În satul Iliciovca, raionul Florești, timpul pare să fi lăsat urme adânci pe chipul lui Mihail Bejan, dar nu i-a luat seninătatea. La 101 ani, este ultimul veteran al celui de-al Doilea Război Mondial din raion. Își privește viața cu modestie și fără vorbe mari. Întrebat cum se simte la această vârstă, răspunde simplu: „Ca un pensionar”.
Născut în anul 1925, Mihail Bejan a cunoscut războiul încă de tânăr, ajungând să lupte până la zidurile Berlinului. Își amintește că au fost momente în care viața s-a aflat, după cum spune el, „atârnată de un fir de ață”. Anii au trecut, însă amintirile nu s-au șters. Pentru curajul și sacrificiul său, Mihail Bejan a fost decorat cu Ordinul Gloriei de gradul III, dar și cu medaliile „Pentru eliberarea Varșoviei”, „Pentru cucerirea Berlinului” și „Pentru victoria asupra Germaniei”.
Astăzi, când privește în urmă, spune că demult nu mai sunt alături de el oamenii de vârsta sa. Tocmai de aceea, faptul că a ajuns la 101 ani îl surprinde chiar și pe el.
„Nu mai sunt aproape niciunul dintre cei de vârsta mea”, spune veteranul, cu voce liniștită.
Dar povestea lui Mihail Bejan nu înseamnă doar război. Este și povestea unei vieți construite prin muncă, răbdare și familie. Împreună cu soția sa, Agafia, în vârstă de 94 de ani, au 77 de căsnicie. Au două fiice, iar familia s-a mărit de-a lungul anilor cu nepoți și strănepoți. Au muncit împreună și au trecut prin greutăți, dar și prin bucuriile unei vieți simple.
„Am lucrat în colhoz, am trăit bine amândoi, ne-am împăcat, am muncit mereu”, își amintește doamna Agafia.
O altă parte aparte a vieții veteranului este legată de bicicletă. Mihail Bejan păstrează cu grijă o fotografie în care apare alături de bicicletă și povestește cu plăcere despre ea. Spune că a fost primul om din sat care și-a cumpărat bicicletă. Era anul 1950, iar bicicleta a costat 420 de ruble.
A lucrat ca „zvenovoi” în colhoz, iar mai târziu a fost „casir în pravlenie”, cum se spunea atunci, ocupându-se de banii și plățile gospodăriei. La sfârșit de an, își amintește el, venea pe bicicletă aproape 12 kilometri de la traseu, cu sacul de bani, până în sat pentru a împărți oamenilor plata pentru muncă.
Bicicleta i-a fost însă și mijloc de călătorie. A ajuns la Cernăuți, Chișinău, Strășeni, Otaci și în alte localități. Într-o zi putea parcurge chiar și 300 de kilometri. A mers pe bicicletă până la vârsta de 84 de ani, când un mic accident l-a făcut să renunțe. Mihail Bejan, trecut peste un secol de viață își păstrează și astăzi curiozitatea pentru lumea din jur: citește cu regularitate ziarele, pentru a afla ce se întâmplă în țară și în lume.
Astăzi, la 101 ani, Mihail Bejan este pentru familie mai mult decât un veteran de război. Este o filă vie din istoria satului și un reper pentru cei apropiați.
„Eu sunt un exemplu pentru familie și urmași, un exemplu de credință și devotament”, spune fiica sa, Lidia Stratilă. Printre cei care îi sunt aproape se numără și nepotul său, preotul Mihail Stratilă, din localitate. Pentru familie, longevitatea lui Mihail Bejan nu este doar o cifră impresionantă. Este rezultatul unei vieți trăite cu muncă, credință, cumpătare și dragoste pentru cei apropiați.
La 101 ani, veteranul din Iliciovca continuă să privească lumea cu aceeași modestie. Iar în casa lui, între fotografii, amintiri și chipurile celor dragi, trecutul și prezentul se întâlnesc într-o poveste de viață care merită păstrată.
