Știm că nu e ușor să prinzi un conducător de întreprindere agricolă nici pentru 20 de minute în această perioadă a anului. Oricum, cu alții a fost și mai greu – pe dl. Vladimir Novac l-am preluat din a doua încercare. La câte are omul pe cap, între însămânțat și stropit buruienile, cu o experiență enormă de viață și de muncă, a găsit ceva timp pentru a ne spune povestea, ce îl doare și la ce să ne așteaptăm. Să mai dea un semnal de alarmă autorităților să nu uite de cei care fac ca oamenii să aibă ceva pe masă. Nu de alta, dar să pornești campania de primăvară cu prețul la motorină de 19 și să ajungi s-o procuri cu 29, la cât consum faci – chiar, e o provocare. Cred ca am reușit și să le stricăm unora dispoziția cu istoria începutului său de carieră – celor care reacționează negativ la reușitele oamenilor, de regulă. Da, bre, ofticoșilor – a luat zece salarii la instalare și douăsprezece lefi lunare după primul an de muncă, atunci când 250 de ruble era un ban. Aveți grijă la fiere…
Prezentarea de rigoare:
Vladimir Novac
Director TETRACOM-AGRO SRL
S-a născut la 1 ianuarie 1958, s. Izvoare, r-nul Florești.
Studii superioare, a absolvit Institutul Agricol din Chișinău, specialitatea inginer-mecanic.
Este căsătorit, are doi copii.
Mi se trage de la tata
- Ați avut un plan bine stabilit să faceți anume asta sau așa a ieșit din voia sorții? Să lucrați pământul, adică…
- Mi se trage de la tata, pe vremea când era administrator de garaj și inginer-șef în colhozul Cotovschi. Am absolvit, mai întâi, Tehnicumul Agricol de la Soroca, apoi, cinci ani la Institutul Agricol, după care m-a luat în primire satul Ghindești, până în ziua de azi, indiferent de timpuri istorice și forma de organizare a întreprinderii. Mai întâi, am fost inginer-șef, din 1983, apoi președinte al colhozului “Răut”, prin 97. De fapt, deja era o Asociație de producție de creștere a bovinelor, iar, din anul 2000, am format SRL TETRACOM-AGRO. Era în desfășurare deja programul “Pământ” și noi am fost cam ultimii care am urcat în el și am creat SRL-ul în forma lui actuală.
- Prima funcție în colhoz a fost de inginer-șef. Funcție de răspundere. De fapt, de asta ați și învățat, ce e de mirare?
- Am mai fost și ajutor de combainer, dar pe când eram la practică la Tehnicumul Agricol din Soroca. Munca propriu-zisă am început-o în funcție de răspundere, după cum ați zis.
- Vă amintiți și care a fost primul salariu?
- Eu am nimerit foarte bine legat de acest aspect, împreună cu ceva colegi alături de care am început. În 1983, primul salariu a fost de 250 de ruble, pe acea vreme. Nici președinții de colhoz nu aveau așa salarii… Noi, când am intrat la muncă, am beneficiat de o Lege care prevedea ca tinerii specialiști noi-veniți să primească câte 10 salarii la instalare. Puteți să vă închipuiți, vreo 2500 de ruble, după vreo lună de muncă.
- Norocos. Nu spunem la nimeni că vă treziți cu o groază de invidioși la ușă…
- Mai mult ca atât, gospodăria mergea bine și la sfârșit de an am mai luat 12 lefi în calitate de premii – vreo 3000 de ruble, pe anii ceia…
- Strașnic. Precis nu spunem la nimeni…
- Dar n-am fost doar eu, au mai fost oameni în acea promoție, care au intrat la lucru atunci și care au prins și ei norocul cela.
Am schimbat doar șapca
- Cum ați trăit trecerea de la o formă colectivă la una privată? Cât de repede și cum v-ați reorganizat?
- Practic, s-a schimbat denumirea, iar forma a rămas neschimbată. Am schimbat doar șapca. Câțiva lideri au plecat, la un moment, din 2500 de hectare, pe care le aveam atunci, au plecat vreo 160, s-au dat de-o parte, drept că s-au întors în doi-trei ani.
- Spuneți despre gospodăria actuală – câte hectare gestionați? Câți angajați aveți? Pe ce culturi agricole vă specializați? Sau sunteți universal și de fiecare câte puțin?
- La moment, gestionăm, undeva, 2500 de hectare de pământ arabil. Avem de la Primăria Gura Camencii, 600 de ha, 70 – de la Primăria Coșernița. Restul pământului ține de Primăria Ghindești. Avem și propietatea noastră, vreo 500 de ha, iar restul – lucrăm cotele oamenilor. Despre angajați, avem 75, la moment. Despre culturi – ne bazăm pe grâu, jumătate de suprafață avem grâu cu orz, vreo 1100 de hectare, sfeclă de zahăr – 270-300 de hectare (depinde de an), porumb, floarea-soarelui, mazăre, cam astea…
- Cei care au mizat pe sfeclă și porumb, anul trecut, au cam “sfeclit-o”… Ați avut și Dvs. asemenea probleme? Cum le-ați depășit?
