„Greutățile nu mă sperie, dar din contra, mă întăresc”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Femeie de afacere.
Născută: 10 mai 1964, în regiunea Kirovohrad, Ucraina
Zodia: Taur.
Mâncarea preferată: Colțunașii.
Culoarea preferată: Bej.
— De unde a început firul vieții?
—M-am născut și am copilărit într-un sat pitoresc din regiunea Kirovohrad, Ucraina. De mică am fost educată prin muncă, aici am absolvit și școala. Am un frate mai mare, pe ambii mama ne-a educat și ne-a crescut, de una singură, pentru că divorțase cu tata.
— Ce amintiri vă leagă de copilărie?
— Am avut o copilărie frumoasă. Țin minte cum mergeam la grădiniță, la școală. Îmi țin minte colegii și profesorii, care mi-au îndreptat drumul prin viață. Știu că munceam mult, aveam o grădină de 30 de sote, mama toată ziua la lucru, iar eu, în grădină.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Nu am avut o poveste de seară. Fiindcă munceam mult, seara adormeam imediat, iar dimineața cum răsărea soarele, eram deja implicată în muncă.
— Ce amintiri vă leagă de bunei?
— Cu toate că părinții mei erau divorțați, buneii de pe linia tatălui, aveau grijă de noi. Am fost iubiți de toți buneii. Am niște amintiri calde și de recunoștință.
— Ce ați deprins de la bunica?
— De la bunica, am deprins să fiu o bună gospodină, să fie ordine peste tot, am deprins dragostea de muncă, să fiu responsabilă și să cer oamenilor să fie responsabili.
— Cum arăta o duminică perfectă acasă, la mama?
— Duminica ca de obicei ne odihneam, iar sâmbătă era ziua curățeniei generale. Podelele străluceau, toate lucrurile erau la locul lor și toate hainele erau călcate. Asta am deprins de la fratele meu, pentru că el mă punea să le fac pe toate, lucru ce mi-a prins bine în viață.
— Cum vă amintiți anii de școală?
— Când îmi amintesc de școală, îmi amintesc de Melania Pavlovna, prima mea învățătoare. Țin minte că în prima vacanță de vară, atunci când copiii mergeau la joacă, eu exersam și scriam. Lectura și de a scrie frumos, am învățat de la prima mea învățătoare. De multe ori sunt întrebată, unde am învățat să scriu atât de frumos? Am avut o profesoară cu cerințe, care mi-a marcat viața.
— Ați fost o elevă bună?
— Am fost o elevă medie. Atunci când am avut întâlnirea absolvenților, diriginta clasei, s-a arătat mândră de cine am devenit eu peste ani, pentru că ea, nu prea își punea mari speranțe în viitorul meu.
— Unde și cum ați petrecut anii de studenție?
— După absolvirea școlii din localitate, am mers împreună cu o colegă în orașul Mikolaiv, am depus actele la Colegiu nr. 11, am făcut specialitatea de mașinistă, am și lucrat în acest domeniu. Dar de mică eram pasionată mai mult de cusut, confecționat și dacă poate aveam o susținere, astăzi puteam fi cineva în design, sau în arhitectură.
— Prima dragoste?
— Dragostea vieții mele este soțul meu, Stepan, care l-am întâlnit în Surgut. A fost o dragoste la prima vedere.
— Cum a fost nunta?
— Noi ne-am înregistrat doar căsătoria, am mers la rudele mele în Ucraina și la ale lui, în Moldova, dar nuntă la Surgut, nu am făcut. Nunta am jucat-o la jubileul de 25 de ani de căsătorie, atunci am îmbrăcat rochia de mireasă. Am avut mulți invitați, prieteni, rude din Moldova, Rusia și Ucraina. Am jucat o nunta internațională, care a ținut două zile.
— Ce semnifică familia pentru dumneavoastră?
— Familia, este totul meu. Țin foarte mult la armonia din familia mea. Îmi este scumpă liniștea și fericirea casei mele. Și cu rudele avem o relație prietenoasă, deseori mi se spune ”porumbelul păcii”. Chiar și astăzi, iubesc să expediez felicitări poștale, să le ofer momente plăcute rudelor. Îmi iubesc nespus de mult copii și familia.
— Cum este să fii mama a doi feciori?
— Are mama doi feciori, cu o diferență între ei, de 13 ani. Ei îmi înlocuiesc 5 fete, deoarece mereu îmi sunt aproape și mă susțin și mă ajută în toate. Ei sunt totul pentru mine. Fiul cel mare, Igor, locuiește la Ekaterinbur, are o afacere acolo,iar feciorul mai mic, la fel are o afacere la Moscova.
— Care este secretul unui familii fericite?
— Întâlnirile și discuțiile deschise, sincere, duc la bunăvoința și fericirea familiei. Întotdeauna mi-am susținut copiii și le-am spus că sunt cei mai buni. Încrederea, dragostea și înțelegerea, stau la baza unei familii bune.
— De ce Moldova?
— Moldova este baștina soțului. Având o viața bună în Rusia, am hotărât totuși să ne stabilim cu traiul în Moldova, într-un sătuc mic și frumos. Nu știu, îmi place aici, natura, clima, pământul care e atât de roditor. În general pe mine greutățile nu mă sperie, dar din contra, mă întăresc. Aici la Zăluceni, raionul Florești, am deschis un restaurant și încet dezvoltăm localitatea.
— De ce restaurant?
— Pentru că aici chiar lipsea un local pentru diverse evenimente. În cazul unei zile de naștere, nunți sau cumetrii, localnicii erau nevoiți să meargă la zeci sau sute de kilometri. Acum la Zăluceni, ne bucurăm de un restaurant, în care fiecare angajat depune suflet, ca totul să fie bine.
— Ce semnifică Zăluceni pentru dumneavoastră?
— Zăluceni, este localitatea care m-a cucerit cu natura sa, cu râul, pădurea și oamenii muncitori.
— Deviza vieții?
— Nici un pas în spate, nici un pas pe loc, doar înainte și doar împreună.
— Cea mai fericită zi?
— Cele mai fericite zile au fost atunci când s-au născut copiii mei.
— Cele mai triste momente?
— Da, au fost și momente triste, dar nu vreau să le zic, din păcate ele sunt prezente în viața fiecărui om. Eu sunt foarte optimistă de fire.
— Hobby?
— Îmi place să împletesc, să cos ceva, să gătesc ceva gustos și întotdeauna zic că nu îmi ajung cele 24 de ore din 24.
— Ce mesaj aveți pentru urmăritorii și cititorii „Ziarului Nostru”?
— Le doresc tuturor sănătate, să fie optimiști și să nu-și piardă speranța.
