Albina a fost căsătorită cu un bărbat foarte bogat, putred de bogat, cum se mai spune. Era o fetişcană de 18 ani când s-au cunoscut. Ea lucra cusătoreasă la fabrică, el –directorul unei firme de construcţii. Fragedă şi frumoasă ca o floare, i-a topit inima lui Irinel.
La 29 de ani acesta era un tânăr foarte frumos, extrem de important, împins mereu de un fel de nerăbdare de a schimba totul în jurul său.
Avea bani, apartament luxos şi un nume. Până a o cunoaşte pe Albina, profitase de toate plăcerile vieţii: femei, restaurante, cluburi de noapte, droguri. De cum s-a căsătorit, s-a lăsat de multe, numai de droguri nu, devenise dependent. Albina nu ştia şi nici nu bănuia că soţul ei inhalează cocaină, marijuana. Nici părinţii lui nu ştiau. Lumea se minuna când îi vedea împreună. Erau frumoşi amândoi şi semănau izbitor unul cu celălalt. Pot să vă mai spun, că Irinel se trăgea dintr-o familie de ţărani de bună calitate, cu un simţ nemaipomenit al limbii şi cu o filozofie ţărănească cum mai rar întâlneşti. A fost unicul copil în familie. Atunci când apărea vre-o problemă la şcoală, sau la joacă, părinţii îl lăsau pe el să judece, să se descurce singur. Astfel i-au oferit libertatea de a descoperi, de a interpreta, de a trage concluzii. Pasionat de inginerie, după absolvirea facultăţii a iniţiat un proiect pe un segment aproape neocupat în 2002- elaborarea proiectelor de construcţie a caselor. Toate îi mergeau ca pe roate. Drogurile le lua pentru relaxare. Cum a început, de fapt, povestea cu drogatul? Prima dată a încercat din curiozitate, îndemnat fiind de tinerii bogaţi din gaşcă, care nu mai ştiau ce să facă de bine ce le era. I-a plăcut senzaţia de euforie şi a mai încercat de câteva ori până a devenit dependent. Nu ştia ce pericol îl aşteaptă. Când nu mai putea să se concentreze şi să gândească coerent, i-a dezvăluit Albinei secretul. Trecuse trei ani de când erau împreună. Femeia a rămas şocată: „ Era într-o zi de sâmbătă pe care n-am s-o uit niciodată. Nu ştiam ce să cred şi unde s-o apuc. Eu îl vedeam că nu mai este cum era. Slăbise şi îi pierise pofta de orice. Din momentul în care mi s-a destăinuit, l-am rugat frumos să renunţe, dar el mi-a spus că nu poate, că doar atâta timp cât îşi ia doza se simte bine. L-am lăsat acasă şi am plecat la prietena mea să-i cer un sfat. Ea mi-a spus că există un ONG care îi reîntoarce pe narcomani la o viaţă normală, o viaţă fără droguri. Ne-am pornit împreună să căutăm sediul organizației. L-am găsit. Ni s-a spus să venim peste o zi, adică în ziua de luni. Mă întorceam acasă mulţumită, gândind la viaţa noastră de mai departe. Dar când am deschis uşa salonului, am încremenit… Stătea în fotoliu cu ochii bulbucaţi… Era fără suflare… Supradoză de droguri…”
„Nu-i eram dragă eu, ci banii mei”
Albina l-a iubit pe Irinel din toată inima. Copii nu i-a fost dat să facă cu el. I-a rămas în schimb amintirea frumoasă a unor zile de dragoste ca în filme, apartamentul luxos şi o sumă frumuşică de bani în bancă. Multă vreme n-a interesat-o nici un bărbat. Într-o zi a vizitat-o Victor, un fost prieten al lui Irinel, care tocmai divorţase. Venise să-i ceară nişte bani pentru organizaţia de caritate în care, chipurile, lucra. Albina i-a dat, el i-a mulţumit că a acceptat să ajute nişte copii bolnavi şi a plecat. După aceea a început s-o curteze. Femeia s-a uitat că bărbatul are ochi frumoşi, vedea în el un chip deschis şi sincer care îi amintea de Irinel. „Mi-a plăcut de Victor, am avut încredere în el. El, însă de la început m-a minţit. Nu-i eram dragă eu, ci banii mei. Tot venea şi cerea bani pentru organizaţia,care de fapt nu exista. Iar în ziua când mi-a cerut să-i împrumut aproape toţi banii pe care îi aveam în bancă, am înţeles că nu-i lucru curat şi l-am rugat frumos să nu-mi mai calce pragul. La fel a fost şi cu alţi câţiva pretendenţi la banii din bancă”, povesteşte Albina.
