Pe tânărul cu care am ales să țin sfat, l-am cunoscut în satul Izvoare, raionul Florești. Ne-am întâlnit la frumoasa sărbătoare a satului, care a reunit două evenimente: Sfințirea Crucii cu înălțimea de 24 de metri și Festivalul folcloric „Colo-n vale la, Izvoare”, care pune în valoare personalitatea aceleia care a fost neobosita folcloristă și scriitoare, Tatiana Gălușcă (1913-1993), strălucită exponentă a culturii basarabene. Văzându-l impresionat de tot ce vedea, m-am apropiat și am făcut cunoștință cu el și am realizat acest interviu.
„Nu mă mai interesează banii.
Scopul vieții mele este să fac lucruri frumoase”
Nina Neculce: Domnule Dragoș Galbur, v-ați născut la Bălți, locuiți la Chișinău, iar noi ne întâlnim la Izvoare. Ce înseamnă satul Izvoare pentru dumneavoastră?
Dragoș Galbur: Da, m-am născut la Bălți, dar am copilărit aici 18 ani. Aici îmi sunt bunica și bunelul, rudele, verișorii. Veneam cu drag în sat în vacanțele de vară și iarnă. Am alergat pe văile din satul Izvoare, cunosc fiecare ulicioară, fiecare casă, cine și unde trăiește, cunosc tradițiile și obiceiurile satului. Am mers cu verișorii mei și cu colindatul, și cu uratul, și cu semănatul. Am gustat din veșnicia satului
N.N.: Cu siguranță ați băut și apă din cele 12 izvoare.
D.G.: Sigur că am băut și mai mult decât atât, am răcit de vreo 50 de ori în viața mea, pentru că am mers desculț prin apa rece din acele izvoare. Pentru că vara, ce altceva să faci când ești copil?
N.N.: Și astăzi ați venit la sărbătoarea satului.
D.G.: Am venit astăzi cu părinții. Partea frumoasă este că m-am reîntâlnit cu oamenii din sat, cu rudele pe care nu le-am văzut de mult timp. Evenimentul de astăzi, pe lângă faptul că este un eveniment, care coagulează comunitatea și care dă oamenilor șansa de a se revedea, de a discuta, este un eveniment simbolic din două puncte de vedere: religios care confirmă încă odată că satul Izvoare este un sat 100% creștin-ortodox și, pe de altă parte, cultural, pentru că astăzi are loc și Festivalul dedicat folcloristei Tatiana Gălușcă, care își trage originile din satul Izvoare. Mi-a înflorit inima, sincer să vă zic, când am văzut atât de mulți copii în satul Izvoare și din satele din jur, care în port popular au cântat și dansat atât de frumos! Sincer să vă zic, am străbătut toată Republica Moldova, în fiecare zi străbat satele republicii și, din păcate, în multe sate dispare atașamentul pentru valorile neamului, pentru cultură, pentru dansul strămoșesc. Și astăzi când i-am văzut pe acești frumoși copii cântând și dansând, mi-am zis că astfel de evenimente trebuie să se răspândească în toată țara.
N.N.: Îmi place cum gândiți, cum vorbiți? Aș vrea să știu ce vârstă aveți și cu ce vă ocupați?
D.G.: Am 34 de ani.Activez într-o organizație neguvernamentală. Se numește „Copil, Comunitate, Familie” și își desfășoară activitatea în Republica Moldova de 18 ani. Ne ocupăm cu prevenirea separării copiilor din familiile social-vulnerabile ca să nu ajungă în orfelinate și totodată asistăm statul să închidem orfelinatele din Republica Moldova și să plasăm copiii înapoi în familiile lor biolojice. Pentru că 92% din copii care își trăiesc viața în orfelinate au unul sau doi părinți în viață și este nedrept să-i privăm pe acești copii de căminul familial. Cu asta ne ocupăm, închidem orfelinate, plasăm copiii în familii și, nemijlocit, susținem familiile pentru a preveni ulterior separarea copiilor.
N.N.: Ați fost și pe la Soroca, Drochia, Dondușeni, Ocnița, Florești?
D.G.: Noi activăm în toată țara, avem oameni peste tot. Din păcate unica localitate care se încăpăținează să ne deschidă ușa este municipiul Bălți. Pare straniu, chiar orașul meu de baștină. Dar cred că o să învingem această bătălie cu autoritățile locale pentru că nu este normal ca statul să ne pună bețe în roate atunci când vrem să ajutăm copiii. Facem un lucru care de fapt trebuie să-l facă statul.
N.N.: Ce studii aveți?
