Dispariţia misterioasă a Nataliei

0
428

Într-o zi totul s-a schimbat. Lumea lui frumoasă s-a răsturnat doar cu câteva săptămâni înainte de admiterea la facultate. Frumoasa şi binevoitoarea lui Natalia, care l-a fascinat din prima clipă, a dispărut misterios.
Prima poveste de dragoste (şi poate ultima) a lui Vasilică a început la o recreaţie mare. Natalia, o fată frumoasă, cu păr de zână, se hârjonea cu colegele sale pe stadionul liceului. La un moment dat s-a împiedicat, a căzut peste o bară metalică şi şi-a fracturat piciorul drept.
De durere şi-a pierdut cunoştinţa. Vasilică, care era prin preajmă a alergat repede şi a început s-o pălmuiască peste obraji. O colegă a dat fuga după apă. Peste câteva minute fata şi-a revenit.

Se simţea fericit ca o pasăre în zbor

Să calce pe picior nu mai putea. Vasilică, care era un băiat înalt, slab şi deşirat, a luat-o în braţe şi a dus-o până la ambulanţă. Erau amândoi din aceiaşi clasă, a XI-cea. De mai bine de jumătate de an băiatului îi căzuse cu tronc la inimă Natalia, dar nu îndrăznea să-i propună prietenie, pentru că o auzise de mai multe ori spunând că nu-şi doreşte o relaţie cu vre-un băiat până nu termină liceul. Iată însă că acum, în braţele colegului, parcă ceva a zvâcnit în inima ei. Ca un adevărat cavaler Vasilică a însoţit-o până la spital. Era prima dată când mâinile lor s-au atins. Încercau primii fiori adolescentini. Timp de câteva zile cât a stat la spital i-a făcut vizite, i-a oferit flori. Astfel că până la externare, Soarele Dragostei s-a grăbit să răsară şi pe strada ei. Revenită în liceu, băiatul o dezmierda cu gesturi tandre şi sărutări pătimaşe chiar sub privirile colegilor. Aşa este când iubeşti. Nu mai vezi şi nu mai auzi nimic. De la sărutări şi dezmierdări au ajuns la relaţii şi mai intime. Prima noapte de dragoste au trăt-o în sânul naturii. Pentru siguranţă şi confort au ales un stog de fân de la marginea unei livezi cu miros de mere văratece. Fără teama de a fi prinşi s-au iubit sub lumina lunii până la zori. Senzaţia a fost unică pentru amândoi. Ea era fericită că pentru prima dată în viaţă gustase din fructul oprit, că anume el a făcut-o să se simtă femeie întâia oară, să cunoască plăcerea nebănuită. El se simţea fericit, foarte fericit, ca o pasăre în zbor că anume ea, cea mai frumoasă fată din liceu i s-a dăruit toată.

