Gata, s-a terminat una și vine alta. Când se termină vara și vine toamna, ce se întâmplă? Corect – 1 septembrie. Începe noul an școlar, cu noi emoții, noi trăiri, dar și cu probleme și responsabilități, mai vechi sau mai noi. Și dacă am trecut de 1 septembrie și a sunat clopoțelul, am zis să aflăm cum stau lucrurile în domeniu și cum a început “sezonul” de la cei care sunt responsabili de întreg procesul educational, la nivel de raion. Cea care este responsabilă, pentru că am vorbit cu dna Diana Pantaz, șefa Direcției Generale Educație, Cultură, Tineret și Sport, Consiliul raional Florești. Mai vine și Ziua profesorului, iaca-iaca, vă dați seama – avem motive.
Moment al emoțiilor, al speranței și al responsabilității
- Pentru că am intrat, deja, în noul an școlar, cum a început acesta pentru Dvs. și pentru instituția pe care o conduceți? Au fost și neplăceri și surprize neplăcute, pe lângă momentele frumoase?
- Începutul fiecărui an școlar este, pentru noi, un moment al emoțiilor, al speranței și al responsabilității. Pentru Direcția Generală Educație, Cultură, Tineret și Sport Florești, 1 septembrie nu reprezintă doar începutul cursurilor, ci și un nou capitol în munca pe care o facem, împreună, pentru copiii și tinerii din raion.
– Cum au intrat instituțiile de învățământ din raion în anul nou de studii? Mai sunt și „corijenți” sau, la toți, totul e bine?
- Am intrat în noul an școlar cu instituții pregătite, cu proiecte și obiective clare, dar și cu conștientizarea faptului că mai avem multe lucruri de îmbunătățit. În spatele fiecărei școli pregătite pentru elevi se află munca unor oameni – directori, cadre didactice, personal auxiliar, părinți, autorități publice locale și parteneri – care au contribuit, fiecare în felul său, la acest început. Ne bucurăm că am primit din partea Ministerului Educației și Cercetării cinci autobuze școlare, care vor asigura transportul sigur al elevilor din raion.
La început de an școlar, le mulțumesc tuturor celor care pun umărul la buna funcționare a sistemului educațional din raion.
Să avem un an școlar cu mai multă încredere, mai multe reușite și cât mai multe motive să fim mândri de școlile noastre!
Educația este cheia viitorului, iar viitorul îl construim împreună. - Care a fost șirul acțiunilor Direcției, prilejuite de ziua de 1 septembrie?
- Acțiunile dedicate zilei de 1 septembrie au fost pentru noi și un prilej de a fi alături de comunitățile școlare, de a transmite încredere și de a le aminti tuturor că educația se construiește împreună.
Necesitatea modernizării infrastructurii, resursele financiare, deficitul de cadre didactice, schimbările demografice și adaptarea instituțiilor la noile realități
- Puteți defini principalele probleme cu care se confruntă învățământul public din raion?
- Desigur, sistemul educațional se confruntă și cu provocări: necesitatea modernizării infrastructurii, resursele financiare, deficitul de cadre didactice, schimbările demografice și adaptarea instituțiilor la noile realități. Nu le putem ascunde și nici nu trebuie. Important este să le privim cu realism și să căutăm soluții.
M-au impresionat implicarea managerilor școlari, energia cadrelor didactice, dorința copiilor de a reveni în școli și eforturile comunităților
– Ce v-a surprins plăcut la începutul anului școlar? Cui aveți adresate cuvinte de laudă?
- Am vorbit mai sus de provocări. În același timp, începutul acestui an școlar ne-a oferit multe motive de bucurie. M-au impresionat implicarea managerilor școlari, energia cadrelor didactice, dorința copiilor de a reveni în școli și eforturile comunităților de a crea condiții mai bune pentru educație.
Adresez un cuvânt special de apreciere directorilor și cadrelor didactice care, uneori, în condiții dificile, reușesc să transforme școala într-un loc al încrederii, al cunoașterii și al speranței. Performanța unei instituții începe, întotdeauna, de la oamenii care cred în ea.
