Arta țesutului, între muncă și pasiune

0
57

Trăim într-o lume zbuciumată,  dinamică, care este  afectată de sindromul globalizării, alertată de goana de a face bani, în  căutare de noi locuri de muncă.

Trecând adesea prin cele mai aglomerate locuri, precum piața, auzi vorbe doar despre aceea unde poți descoperi un job, cum pleci peste hotare, unde este mai bine plătit.

Am fost însă, plăcut surprinsă,  când am văzut două domnișoare care discutau despre faptul cum învață arta țesutului covoarelor și că la ele în ospeție a fost doamna Monica Babuc, ministru al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

Astfel am ajuns în satul Crișcăuți unde am făcut o mare descoperire a unei gospodine, păstrătoare de tradiție, pasionată de arta țesutului sau alesului, cum se spune în localitate. E vorba de Raisa Lungu, meșteriță populară, născută în această localitate.

O fire ambițioasă, plină de energie și curaj, isteață la chip și la vorbă, talentată și plină de viață. Are studii pedagogice, activează în funcția de director al Casei de Cultură  ,, Nadejda Serediuc” din localitate din anul 2006 și mai este conducătorul a două formații cu titlul ,,model” și anume  formația de cântec popular ,,Vatra” și arta covorului ,,Cu ițe și suveică”.

Cum de ați ales acest meșteșug, d-nă Raisa Lungu și de ce l-ați ales?

Eu cred, și chiar sunt convinsă, că nu eu mi-am ales această cale și acest gen de activitate, ci însăși arta țesutului, portul popular, cântecul m-au ales pe mine. Această activitate m-a copleșit din copilărie, am deprins meșteșugul de la mama mea care țesea și eu, fiind copilă , mă alăturam ei împreună cu sora mai mare. Și până astăzi mai am în casă covoare și lăicere țesute de maica mea.

Munca pe care o fac, este o plăcere, pentru că port în inimă amintiri dragi de pe timpul copilăriei și frumusețea covoarelor pe care le țes îmi bucură ochii.

Din câte știu, lucrul asupra țesutului manual este foarte migălos și durează  mult timp. Câtă vreme se  țese un covor?

Orice lucru manual este  greu de făcut, dar dacă ai dragoste și tragere de inimă, apoi lucrul sporește că,  vorba ceea, ochii sperie, iar mâinele bucură. Lucrul la scoarță este greu pentru că trebuie să ai multă răbdare, să stai pe șezute  multă vreme, să ai ochii ageri ca să nu greșești culoarea, uzorul.  Timpul țesutului unei scoarțe depinde de multe chestiuni, de mărimea ei, de izvodul ales, de firele de lână mai groase sau mai subțiri, de felul cum va fi covorul neted sau împufoșat… În mediu durează  aproximativ 2-3 luni.

Dacă ați adus vorba de fire, de unde procurați materie primă, că , după cum știu eu, pe la Crișcăuți gospodarii nu se prea ocupă cu crescutul oilor, ba chiar și torcătorese nu mai sunt?

Da, pe timpuri în fiecare localitate erau spălătorese și  torcătorese, boinjițe și de la ele puteai cere ajutor, sau dădeai lâna  pentru a o prelucra, o scărmănau, o vopseau. Erau și boieli naturale, dar și chimice. Acuma așa ceva nu mai este de aceea lâna o cumpăr de la gospodine din diferite localități, cu câțiva ani în urmă cumpăram și boiam lâna la Soroca, în satul Hristici  la o doamnă pe nume Maria.

Știu că activați și la Centrul de Creație a Copiilor și Adolescenților din orașul Dondușeni, dar , de fapt,cu sediul la Crișcăuți. Câți copii frecventează cercul ,,Cu ițe și suveică”, și cum i-ați atras, cum îi motivați, că este bine știut cât de pasionați sunt copii de telefoanele mobile, de  jocuri pe internet, o generație crescută pe facebook.

Cercul este frecventat de 40 de copii, mulți dintre ei sunt din familii care mai țin la tradiție și vreau să zic că la sat încă se mai păstrează obiceiul de a dărui la nuntă un covor moldovenesc nu numai pleduri turcești. Unii copii au părinții plecați peste hotare și aceștia țin foarte mult la tradiție. Îi atrag cu cântecul, cu gluma, cu prăjituri pe care le coc cu mult drag și iată, zi –de- zi țesem, cântăm, trăim.

Ce  înseamnă pentru dumnevoastră personal un covor țesut manual și cam câte covoare ați țesut ? Ați vândut careva din ele, și nu va părut rău?

De ce să-mi pară rău, un covor vândut face loc altuia țesut, mă bucur că oamenilor le place și prin asta aduc folos. Mare bani la noi nu prea faci, dar interesul și bucuria de a crea însemnă mult. Am  țesut în viața mea multe covoare. Ele îmi sânt mândria, starea de suflet, orice covor este ca o poveste, ca o soartă, dacă pot zice așa, fiecare are ca o biografie, cum am găsit izvoadele, lâna, cât am lucrat la el, unde l-am pus, ș.a.

Enumerați câteva denumiri de covoare pe care le-ați țesut.

Lebăda, Cerbii, Macii, Cucoanele, Platouri cu flori, Mărțișoare și altele.

Eu știu că o profesoară de limbă engleză de la L.T ,,Gaudeamus,, din Dondușeni a participat în Statele Unite ale Americii la un for și a trecut peste ocean și un covor de al dumitale.

Da, profesoara Maria Ionesii a primit în dar de la mine covorul Mărțișorului și l-a dus  în  America. Acolo mulți s-au interesat de felul cum e făcut, nu le venea a crede că este țesut manual. Acel covor a unit două tradiții, una țesutul și alta mărțișorul.

Văd aici multe războaie de țesut format mic, cine vi le-a făcut, de unde le-ați  luat?

Mi le-a făcut feciorul Eugen, el locuiește și activează la Chișinău și-i mulțumesc că m-o ajutat. Mulțumesc Domnului că-mi dă sănătate și oamenilor buni care mă susțin.

În afară de membrii de familie , cine vă ajută și vă susține moral, material?

Cel mai de preț ajutor l-am primit de la ministra Monica Babuc, care m-a descoperit în cadrul  Târgului Național al Covorului. Am fost decernată cu  Diplomă la ediția a III și a IV a Festivalului Covorului Național. Iar la 20 mai, ministra a fost să vadă la fața locului ce facem și cum facem. Îi aduc calde mulțumiri din numele meu personal, a sătenilor mei, a copiilor, pentru ceea ce face și cum promovează  în lume patrimoniul nostru, tezaurul nostru cultural. Mă ajută Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural, colaborez cu secțiile de cultură din alte raioane, mă susține Secția Cultură Dondușeni, în frunte cu Ion Țurcanu, președintele raionului Vadim Lesnic și alții. Le aduc mulțumiri tuturor.

Vă mulțumesc și eu, doamnă Raisa Lungu pentru deschidere, pentru munca pe care o faceți, în numele trecutului, prezentului și viitorului. Vă mulțumesc pentru educația tinerei generații, care  muncește cu har la războiul de țesut, învață acest meșteșug, și dacă-i așa, apoi destinul glorios al covorului de altădat are un viitor incert.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code