Tristeţe, sufocare, dor

Vasilică iubea, era iubit şi trăia cea mai frumoasă perioadă din viaţa lui – perioada primei iubiri. Dar într-o zi totul s-a schimbat. Lumea lui frumoasă s-a răsturnat cu doar câteva săptămâni înainte de admiterea la facultate. Frumoasa şi binevoitoarea lui Natalia, care l-a fascinat din prima clipă, a dispărut misterios. A plecat într-o duminică la oraş şi nu s- mai întors. O fi nimerit pe mâinile unor traficanţi, asta au presupus reprezentanţii organelor de drept, care se ocupau de caz.
Zile şi nopţi de durere şi suferinţă pentru părinţii fetei, dar mai cu seamă pentru el. Tristeţe, sufocare, dor. În întunericul care se abătuse peste el, îşi făcea lumină doar cu amintirile frumoase, care i se izbeau de suflet. Se întreba mereu: „Doamne, dacă a fost atât de frumos, de ce ne-ai despărţit?! De ce mi-ai trimis atâta nefericire în schimbul câtorva clipe de fericire?!” Pustiit şi fără putere, rămas aproape gol pe dinăuntru, după un an, Vasilică a ajuns la spital. Dar suferinţa şi durerea nu l-au ucis. După câteva luni de tratament şi-a revenit. Medicul, care l-a tratat i-a urat s-o găsească pe Natalia, sau să întâlnească o altă domnişoară la fel de bună ca ea. Chipul Nataliei însă continua să-l urmărească, iar gândul că ar putea să-i spună unei alte fete cuvintele „Te iubesc” îi provoca o senzaţie de uscătură în gât. Tocmai atunci verişorul i-a propus să meargă cu el la câştig în Rusia. Au plecat la Petersburg. Într-o seară se întorcea de la muncă. Sufletu-i era liniştit, trupul-obosit. Nu se gândea aproape la nimic. Şedea cu fruntea lipită de geamul tramvaiului şi se uita la clădirile vechi de o frumuseţe copleşitoare, la trecători. Deodată tresări. I s-a părut că o vede pe ea. O tânără, leit Natalia, stătea frumoasă şi tristă, îmbrăcată într-o rochie alb-gălbuie lângă o bancă din preajma unui chioşc de ziare. La prima staţie, Vasilică sări din tramvai şi se întoarse într-un suflet la locul cu pricina. Dar când a ajuns, fata nu mai era. A întrebat de domnişoara de la chioşc dacă n-a văzut încotro a plecat fata cu rochie alb-gălbuie. Aceasta a dat negativ din cap. L-a întrebat pe bărbatul ce stătea pe bancă. Şi acesta a strâns din umeri. Dezamăgit, a început să cutreiere străduţele înguste din vechea metropolă. Îi trecuse oboseala. Mergea cu gândul că o va întâlni printre trecători, dar degeaba. Târziu de tot a ajuns la apartamentul pe care îl închiriau, unde îngrijorat îl aştepta verişorul.

Chipul Nataliei îl urmăreşte mereu

Noaptea s-a visat în stogul de fân de la marginea livezii cu miros de mere văratece. Dimineaţa s-a trezit plin de voie bună şi a plecat pe şantierul de construcţie, unde muncea la renovarea unei grădiniţe de copii. Seara când se întorcea acasă a văzut aceiaşi fată în scuarul de lângă butic. A coborât din nou la prima staţie, s-a întors alergând. Spre bucuria lui, fata şedea pe bancă. Cu o emoţie de nedescris Vasilică se apropia de ea. Când rămăsese vreo 50 de metri, fata s-a ridicat şi a pornit în lungul trotuarului. Vasilică a strigat: „Natalia!”, dar domnişoara nu s-a întors. A alergat până a ajuns-o. Nu era ea. Şi-a cerut scuze. Tânăra i-a zâmbit cu blândeţe, un zâmbet care promite multe şi i-a zis: „Nici o problemă. Se mai întâmplă. Vrei să stăm puţin de vorbă pe bancă?” S-au aşezat, au făcut cunoştinţă. Pe necunoscută o chema Silvia şi era de loc din Ucraina, cu bunei pe linia mamei din Moldova. Vasilică i-a spus povestea. Când a terminat, Silvia a exclamat gânditoare: „Ce frumos! Eu n-am iubit niciodată cu adevărat. Niciodată n-am trăit acest sentiment măreţ de iubire, amestecat cu fericire şi durere.” Din ziua aceea au început să iasă în oraş. Într-o seară fata i-a cerut să o sărute. Vasilică a privit-o mirat şi a sărutat-o fără să simtă acea chemare din interior de a face acest gest. În acele clipe flacăra nestinsă a dragostei pentru Natalia îl cuprinse în vraja dulcilor dorințe. A acceptat să meargă la Silvia acasă. După o cupă de şampanie, fata a prins a-l acoperi cu sărutări. În cele din urmă, când a văzut-o toată numai dor, Vasilică a început s-o dezbrace liniştit. Fata nu s-a împotrivit şi el, fără prea mare chef, o cuprinse şi o pătrunse îndelung, răbdător. Spre mirarea lui, Silvia era virgină. Actul sexual a trecut, însă fără să-l ardă plăcut, aşa cum se întâmpla cu Natalia. Atunci şi-a zis: „Dacă mă urmăreşte în vis mereu, înseamnă că e vie. Trebuie s-o găsesc neapărat, cu orice preţ. O iubesc numai pe ea, numai pe Natalia!”

