Cu așa cuvinte, dacă nu în fiecare zi apoi foarte des, se adresează directorul întreprinderii agricole din Putinești, Florești, petrecându-i pe mecanizatori în câmp.
Valeriu Antoci conduce gospodăria de trei decenii. Dar epopeea sa de agricultor, de „rob al pământului”, cum uneori se exprimă el, a început din anii studenției. Amarnic îi plăcea tehnica și de aceea a și pornit la institutul agricol să studieze „baza materială”, să pătrundă în sufletul motoarelor și să impună mașinile să scoată din pământ pâine și la pâine.
Fiindcă la institut era printre studenții de frunte, la practică a fost repartizat în Ungaria, unde a cunoscut multe lucruri noi și mai diferite față de ale noastre. Acest fapt i-a amplificat dragostea de pământ și tehnică. De atunci a și pornit „goana” după mașinile agricole mai performante, cu mai multe „chițibușuri”. Mai apoi, ajungând director, Antoci mergea pe la seminare, întruniri de studiu aici și peste hotare, cunoștințele le transmitea subalternilor ca nu cumva, într-o combină nouă, de milioane, să apese pe „butonul roșu”.
În fiecare an își înnoia parcul de mașini agricole. Un stimat, pe vremuri, demnitar de stat, văzând câți bani cheltuie Antoci pentru procurarea tehnicii i-a reproșat: „Nu-ți pare, Valeriu, că dă laptele în foc?”. Chiar și soția, Larisa, farmacistă de profesie, i-a spus cu un ton mai apăsat: „Mai adă, omule, bani și acasă”. Dar n-a fost de oprit. A umblat toată Europa după un tractor la care visa. Și l-a găsit. În Olanda. La fiul ministrului agriculturii din Țările de Jos, ce deținea 24 ha de pământ, care îl „călca” cu un „Challeger” cu 400 de cai putere sub capotă. S-a zbătut până nu l-a adus la Putinești. Acum această mașină face cele mai voluminoase lucrări – trage scarificatorul ce exercită mai multe funcții concomitent la lucrarea solului, semănătoarea ce aplică dozat și îngrășăminte la două niveluri, alte agregate ce „Belarusul” nici nu le poate mișca din loc.
Antoci nu e doar un împătimit al tehnicii, ci și al tehnologiilor. Aceleași îngrășăminte minerale, în majoritate, sunt aplicate în stare lichidă. Pentru păstrarea fertilizanților, din materiale speciale, e amenajată o platformă ermetică, la care au acces doar 2-3 persoane. Schemele tehnologice, aplicate la cultivarea culturilor agricole, „furate” din SUA, Austria, Germania și alte țări, sunt complicate și pot fi accesibile doar specialiștilor în materie. Dar nu fiecare se avântă să-l „copieze” pe Antoci, căci e riscant. Iar Antoci riscă și câștigă și în roadă, și în calitatea producției.
La Putinești directorul experimentează cu hibrizi și soiuri, ca apoi să-i folosească pe suprafețe mai extinse. În prezent Antoci propune spre comercializare semințe de grâu de elită și de prima reproducție, de care în țară nu prea găsești.
Cultura agricolă preferată a lui Antoci, în ultimii ani, a devenit rapița, care cere muncă migăloasă, iar directorului îi place să pătrundă în esența lucrurilor. Iar din tehnică îi dă câștig scarificatorului și semănătorii din cele mai performante ce există la moment în lume.
Străduința și rodul muncii sale Valeriu Antoci le împarte cu sătenii, care îi sunt recunoscători și îl au ca pe un om al lor.
Boris TOdirel