Era înnebunită după Vlad
Cu Vlad s-a întâlnit la munte. Au petrecut o vacanţă de neuitat împreună. S-au distrat, au vorbit despre multe lucruri şi a fost grozav. La o cafea, noua cunoştinţă i-a povestit despre fosta lui mare iubire, care era totul pentru el. Dar într-o zi, venind mai devreme acasă a găsit-o în pat cu profesorul lor de filozofie de la facultate. A fost distrus la momentul acela, însă cu timpul i-a trecut şi n-a mai dorit s-o vadă. Albina nu i-a spus cu cine a fost măritată. A considerat că nu sosise momentul potrivit. „Eşti o persoană foarte drăguţă, Albina. Mi-ar plăcea ca şi după această vacanţă să ne petrecem timpul împreună”, l-a spus bărbatul la despărţire. „Şi mie mi-ar plăcea”, i-a răspuns ea, schiţând un zâmbet. Au convenit ca peste câteva zile să se întâlnească. Tot felul de gânduri îi treceau femeii prin cap. Ce să facă, cum să dreagă ca să-l poată ţine aproape pe Vlad pentru tot restul vieţii? Era înnebunită după el. Îi plăcea deschiderea lui. În cele din urmă hotărî că Vlad nu trebuie să vadă în ce lux locuieşte. Chiar a doua zi a pornit în căutarea unui apartament modest pentru închiriat. Spre seară a găsit exact ceea ce căuta – un apartament cu două camere la etajul întâi, într-un bloc situat pe o stradă liniştită de la periferia oraşului. În două zile apartamentul a devenit destul de primitor şi Albina s-a mutat în el. Partea frumoasă a poveştii dintre ea şi Vlad se alimenta cu bunele speranţe. Şi aşa a continuat aproape un an. Dar răul ca şi binele se abate atunci când te aştepţi mai puţin. Într-o zi de duminică, în timp ce Albina şi Vlad luau prânzul în linişte într-un local, de unde şi până unde, şi-a făcut apariţia Victor, care fără să spună bună ziua, rosti: „De ce ai fugit puicuţă din apartamentul tău luxos din centrul oraşului tocmai la periferie? Ţi-a fost frică să nu-ţi ceară cumva bani noul tău iubit?” Şi, întorcându-se spre Vlad zise: „O crezi că trăieşte modest după cum se arată? Minciuni! E cea mai bogată din oraşul acesta. Are mai mulţi bani decât au toţi locuitorii capitalei luaţi împreună.” S-a întors şi a plecat. Între cei doi se lăsase o tăcere de mormânt. În cele din urmă Vlad a întrebat-o cu uimire: „Este adevărat tot ce a spus acest bărbat? Ai un apartament luxos şi mulţi bani?” „Da”, răspunse aproape şoptit Albina. „Şi de ce nu mi-ai spus până acuma?” „Mi-a fost frică să nu te îndepărtezi de mine.” „Nu-i adevărat! N-ai avut încredere în mine!” Bărbatul s-a ridicat brusc în picioare: „Mulţumesc pentru sinceritate, Albina. Rămâi sănătoasă!” Şi a ieşit, trântind uşa cu putere în urma lui. Albina a lăsat pe masă banii pentru prânz şi a ieşit în fugă după el. L-a ajuns la capătul străzii şi l-a apucat de mână: „Vlad, te rog să mă asculţi şi o să înţelegi cât de mult te iubesc!” „Nu mai am ce asculta, mi-i clar totul! Ne cunoaştem de aproape un an şi tu n-ai avut încredere în mine. Ai închiriat un apartament la Poşta Veche, făcând-o pe săraca, ca să ascunzi adevărul de mine”, i-a răspuns supărat bărbatul, încercând să-şi retragă mâna din mâna ei.
Încă o iubire s-a spulberat într-o clipă
„Nu pleca, te rog, nu pleca! Dacă vrei, mergem chiar acum în centru ca să-ţi arăt locuinţa în care vreau să trăim împreună până la moarte. O să-ţi povestesc mai multe ca să mă înţelegi că te iubesc din toată inima”, aproape striga Albina cu vocea sugrumată de emoţie, strângându-i mâna cu putere. Ea îşi dădea seama cât de important este să fie sinceră în acele momente. Nu voia să-l piardă pe acest bărbat, care o cucerise cu modestia lui copleşitoare, cu chipul lui blând şi luminos.