- Am avut sfeclă, am reușit s-o scoatem la timp, până în noiembrie. Oricum am fost în pierdere de vreo 1,3 milioane cu sfecla, deși am avut recoltă de 41 de tone la ha – prețul a fost mic la ea. Porumbul tot, am luat vreo 5 tone la hectar. Mai avem ferma noastră pe care o arendăm și prestăm servicii de creștere a vitelor – de pe vreo sută de hectare le facem material furajer. Una cu alta, s-a compensat – am ieșit cu un venit de vreo 4 milioane în anul trecut. Altfel spus, celelalte culturi au acoperit pierderile avute cu sfecala de zahăr.
Facem tot ce ține de noi să fim pregătiți
- Cum intrați în vara agricolă? Cum ați depășit primăvara? Conform planului sau au fost și surprise neplăcute?
- Am intrat nu rău – binișor. Surpriza neplăcută a fost scumpirea motorinei, asta e.
- Pe cine ați înjurat când a crescut motorina? Ați avut ceva rezerve, apropo?
- Am avut rezerve dar am și procurat o grămadă, vreo 50 de tone după scumpire, că noi consumăm mult, la vreo 300 de tone de motorină. Despre înjurat, chiar și dacă aș fi făcut asta, la ce bun mi-ar prinde? Oricum nu m-ar auzi… Ce folos? Principalul e că noi o cumpărăm scumpă.
- E greu să răspunzi pentru acțiunile altora da nu le dăm numele că nu avem nevoie de conflicte diplomatice pe malurile Răutului…
- Nu, nu. Nu e nevoie. Și așa avem destule pe cap.
- La moment, pe ce lucrări vă axați?
- Am însămânțat tot, ne pregătim de seceriș și ducem lupta cu buruienile.
- Când începeți secerișul? Cum se prezintă culturile și cum se prezintă prognoza meteo?
- Sfârșitul lui iunie – începutul lui iulie, așa planificăm. Culturile sunt bine, grâul e frumușel, l-au ajutat și ploile, iar legat de ploi, facem tot ce ține de noi să fim pregătiți – am mai procurat o combină… Deja, cum va da Domnul, așa va fi. Oricum suntem în avantaj față de anul trecut, când a fost nevoie să semănăm pentru a doua oară sfecla care a înghețat. Acum am scăpat, e bine.
N-am primit niciun bănuț din subvențiile cuvenite pentru anul 2025
- În ce relații sunteți cu statul? Cu ministerul de resort? Vi s-au dat subvențiile promise? Era vorba să subvenționeze la combustibil ceva…
- Pentru combustibil, am depus dosarul pentru vreo 200 de mii. Ce deranjează e că n-am primit niciun bănuț din toate subvențiile cuvenite pentru anul 2025, ar fi vreo 850 de mii. Așteptăm. Altceva e că, de la anul, se va introduce TVA-ul de 20 la sută în loc de 8 – suntem contra pentru că dacă se face modificarea asta, practic, ne taie creanga pe care stăm și nu o facem noi. O fac ei.
- Și când te gândești că agricultura și creditele merg braț la braț, și așa…
- Da, bineînțeles – fără a lua credite e imposibil să funcționăm.
- Haideți să mai dizolvăm conținutul cu chestii mai puțin serioase – ce faceți cu timpul liber? Asta dacă îl aveți?
- Acum, în perioada asta, precis nu-l am. Adică este el, dar îl dedic somnului…
- Când unii își bronzează burta prin Egipt și Turcia, voi luați bronzul natural, de pe deal…
- Exact. În schimb, compensăm iarna, când avem ceva mai mult timp liber – mai mergem la un sanatoriu, la o stațiune….
Va fi rău la agricultori, va fi rău și la ceilalți
- La sfârșitul discuției noastre, un apel, o adresare cuiva? Familiei, oamenilor… Poate, guvernării?
- Eu știu?… Poate, Guvernul ar urma să se întoarcă, cât de cât, cu fața la agricultori – noi producem pâinea cea de toate zilele pe care o mănâncă oamenii. Va fi rău la agricultori, va fi rău și la ceilalți. Unde nu te uiți, peste tot în jur, în Europa, agricultura se subvenționează. Noi nu cerem ca în Europa – dar măcar ceva….
- Stați că, încă, n-am intrat acolo…Vor fi și avantaje, dar și probleme.
- Noi nu suntem, încă, în Europa, e adevărat. Noi nici nu putem concura cu ei, la moment, cel puțin.
- Să dea Domnul să ajungem, că pe urmă ne-om descurca cumva. Nu suntem, chiar, cei mai leneși de pe lumea asta.
- Da, da. Principalul e să ajungem.
Marcel Toma
PUBLICITATE
