se închide ermetic.

Foarte atent trebuie de folosit substanţele volatile şi uşor inflamabile. Acetona şi banzina, de exemplu, nu trebuie păstrată în casă în cantităţi mari. Lacurile şi vopselele, de asemenea dizolvanţii trebuie păstrate în vase închise ermetic, iar în timpul folosirii lor prin apropiere nu trebuie să fie foc deschis sau plită electrică în funcţiune. Un pericol deosebit le prezintă unele cleiuri, mai ales cel de cauciuc. El reprezintă soluţie de cauciuc în benzină şi de aceea este uşor inflamabil. Foarte toxice sunt soldificatorii pentru cleiul de eposidă. Se recomandă de lucrat cu astfel de cleiuri în încăperi bine ventilate. Toate cele scrise mai sus se referă şi la lacurile de parchet. Nu vă va salva nici respiratorul confecţionat din cîteva straturi de tifon.

Unele măsuri de precauţie trebuie respectate şi la exploatarea baloanelor cu aerozoli. Presiunea în ele de obicei nu este atît de mare, ca să existe pericol de explozie (numai dacă nu de le încălzit). Dar dacă mai înainte în ele se folosea freonul, care este relativ nepericulos, apoi acum deseori el este înlocuit cu gaze inflamabile de tip propan, de aceea există pericol nu numai de intoxicare, dar şi de incendiu.

Periculoase sunt şi vopselele şi acuarelele. Ele pot conţine pigmenţi, în componenţa cărora intră metale grele toxice: plumb, cadmiu, bariu, crom. Au trecut timpurile, cînd sulfura de cadmiu de o culoare portocalie frumoasă se folosea pentru colorarea jucăriilor, pigmenţii pe bază de arsenic – în producerea tapetelor, iar ceruza de plumb nu numai pentru vopsirea pereţilor, dar şi în calitatede de substanţă cosmetică! Însă şi în prezent combinaţiile metalelor grele intră în componenţa vopselelor care sunt frumoase, durabile şi nu se decolorează la soare. Acuarela portocalie conţine oxid de cadmiu, vopsea galbenă – sulfat şi cromat de plumb, verde de smarald – oxid der crom.

Pentru pictori astfel de vopsele nu prezintă nici un pericol, însă dacă un copil mic ocazional le va înghiţi, poate face o formă gravă de intoxicare. În ultimii ani pigmenţii care conţin metalelegrele sunt înlocuiţi cu cei inofensivi – combinaţii a fierului, titanului, aluminiu. Şi totuşi, atunci cînd procuraţi vopsele pentru copii, trebuie să fiţi ferm convins, că în componenţa lor nu sunt combinaţii a metalelor grele. Tot din această cauza nu cumpăraţi jucării pentru copii de culori vii, dacă vopseaua uşor se şterge de pe ele cu degetul ud.

La vilă

Cu toate că substanţele chimice şi îngrăşămintele, care sunt în vînzare, nu se atîrnă la acele deosebit de periculoase, totuşi, lucrînd cu ele, trebuie de respectat strict instrucţiunile şi regulile de folosire a lor.

Cel mai bine este de a lucra în haine speciale, în mănuşi şi ochelari de protecţie (ochii pot fi afectaţi în primul rînd). După lucru este de dorit de a primi un duş. După ce terenul a fost prelucrat cu chimicate, nu le permiteţi copiilor să se joace acolo. Prepararea diferitor soluţii, inclusiv şi a celor de îngrăşăminte, trebuie efectuată în vase speciale. E de dorit să păstraţi aceste vase cît şi chimicatele nu în casă ci în magazie. Trebuie de lucrat atent şi cu îmgrăşămintele azotoase: selitra de caliu (nitrat de caliu) şi selitra de amoniac (nitrat de amoniu). Nitraţii pot provoca intoxicări la pătrunderea în organism şi, fiind oxidanţi puternici, se pot aprinde uşor fiind amestecate cu substanţele inflamabile.

Arzînd gunoaele la vilă, urmăriţi ca în foc să nu nimerească bucăţi de cauciuc, ruberoid, şi mai ales obiecte din plastic. Cauciucul la ardere elimenă multă funingină, care conţine multe substanţe periculoase, care contribuie la dezviltarea cancerului, aşa numitele cancerogene. La arderea copertilor netransparente de la cărţi şi caiete, pelerinelor de ploae, jucariilor umflate cu aer, linoleumului, ambalajului pentru produse alimentare se formează în cantităţi mici dioxine, care fac parte din cele mai toxice combinaţii (doza lor toxică constituie a suta parte dintr-un miligram pe 1 kg masă corporală a omului). Deaceea e de preferat să nu ardem astfel de resturi.

Specialist PC al DSE Soroca

Căpitan al s/intern Doga Eugeniu

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code