„Gata! S-a terminat! Acum nu mă mai interesează nici locuinţa ta, nici banii tăi şi nici pe tine nu mai vreau să te văd. Şi când mă gândesc cât de deosebită te-am crezut când te vedeam cum dai din „puţinul” tău ba unui sărman, ba unui copil cerşetor, ba unui bătrân. Doamne, cum m-am înşelat! Te dispreţuiesc, Albina! Nu mai vreau să te văd! Rămâi cu luxul tău şi cu banii tăi!” Vlad şi-a smuls mâna din mâna ei cu furie, a traversat strada cu paşi grăbiţi şi a dispărut după colţ.
Albina a rămas ţintuită locului, cu privirea pironită în gol. Încă o iubire trăită cu intensitate s-a spulberat într-o clipă. A fost şi atracţie fizică, şi admiraţie faţă de calităţile celuilalt, şi dorinţa nebună de a petrece cât mai mult timp împreună. Frumoasa Albina se hrănea cu dragostea lui. Şi el părea îndrăgostit nebuneşte. Îşi făceau planuri împreună, vorbeau despre căsătorie şi copii. „De ce, Doamne, tocmai când ne simţeam atât de bine, ne-ai trimis despărțirea?”, se întreba femeia părăsită, care simţea că se prăbuşeşte.
„Serviţi, oameni buni, şampanie de sufletul unei iubiri ce s-a stins!”
Cuprinsă de disperare, a pornit pe străzile oraşului neştiind încotro să o apuce. În cele din urmă s-a oprit şi a format numărul de telefon al lui Vlad, întrebându-l dacă n-a glumit cumva. Supărat, acesta i-a răspuns că n-a glumit şi nu are de gând să se răzgândească. Albina a închis telefonul şi, când a ridicat ochii, a observat că se afla în faţa unui bar. Fără să stea mult pe gânduri a întrat, dispusă să-şi înece amarul în băutură. După ce goli o sticlă de bere, a mai comandat şi una de şampanie, apoi încă vreo zece pentru toţi cei prezenți în bar. „Ce te uiţi aşa la mine?”- s-a adresat ea proprietarului. „Pot să-mi permit să plătesc câte sticle doreşte toată lumea din local. Am bani, am foarte mulţi bani, dar ce folos? Sunt cea mai nefericită femeie din lume!”. Albina mergea pe la toate mesele. Cu glas stins şi ochii în lacrimi îndemna: „Serviţi, oameni buni, şampanie de sufletul unei iubiri ce s-a stins!” Când a văzut că picioarele i se împleticesc de-a binelea, i-a dat proprietarului barului numărul de telefon al prietenei sale, Margareta. În 20 de minute prietena a şi sosit:
„Ce s-a întâmplat?” Albina a răcnit ca înjunghiată: „Vlad m-a părăsit!… Totul s-a terminat…Margareta… înţelegi?! Şi când te gândeşti că ne simţeam atât de bine împreună!” A trântit cu pumnii în masă şi a continuat: „A spus că mă urăşte… nu vrea să mă mai vadă. Aşa-mi trebuie… dacă n-am ştiut să fiu sinceră cu el de la început! N-am avut încredere deplină în el… dar ar fi trebuit să am… el a fost sincer cu mine… E cel mai bun şi mai sincer om de pe pământ!… Mi-i greu, Margareta, mi-i tare greu!”
Istovită de durere şi băutură, femeia a căzut cu capul pe masă. Ajutată de proprietarul barului şi de prietenă a fost condusă până la maşină. Acasă prietena i-a făcut o cafea tare, apoi un duş. Când şi-a revenit, i-a mulţumit Margaretei că a venit să o ia de la bar, şi-a lăsat capul pe umărul ei şi i-a tot vorbit frumos despre Vlad. În cele din urmă prietena a întrebat-o: „Dar tu i-ai lămurit de ce şi pentru ce nu i-ai spus cum stau lucrurile de la început?” Albina i-a răspuns cu un oftat adânc: „Nu a vrut să mă mai asculte. I-am lezat onoarea şi demnitatea, punându-l în rând cu ceilalţi. Oricum el este deosebit, eu n-am ştiut să-l preţuiesc… Of, Doamne! Banii lui Irinel nu-mi aduc fericire, îmi aduc numai necaz şi îmi fac viaţa urâtă, mizerabilă.”