- Vă puteți referi și la celelate direcții de activitate de care este responsabilă instituția pe care o conduceți? Cum stăm cu Tineretul, Cultura și Sportul, la Florești? Care sunt realizările și care sunt problemele?
- Direcția pe care o conduc are responsabilități care depășesc cadrul strict al educației. Cultura, tineretul și sportul sunt componente importante ale dezvoltării comunității noastre. Avem rezultate frumoase, oameni talentați și proiecte care merită susținute, dar și domenii în care trebuie să investim mai multă atenție.
Am schimbat sala de clasă cu un birou, dar nu și vocația
- Care funcție vă stă mai aproape de suflet: de profesor sau de funcționar în domeniul educației? A fost grea trecerea de la a fi controlată la cea care ajunge a controla pe alții?
- Pentru mine, trecerea de la catedră la conducerea sistemului educațional a fost o schimbare importantă. Profesorul vede, în primul rând, copilul din fața sa. Conducătorul trebuie să vadă întregul sistem, dar fără să uite, niciodată, copilul. Cred că aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale parcursului meu profesional.
Astăzi, responsabilitatea este mai mare, dar și posibilitatea de a contribui la schimbare este mai mare. Am schimbat sala de clasă cu un birou, dar nu și vocația.
Să știți, însă, că un conducător nu poate reuși de unul singur. Avem nevoie de echipă, de dialog, de profesionalism și, mai ales, de încredere reciprocă. Iar dacă există un lucru pe care mi-l doresc pentru educația din raionul Florești, acesta este să construim împreună o școală în care fiecare copil să se simtă văzut, valorizat și pregătit pentru viitor.
- Nu vă împinge nostalgia pentru niște ore la clasele primare sau de franceză? Sau fiecare treaptă profesională are timpul său și le-ați depășit, deja, pe cele două?
- Nostalgia există, cu siguranță. Nu cred că un profesor poate pleca vreodată cu adevărat din sala de clasă. O parte din tine rămâne acolo – în glasul copiilor, în emoția primei lecții, în bucuria unui elev care a înțeles ceva datorită ție.
Îmi este dor, uneori, de clasele primare, de energia și sinceritatea copiilor, dar și de orele de franceză, de acea comunicare directă cu elevii. Sunt momente pe care nu le poți înlocui.
Dar cred că fiecare etapă profesională își are rostul și timpul ei. Astăzi, dacă nu mai sunt zilnic la catedră, am o altă responsabilitate: să contribui la crearea condițiilor în care profesorii să poată face ceea ce știu ei mai bine – să educe și să formeze copii.
Totuși, poate că am schimbat sala de clasă cu un birou, dar nu și vocația.
Oricum, profesorul din mine a rămas acolo și cred că tocmai el mă ajută să înțeleg mai bine nevoile școlii, ale profesorilor și, mai ales, ale copiilor.
Iar dacă viața îmi va oferi, cândva, ocazia să mai intru într-o clasă, cred că voi păși acolo cu aceeași emoție ca la început.
O floare oferită poartă emoția și căldura începutului de an școlar
- Mai primiți flori de 1 septembrie? Ce faceți cu ele?
- Da, primesc flori de 1 septembrie și, de fiecare dată, le primesc cu multă recunoștință. Pentru mine, o floare oferită de un copil, de un profesor sau de un coleg, nu este doar un gest frumos, ci poartă în ea emoția și căldura începutului de an școlar.
Îmi place să le păstrez cât mai mult, să le așez în birou și să mă bucur de ele. Dar, dincolo de frumusețea lor, florile îmi amintesc de oameni – de copii, de profesori, de școlile noastre și de munca pe care o facem împreună.
Cred că, uneori, o floare spune mai mult decât multe cuvinte. Iar florile de 1 septembrie le consider un semn de încredere, de apreciere și de speranță pentru un nou început.
Marcel Toma























