Fără cravată cu Tatiana Bologa

CARTE DE VIZITĂ

Funcție: primarul satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia

Născută: 7 iulie 1961, în satul Chetrosu, raionul Drochia

Carieră: 41 ani de activitate

Familie: soțul Boris

Culoarea preferată: verde

Mâncarea preferată: peștele

”Fericirea nu este o pâine să-ți ajungă pe azi și s-o mai lași și pe mâine”

Din ce localitate vine Tatiana Bologa?

Vin din localitatea Chetrosu, raionul Drochia, un sat cu oameni harnici, frumoși la chip și la suflet. M-am născut în familia lui Toader și Venea (Feodor și Eugenia), așa cum ne cunosc toți în sat. O familie de țărani,  oameni simpli, harnici și de o cumsecădenie rară. Tata lucra în colhoz- ca lemnar, iar mama- la câmp. Am crescut trei copii în familie, eu fiind sora mai mare. Am un frate și o soră.

Cum vă amintiți copilăria de pe ulițele satului Chetrosu?

Ulițele satului Chetrosu, erau pline de copii. Ne strângeam pe mahalale și desfășuram jocuri inventate de noi. Nu am avut jucării cum au copiii din zilele noastre, ne jucam cu mingea, ”de-a baba oarba”, ”de-a războiul”.  Știuletele de porumb, când avea mătasa în cap, era în loc de păpuși, pe care le împleteam și îmbrobodeam. Băieții confecționau din crengi, pistoale și praștii. A fost o perioadă frumoasă și interesantă.

 La școală, ați fost o elevă exemplară?

Am fost o elevă de mijloc, dar o bună activistă. Îmi plăcea mult să cânt. La fiecare activitate organizată în școală, eram implicată. Atât de mult îmi plăcea să cânt, că odată ajunsă la absolvirea școlii, eram sigură că merg să fac muzică. Planul însă, a fost schimbat de mama, care m-a sfătuit să merg la Soroca și să fac pedagogie, pentru a deveni o educatoare. Așa și a fost, am venit și am făcut pedagogie la Soroca, după care am mai urmat și alte studii. Nu regret alegerea făcută.

Obiectele preferate din școală?

Elevului întotdeauna îi place obiectul, care este predat de un profesor pe plac. Am avut o profesoară, pe care n-am s-o uit niciodată. O doamnă elegantă, cu părul mereu aranjat, era profesoara de limbă rusă. Îmi plăcea mult limba rusă, dar și restul obiectelor, mai mult umanisete.

Ați fost și o studentă la fel de bună?

Studenția mea, este legată de Soroca, pe atunci fiind numit ”Orașul studenților”. Colegiile și școlile profesionale, erau încărcate la maxim, cu elevi și studenți. Aveam mulți colegi din sat, studenți la Colegiul Agricol, Școala de Iluminare Culturală, Colegiul Pedagogic, Școala profesională, dar și la școală unde se învăța medicina. A fost o perioadă interesantă și veselă, fiindcă eram tineri. Cosider că tinerețea unde nu ai petrece-o, rămâne ca fiind cea mai frumoasă perioadă a vieții. Cu dor și nostalgie îmi aduc aminte de cafeneaua de lângă stadion, unde erau cele mai delicioase blinele cu smântână, la preț de zece copeici, cum era pe atunci. Sunt foarte fericită, că m-am născut în acea perioadă. Generația mea, am crescut niște copii libertini, dar care știam și să muncim. Noi suntem cei care am gustat din perioada de pionerie, de la ”octombrel”, ”pioner”, iar cei care înregistrau succese intrau în ”consomol”. Elevii de atunci aveau scopuri și niciodată părinții nu ne puneau să ne facem temele de acasă, noi eram motivați să învățăm pentru a ne atinge scopurile.

Ați fost un copil șotios?