„N-a fost el omul care trebuia să fie”
Aproape o noapte întreagă cele două prietene au dezbătut subiectul. Au analizat tot felul de variante. Margareta, idealistă de felul ei, i-a propus să transfere banii pe contul unui orfelinat, sau al unui azil de bătrâni. I-a zis că atunci o să fie din nou săracă şi toate problemele o să dispară. Albina a fost de acord parţial. Doar o parte de bani să-i dăruiască, iar restul să-i investească într-o afacere. Discuţia în jurul lui Vlad, Margareta a încheiat-o cu cuvintele: „ N-a fost el omul care trebuia să fie, omul care te merită. Cel care o să vină în viaţa ta o să fie mai înţelegător decât el, când o să afle că eşti o femeie bogată. Cel care o să nutrească cu adevărat sentimente curate faţă de tine, n-o să te părăsească aşa cum te-a părăsit Vlad. Nici nu trebuia să-l mai suni când ai juns la uşa barului ca să-ţi rănească inima şi mai tare. Eu te cunosc foarte bine, poate mai bine decât mama ta care te-a crescut, şi te asigur că o să fie bine. O să-ţi găseşti o persoană mai bună decât el. Uită-l pe acest bărbat pentru totdeauna! Încearcă să-ţi concentrezi atenţia pe lucruri frumoase.”
Trebuie să vă spun că Albina a crescut fără tată. Condiţii foarte grele. Învăţa bine la şcoală, dar n-a putut să-şi continue studiile din cauza sărăciei. În primii doi ani de căsătorie Irinel i-a fost şi tată, şi profesor şi sfătuitor. El a ajutat-o să între la facultatea de economie pe care a absolvit-o cu succes după moartea lui. Acum, după ce prietena a liniştit-o, a doua zi, a mers la biserică şi a îngenuncheat în faţa icoanelor. La finalul rugăciunii şi-a zis aşa ca pentru sine: „Vreau să am o casă de copii şi să trăiesc undeva departe de acest oraş. Dă-mi, Doamne, fericirea pe care o merit şi nu mi-o lua până la moarte!”
În căutarea fericirii pe Coasta de Azur
Decisă că cel mai bine e să părăsească oraşul şi să lase trecutul în urmă, a pus punct suferinţei şi durerii. Peste două zile a plecat să se refacă într-o excursie în Franţa. Revenită acasă a făcut cursuri intensive de însuşire a limbii franceze, apoi şi-a făcut bagajele şi a plecat într-un orăşel de pe Coasta de Azur să-şi găsească fericirea.
Era anul 2014. Toate îi stăteau la îndemână. Rămânea doar să-şi vadă visul împlinit. Încă păstra în minte urmele iubirii lui Vlad, încă îi simțea mâinile, apucând-o posesiv de talie, când l-a întâlnit pe Mateo, un albanez seducător. Din prima i s-a trezit în inimă dorința de a-i aparține, dorința ca el să fie al ei. Îl admira în plină acțiune la locul de muncă la agenția la care era angajată și ea. Se plimba încolo și încoace cu o mână în buzunar, sigur de el și argumentele pe care i le oferea clientului. Între pauze o fură cu privirea, iar ea avea senzația că plutește de fiecare dată când o privea. Peste câteva luni era convinsă că-l iubește mai presus de orice. Iar în una din seri Mateo avea să-i spună: „Te iubesc ca un nebun, Albina. Ești femeia vieții mele.” Albina s-a lipit de el, iar el i-a cuprins talia cu brațul. Buzele lor s-au apropiat. După un sărut pasional, ea a șoptit: „Sunt a ta, doar a ta.” El a strâns-o și mai tare la pieptul lui. Apoi a ridicat-o în brațe, ea încrucișându-și picioarele în jurul taliei lui. A dus-o în pat, sorbind-o cu privirea. S-au dezbrăcat unul pe altul și s-au iubit frumos, copleșiți de sentimente puternice. Peste o lună au venit în Moldova ca să-și oficieze căsătoria. De atunci sunt împreună. Cresc și educă trei copii.
„Cu Mateo aveam să înțeleg ce înseamnă alchimia iubirii. Continui să fiu fascinată de el și de tot ce ni se întâmplă. De iubirile trecute am uitat demult. Mă simt bine, mă simt la locul meu, mă simt a lui. Fericirea mea mă aștepta acolo, în Franța, departe de casă”, mi-a spus Albina acum două săptămâni revenită într-o mică vacanță în Moldova.
Nina Neculce
