Ludmila Lupu este o meșteriță populară din satul Vasilcău, raionul Soroca. Cu talent, iscusință și minuțiozitate creează cu acul și ața adevărate opere de artă. E pasionată de arta goblenului. Am stat la sfat cu ea, având ca temă de discuție această pasiune.
Nina Neculce:Ocupația dvs. de bază care este?
Ludmila Lupu: La pământ, căci pământul ne hrănește.
N.N.: Iar goblenul, cusutul în cruciuliță îl practicați pentru satisfacția sufletească?
L.L.: Și nu numai pentru satisfacție, dar și pentru liniște. Îmi alungă toate gândurile negre. Se știe că arta, indiferent de natura ei, e și o bună terapie, vindecă. Și vindecă, mai cu seamă, durerile sufletești, când se abat peste tine. Cos în timpul liber mai mult, căci am și alte ocupații, așa ca la sat.
N.N.:Dar cred că e nevoie și de foarte multă răbdare.
L.L.: Bineînțeles. Orice lucru migălos se face cu răbdare. Și mai e nevoie și de pricepere. Dar dacă îți place ceea ce faci, ai și răbdare și pricepere.
N.N.: Pasiunea vine din copilărie, de la mama de acasă?
L.L.: Nu. Cred că a pornit cu vreo 14 ani în urmă. Am o fetiță care m-a adus la așa ceva. La lecția de educație tehnologică li s-a dat să brodeze o lucrare. A început să coase și ceva nu-i ieșea. M-a rugat s-o ajut. Eu admiram astfel de lucrări. M-am apucat s-o ajut. Și așa ajutând-o am prins gust. Foarte mult mi-a plăcut lucrarea și după aceea mi-am cumpărat ață, modele și am început să lucrez la goblen. Am făcut o lucrare, apoi încă una. În suflet a încolțit dorința de a crea mereu ceva frumos. Știți cum e, pofta vine mâncând.
N.N.:Dar nu mai simplu ar fi să brodați cu mărgeluțe?
L.L.: O fi, dar broderiile acestea în cruciuliță sunt mai rezistente. Vor ajunge și la nepoți și poate și la strănepoți.
N.N.: De cât timp aveți nevoie pentru a executa o lucrare?
L.L.: Diferă de la o lucrare la alta, dar și de timpul liber de care dispun. Depinde și de mărimea și complexitatea lucrării. La o lucrare mare pot să lucrez și un an, la cele mai mici – câteva luni.
N.N.: Culorile cum le potriviți: după model sau după gustul dumneavoastră?
L.L.: Nu mă țin strict de model. Le stabilesc așa într-o trecere lină de la o culoare la alta. Iar la final trăiesc bucuria lucrului făcut cu drag.
N.N.: De câte culori este nevoie într-o lucrare?
L.L.:În dependență de tematică. Cu toate culorile curcubeului poți să ajunși și până la 60 de nuanțe.
N.N.: Ce tematică abordați?
L.L.: Diversă. De la icoane până la tot felul de animale, păsări, flori, chipuri de femei. Am brodat și câini, și cai, și pisici, și lebede…
N.N.: Se lucrează la fel la orice model?
L.L.: Nu! Icoanele, de exemplu, cer o mai mare atenție și concentrare.
N.N.: Tablourile dumneavoastră, pictate cu acul și ața, sunt pentru vânzare?
L.L.: Mai mult fac pentru suflet și pentru fiica mea. Îmi place și să dăruiesc. Vreau să las o moștenire spirituală în urma mea. Mă strădui să cumpăr materiale calitative. Dacă pânza și ața sunt de calitate, atunci și lucrarea iese perfect.
N.N.: O să vă mai jucați și în continuare cu culorile în arta cusutului?
L.L.: Sigur că da. Voi coase și în continuare atât cât voi avea sănătate și inspirație.
N.N.: Vă mulțumesc frumos că ați acceptat să stați la acest scurt sfat cu mine. Nu-mi rămâne decât să vă doresc să vi se împlinească toate gândurile bune!
L.L.: Vă mulțumesc și eu că ați manifestat interes pentru ceea ce fac.