Cu șotiile au venit cei din urmă, de care trebuia să am grijă și să răspund. Dacă fratele meu, mai mic cu patru ani, răspundea de șotiile lui, atunci de soră, care era mai mică cu 11 ani de cât mine, răspundeam eu.

O șoție pe care nu o veți uita niciodată?

Țin minte un caz, de care ne amintim des și astăzi.  Tata venise de la lucru cu o butelie de 6-7 litri de ulei. Deodată, a început o ploaie cu bulbuci, am ieșit repede în drum, unde de obicei lansam pe apa care curgea la vale, corăbioare făcute din hârtie. Cât eram eu în drum, sora mea a găsit butelia cu ulei, a răsturnat-o și a început a sări pe ea. Cum era și de așteptat, butelia s-a spart și tot uleiul a curs prin ogradă. Am primit-o atunci, de la mama. Mama era cea care ”ne ținea în frâu”, era mai severă, putea să ne educe și cu vărguța, însă tata, era apărătorul nostru, iar poveștile de seară, tot el ni le spunea.

Ce ați deprins de la părinți?

Omenia, dragostea pentru muncă, să fim cinstiți și sinceri. Dacă ești omenos, ești și gospodar și om la locul tău.

Prima dragoste?

Prima și adevărata mea dragoste este soțul meu. Cu toate că am fost stundenți la Soroca, c-am în aceiași perioadă, nu ne-am întâlnit. Ne-am întâlnit la el în sat, Hăsnășenii Mari. Aici fuseseră îndreptată la lucru, după absolvirea Colegiului Pedagogic.

Cum a fost nunta?

Mă pot lăuda ca am jucat două nunți, una la Chetrosu și la două săptămâni, a doua, la Hăsnășenii Mari. Au fost niște zile însorite, frumoase de mai și iunie. Am avut și un incident, am venit de la coafor și nu mi-a plăcut coafura. Mirele mă aștepta, dar eu îmi spălam și aranjam părul.

Prima zi de lucru ?

Prima zi de lucru a fost la grădinița din satul Hăsnășenii Mari. A fost o zi cu emoții frumoase. Colectivul era tânăr și în general, satul era tânăr. Pe atunci activau două grădinițe, cu șapte grupe de copii, pe când acum, a rămas o grădiniță cu doar două grupe. La Casa de Nunți, de joi până duminică, se jucau nunți și la etajul întâi și la etajul doi, pe când acum, se fac doar praznice. La grădiniță am activat și ca șefă, până în anul 1999, după care am lucrat la primărie, în funcție de dactilograf, mai apoi secretară, perceptor fiscal, iar ulterior, în 2007 am fost aleasă în postură de primar, la Hăsnășenii Mari.

Pedagogia sau primăria?

Pedagogia și apoi primăria. Mi-a plăcut mult profesia de educator, pentru că este legată de copii, cei mai sinceri și gingași.

Ce calități trebuie să aibă un primar bun?

Un primar bun trebuie să aibă tărie de caracter, dorință și putere de a asculta oamenii. Chiar dacă nu poți să-i ajuți, macar să găsești timp să-i asculți. Să fii alături de oameni. Din păcate nu sunt posibilități ca să ajunți pe toți, dar sunt situații când și o vorbă bună, alină problema apărută.

Hobby?

Îmi plac mult lucrările handmade. Îmi place să strâng tot felul de cornuri, castani și să meșteresc ceva. Îmi plac excursiile și drumurile lungi, iar duminica, îmi place să o petrec acasă, în liniște.

Scopul vieții?

Scopuri sunt multe, însă pe parcursul vieții, le-am c-am atins pe toate. Acum îmi doresc sănătate și pace. Nu ne-am gândit vreodată, să ajungem să vedem cu ochii noștri, tancuri și război, la vecinii noștri.

Sunteți o femeie fericită?

Cum a spus și Dumitru Matcovschi ”Fericirea nu este o pâine să-ți ajungă pe azi și s-o mai lași și pe mâine”.