În duminica în care fata plecase la oraş, verişorul ei, care făcea parte dintr-o grupare infracţională, prin înşelăciune a dus-o într-un apartament…
Atunci şi-a zis: „Dacă mă urmăreşte în vis mereu, înseamnă că e vie. Trebuie s-o găsesc neapărat, cu orice preţ. O iubesc numai pe ea, numai pe Natalia!” Cu toată lupta ce se dădea în interior, peste câteva zile a mers la o nouă întâlnire cu Silvia. Apoi a mers şi în alte zile. Refuza să meargă acasă la ea. Alegea doar să se plimbe, sau să stea în vre-un bar la un suc, sau o bere.
Alături de ea căuta un refugiu, retrăia şi rememora idila frumoasă, tot povestind fragmente despre relaţia lui cu Natalia.
Într-o seară Silvia l-a întrebat: „După munca pe şantier, ce mai faci în serile când nu ne întâlnim?”. „De cele mai multe ori îmi găsesc refugiu în muzica pe care o ascultam cu ea împreună, sau citesc ceva”. După o pauză Silvia, parcă dorind să-i continuie gândul a zis: „Şi eu am citit recent un roman despre o iubire care are un final tragic, dar care reuşeşte să trăiască prin amintiri. E ceva asemănător cu povestea ta. Personajul aspiră spre sentimentul de iubire absolută cu frământări, chinuri şi zbucium sufletesc, aşa ca tine, ca până la urmă să se căsătorească cu altcineva şi să fie fericit, păstrându-i amintirea frumoasă celei dispărute.” Vasilică a privit-o lung. Nu a avut replică, ci doar i-a strâns uşurel mâna

De la Natalia nicio veste

Trecuse aproape doi ani de la dispariţia iubitei. Nicio veste de nicăieri. Iar Silvia întra uşor-uşor în viaţa lui. Era o fată bună. Venise la Sankt Petersburg după ce o mătuşă care nu a avut copii, i-a lăsat după moarte apartamentul prin testament. Pentru facultate nu avea bani şi s-a angajat ca să-şi câştige bucata de pâine la o brutărie. Cum vă spuneam, s-a născut în Ucraina, iar maică-sa se trăge dintr-o familie de plugari din talpă din Moldova, mai exact, de prin părţile Cahulului. Buneii Silviei au fost oameni care au iubit pământul şi i-au învăţat şi pe copii să preţuiască bucăţica de pâine. Mama Silviei s-a măritat de tânără. N-avea 17 ani împliniţi, când l-a cunoscut pe Feodor din oraşul Viniţa la o nuntă la Cahul. Atunci a fugit cu el spre furia părinţilor, dar până la urmă căsătoria a fost acceptată şi de părinţii ei, şi de părinţii lui. La Viniţa şi-au înjghebat o familie modestă în care a crescut Silvia şi un frate mai mare. Copiii au văzut la părinţii lor o relaţie bună, bazată pe comunicare și înţelegere. Mama le-a oferit bunătate, i-a învăţat să preţuiască viaţa, să poată ierta şi să ştie a trece peste greşeli cu credinţa în Dumnezeu. Silvia crede într-o continuitate a spiritului, ştie că adevărata iubire, înseamnă o revărsare a iubirii tale. Acuma înţelegea că e îndrăgostită, pentru că simţea că era gata să dăruiască în acest fel, se simţea energizată şi uşoară ca o pasăre. Vasilică, care avea darul de a transmite emoţiile, i se părea fascinant.

