Fără cravată cu Valeriu Lupan

0
55

„…să fii om e lucru mare,să fii domn e o întâmplare…”

CARTE DE VIZITĂ

Funcție: Primarul comunei Cuhureștii de Sus, raionul Florești.
Născut: 6 iunie 1955, în satul Mihuleni, raionul Șoldănești.
Carieră: 45 ani de activitate.
Familie: Soția Elena, fiicele Liliana, Mariana și 3 nepoți.
Culoarea preferată: Roșie.
Mâncarea preferată: Mâncarea gustoasă.
Anotimpul preferat: Primăvara.


— Cât de des purtați cravată?
— Foarte rar port cravata, pentru că nu prea îmi place.

— Fără cravată cine este Valeriu Lupan?
— În primul rând sunt om, pentru ca să fii om e lucru mare, să fii domn e o întâmplare.

— De unde începe drumul vieții?
— Drumul vieții mele începe din satul Mihuleni, raionul Șoldănești, într-o familie de țărani. Am un frate și două surori. Cu regret tata a plecat prea devreme, iar mama a rămas cu patru copii, eu fiind cel mai mare. Datorită faptului că mama a fost o femeie, puternică, iubitoare și vrednică, ne-a crescut pe toți, ne-a dat la studii și ne-a oferit totul de ce am avut nevoie.

— Cum a fost copilăria pe ulițele satului Mihuleni?
— Copilăria mea a fost frumoasă, cu toate că am muncit de mic. Acasă, mereu am avut animale, păsări, de care trebuia să îngrijim, mergeam și la lucrările de pe câmp. Țin minte ulițele satului pline cu copii, jucam fotbal, mergeam la taberele de odihnă, doar că acolo, nu ne odihneam, dar la fel munceam. Eu zic că am avut o copilăria foarte interesantă, comparativ cu ce copilăria au copii de astăzi.

— Ați fost un copil șotios?
— Am fost un copil mai liniștit, mai retras și cu rușine.

— La ce șotie făcută, mai râdeți și astăzi?
— Am avut o întâmplare, pe care o voi ține minte toată viața. Pentru că în sat aveam un grajd cu cai, împreună cu băieții mergeam și noi să-i vedem și să călărim. Într-o zi, odată urcat pe cal, acesta m-a aruncat cu putere, am căzut rău, pentru că de atunci nu am mai vrut să urc pe cal.

— Cum e să fii fratele mai mare?
— După stingerea tatei, multe responsabilități, au căzut pe umerii mei și eu trebuia să o ajut pe mama și o făceam. Zic eu că am avut o mai mare responsabilitate, dar a fost frumos.

— Cine vă citea povestea de seară?
— Tata ne citea povestea, ne mai povestea tot felul de istorioare interesante. Îi plăcea mult matematica și știa multe lucruri din acest domeniu.

— Ce ați deprins de la părinți?
— Dragostea de muncă și să fiu cinstit.

— Ați fost un elev bun?
— La școală am fost un elev mediu, mai făceam și bazaconii, dar mă leagă niște amintiri calde de acea perioadă. Obiectele preferate erau limba română și istoria.

— Ce amintiri vă leagă de anii de studenție?
— După absolvirea școlii din sat, am mers la un Tehnicum de Construcții din Chișinău, ca ulterior să abandonez studiile și să vin la Școala Profesională din Cuhureștii de Sus, la specialitatea tractorist, mașinist de profil larg, pe care au absolvit-o cu succes. Am făcut și Colegiu Industrial Pedagogic, iar după absolvire, am primit îndreptare la muncă, la Școala Profesională din Cuhureștii de Sus.

— Cum a fost prima zi de muncă?
— Prima zi de muncă de la Școala Profesională, a fost cu emoții și griji, dar undeva mi-a fost ușor, pentru că foștii mei profesorii, îmi devenise colegi și aveam un sprijin din partea lor. Mă mândresc că am munci 25 de ani în prima școală de meserii din țară, decorată cu ”Drapelul Roșu de Muncă”.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste am întâlnit-o aici la Cuhureștii de Sus, ea mi-a devenit și soție. Am prietenit patru ani, după care ne-am unit destinele.

— Unde ați jucat nunta?
— Nunta am jucat-o pe 15 mai 1977, la Mihuleni. A fost o nuntă mare, cu multă lume bună și cu toate tradițiile moldovenești.

— Profesor sau primar?
— La moment mă simt mai bine în postura de primar, mai ales că și aici am o experiență de 20 de ani de activitate.

— Având o experiență de 20 de ani în spate, ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Un primar bun, trebuie să fie un om bun și să aibă o inimă pentru oameni. Să fie cinstit și responsabil de promisiunile făcute. Un adevărat primar, este zi și noapte în serviciul sătenilor săi.

— Ce semnifică Cuhureștii de Sus pentru dumneavoastră?
— Este o comună importantă pentru mine, aici s-au născut copii mei, aici este jumătatea mea, aici muncesc și las ceva în urma mea. Cuhureștii de Sus – este casa mea, în pofida faptului că nu m-am născut aici.

— Cum arată o duminică perfectă în familia Lupan?
— De obicei prima jumătate a zilei de duminică, la fel, sunt la Primărie, iar a doua jumătate, o petrec în sânul familiei. Mă bucur atunci când îmi vin copii împreună cu nepoții acasă. Fiica mai mare e stabilită cu traiul la Chișinău, iar fiica mai mică locuiește în Germania.

— Cum este să fii tată a două fete?
— Eu sunt un tată norocos, pentru că fetele mele au fost cuminți, cu dragoste de carte și mă mândresc cu ele.

— Hobby?
— Fotbalul, dar acum mai mult cu privitul și îmi place să repar ceva la mașină.

— Scopul vieții?
— Scopul vieții mele este ca să-mi văd nepoții sănătoși și fericiți, iar noi să putem să-i ajutăm.

— Sunteți un om fericit?
— Da, sunt un om fericit.

PUBLICITATE