D.G.: Am absolvit Universitatea de Medicină „Nicolae Testemițeanu” din Chișinău, dar am renunțat în a practica medicina. Am hotărât să-mi trăiesc viața după propriul meu suflet. Nu mă mai interesează banii. Am văzut foarte mulți oameni în viața mea, pe care banii i-au împins spre pierzanie. Scopul vieții mele este să fac lucruri frumoase.
N.N.:Minunat! Cine v-a altoit acest crez, aceste dorințe, acest concept de viață, dacă vreți?
D.G.: Jumătate părinții, jumătate chemarea interioară. Chemarea a venit din experiență proprie. Sunt autodidact.
N.N.: Și ce mai face un tânăr de 34 de ani în afara orelor de lucru?
D.G.:Mai fac și politică. La ședința de constituire a Proiectului Politic pe care îl pornesc, am fost ales președinte interimar al formațiunii.
N.N.: Despre ce este vorba?
D.G.: Nu este vorba despre un partid nou. Este vorba despre un partid fondat în 1917 de către intelectualii români basarabeni – Partidul Național Moldovenesc. Este partidul care a declarat independența de facto față de Imperiul Rus și a format Republica Democratică Moldovenească, care peste un an a votat unirea cu România. Partidul Național Moldovenesc este proiectul meu la momentul actual. Dincolo de asta eu am adunat în jurul meu foarte mulți tineri medici, profesori universitari, juriști, asistenți sociali, oameni de afaceri, agricultori, economiști, funcționari publici, ce s-au consolidat în jurul unei idei comune care, având la bază modelul înaintașilor intelectuali moldoveni, au decis să se implice direct pentru a schimba radical spre bine situația politică deplorabilă din R. Moldova. Cred că tinerii vor putea aduce schimbarea în bine. Asta e viziunea mea. Căci până acuma am avut tot felul de politicieni, care au stat câte 3-4 mandate prin Parlament, Ministere și peste tot, și vedem că Republica Moldova nu a evoluat deloc în ultimii ani. Nu vorbesc atât din punct de vedere drumuri, sau iluminat stradal. Da, s-a făcut câte ceva în acest aspect, dar asta nu înseamnă evoluție. Evoluție înseamnă educație, cultură. Din păcate suntem într-o discensiune la capitolul Cultură și Educație. Și din această cauză scade calitatea vieții omului. Pentru că nimeni nu vrea să trăiască într-o societate cu oameni necărturari, agresivi și fără pic de bun simț. Scopul nostru este, în primul rând, educația, susținerea familiilor. Pentru că noi vedem cum se separă familiile, cum pleacă lumea în flux continuu după hotare, sau cum din cauza sărăciei și dependenței de alcool, părinții își abandonează copiii. Dar scopul nostru este să lucrăm la firul ierbii și să nu stăm închiși în birouri în Chișinău și să postăm doar pe internet că totul este bine, când de fapt, nu este așa.
Am muncit în străinătate și am văzut multe lucruri care s-ar putea aplica și la noi.
N.N.: Unde ați muncit?
D.G.: În Irlanda am muncit trei ani și doi ani în România. M-am întors acasă cu viziuni noi și m-am întors nu numai eu, dar și alți tineri. Din păcate actuala guvernare nu a considerat că noi am putea fi de folos aici în țară. Dar noi n-o să renunțăm la proiect. Noi, tinerii, care ne-am întors acasă am văzut cum funcționează lucrurile într-o societate sănătoasă și vrem să implementăm și acasă așa proiecte.
N.N.: Un reper din program, care ar fi?
D.G.: De exemplu, una din ideile care mă reprezintă pe mine este proiectul de scoatere a ministerelor din Chișinău și de a le repartiza prin toată țara. În Irlanda așa funcționează. Și omul va putea lucra în administrația publică la Soroca, la Orhei, la Bălți cu salariile din Chișinău
N.N.: De ce ați ales să reveniți la Partidul de cândva? Cineva s-ar putea întreba: De ce național moldovenesc și nu național românesc?
D.G.: Lumea trebuie să înțeleagă că „moldovenesc”, „moldoveni”, Moldova – aceasta niciodată nu a însemnat proruși. Dodon, Voronin ne-au luat cuvintele acestea care ne aparțin și le-au transformat în argumente politice. Dar de fapt acestea-s cuvinte românești și noi, moldovenii, nu suntem nici ceceni, nici bureați și nici udmurți. Suntem partea neamului românesc. Așa că Partidul Național Moldovenesc este succesorul de drept al partidului cu același nume fondat în 1917.
N.N.: Atunci într-un ceas bun unui nou partid, nou-vechi, sau vechi –nou! Sinceritate, Verticalitate și spor în realizarea celor propuse!
D.G.: Vă mulțumim!