Vasilică se îndrăgosteşte din nou

Venise perioada nopţilor albe în vechiul oraş de pe Neva, când timpul este frumos, iar verdele copacilor şi mulţimea florilor invadează străzile şi parcurile. Farmecul romantic al plimbărilor îi copleşea pe amândoi. Într-o sâmbătă de sfârşit de iunie, când soarele aproape că nu mai coboară sub linia orizontului şi amurgul durează până când se face iarăşi dimineaţă şi soarele începe să strălucască din nou, după ce au urmărit spectacolul impresionat al ridicării podurilor pe Neva, Vasilică a acceptat să meargă la un ceai la Silvia acasă. Îmbrăcată într-o rochie mulată de culoare albă, atât de mult această fată îi amintea de Natalia. Când s-au aşezat la masă el nu-şi putea dezlipi privirea de la gâtul ei delicat. Decolteul îi trăda sânii rotunzi, frumoşi ca doi hulubaşi ascunşi sub sutienul, ce se prevedea de sub rochie. Ceaiul, o muzică frumoasă şi câteva înghiţituri de vin au fost un moment de inspiraţie cu gândul la pasiune pentru amândoi. S-au ridicat de la masă, privindu-se drept în ochi, în timp ce mâinile îi dezbrăca reciproc. Cu buzele tremurânde au început să se sărute şi să-şi şopteacă cuvinte dulci, apoi trupurile lor s-au unit în senzaţii pure de plăcere… De astă dată Vasilică s-a simţit sfâşiat de extaz, a încercat senzaţii asemănătoare cu cele pe care le trăia cu Natalia. Peste o lună Silvia a descoperit că e însărcinată. Iar Vasilică parcă devenise un alt om. Se îndrăgostise din nou. Către sfârşitul lunii septembrie, când au dat grădiniţa gata, s-a înfăţişat cu mireasa în faţa părinţilor. Aceştea au rămas muţi de uimire, când au văzut fata. Au crezut că o au în faţa ochilor pe Natalia. Dar după ce lucrurile s-au lămurit, părinţii i-au binecuvântat. Nunta s-a făcut peste o lună, iar îndată după nuntă Vasilică s-a întors cu Silvia la Sanct-Petersburg. Au hotârât să facă o scurtă călătorie de nuntă la Moscova, să vadă oraşul, să meargă la vre-un spectacol, concert. Vasilică nu fusese niciodată în capitala Rusiei şi chiar dorea să păşească pe străzile acaestui oraş.

Întâlnire neaşteptată

În timp ce vizitau Expoziţia Realizărilor Economiei, într-unul din pavilioane Vasilică avea să rămână înmărmurit. Acolo a întâlnit-o pe Natalia, escortată de un bărbat foarte frumos. Purta sarcină şi ea. Natalia a fost cea care s-a apropiat prima: „Vasilică! Tu!… cu ce ocazie… Fă cunoştinţă, soţul meu, Iurie.” După ce au făcut cunoştinţă au intrat într-un restaurant. Acolo Vasilică avea să afle misterul dispariţei. În duminica în care fata plecase la oraş, verişorul ei, care făcea parte dintr-o grupare infracţională, prin înşelăciune a dus-o într-un apartament, unde mai era o tânără şi unde au ţinut-o câteva zile până i-au perfectat acte false. Cu aceste acte a fost dusă într-un hotel din Moscova pentru a acorda servicii sexuale. Verişorul a primit pentru ea o recompensă destul de solidă în bani. Prin ce a trecut şi cât de mult şi-a dereglat psihicul, numai ea ştie. De câteva ori a vrut să fugă, dar n-a reuşit. Despre cum era obligată să se prostituieze, câţi „clienţi” pe zi deservea, câte ore pe noapte dormea, Natalia a evitat să-i vorbească. I-a spus doar atât că după 2 ani de coşmar, Iurie care i-a fost „client” şi care apoi i-a devenit soţ, a scos-o din iad. Acesta a ajutat-o să se reabiliteze după infernul prin care a trecut. Acasă în sat n-a fost şi nici nu vrea să se ducă deocamdată. Dar s-a întâlnit cu părinţii la Chişinău, apoi ei au fost la Moscova ca să se convingă că fata lor a nimerit pe mâini bune. Gruparea infracţională din care făcea parte verişorul a fost descoperită şi acum el stă la răcoare. Natalia nu-i doreşte nimic altceva decât să îndure şi el ce a îndurat ea: durere, chin, deznădejde.

P.S. Sunt aproape 7 ani de atunci. Cele două familii s-au împrietenit și își fac vizite reciproce. Vasilică cu Silvia cresc doi băieți, iar Natalia cu Iurie – o fetiță. Atât pentru Natalia cât și pentru Vasilică prima dragoste a rămas adânc înrădăcinată în suflet. Magia acelei perioade continuă să-i urmărească. Oricum, timpul, cel mai bun doctor, le-a ajutat ca durerea pe care o simțeau și unul și celălalt după despărțire, să se domolească. Și unul, și celălalt au putut să-și deschidă inima pentru o altă iubire și merg mai departe, luminați de un spectru de emoții frumoase.

Nina Neculce

PUBLICITATE