Fără cravată cu Aurica Burlacu

0
329

„Cel care posedă informația, posedă lumea”

CARTE DE VIZITĂ

Funcție: Șefa Direcției Generale Asistență Socială și Protecție a Familiei Florești.
Născută: 29 august 1978, satul Lingura, raionul Cantemir.
Carieră: 19 ani de activitate.
Familie: Doi feciori.
Zodia: Fecioară.
Mâncarea preferată: Cartofii copți cu aripioare.
Culoarea preferată: Mov.


— Scurt autoportret.
— Aurica Burlacu este o fire sensibilă, responsabilă, săritoare la nevoie, și mai apoi este șefa Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei.

— De unde începe firul vieții?
— M-am născut în satul Lingura, raionul Cantemir, acolo a fost repartizată mama mea, după absolvirea Universității „Aleco Russo” din orașul Bălți. Părinții mei povesteau că locuiam chiar în ograda școlii și mama din clasa unde-și preda materia, mă vadea de pe geam. Apoi la vârsta de doi ani, am trecut cu traiul în satul de baștină a tatălui meu, Gura Căinarului, unde s-a născut și sora mea. Părinții mei ambii, au făcut facultatea de filologie și era și firesc ca și noi fetele să le urmăm drumul.

— Cum este copilăria la Gura Căinarului?
— Am avut o copilărie veselă, în mahala eram mulți copii, eu fiind cea mai mare, eram șefa. Am făcut multe ghidușii, avem jocuri interesante, a fost o copilărie colorată.

— Ați fost un copil șotios sau mai liniștit?
— Fiind sora mai mare nu prea am făcut șotii, pentru că de toate, făcea sora, mai mică cu 6 ani. Ea făcea șotii, iar eu răspundeam, adică primeam de la părinții pentru toate ghidușiile ei.

— O șotie, la care râdeți și astăzi?
— Dacă tot eram sora mai mare, eram responsabilă să-mi aduc surioara de la grădiniță. Cu toate că mergeam de mânuță, ea reușea să strângă toate bucățile de țigări și le punea în buzunare. Era foarte curioasă să afle ce fac băieții cu ele, n-am reușit să aflăm, pentru că ne-a prins mama. Am primit-o atunci, și iar, numai eu.

— Ați luat bătaie în copilărie?
— Bătaia era ruptă din rai, primam câte-o vărguță.

— Ați fost o elevă exemplară?
— Da, am fost o elevă foarte exemplară, alt fel nu poate fi, pentru că mama mea era profesoară de limba și literatura română. Am învățat foarte bine, am finisat cu note de 10, clasa a 9-a, ca mai apoi și clasa a 11-a , în satul Gura Căinarului.

— Faptul că mama era profesoară, va ajutat sau din contra?
— Când eram în școală, eu credeam că, ea, doar mă încurcă, ca mai apoi, să înțeleg că a fost cea mai frumoasă perioadă a vieții. Eu eram prima din clasă, ridicată în picioare și întrebată la materie, așa era felul mamei.

— Studenția, unde și cum ați petrecut-o?
— După absolvirea gimnaziului din satul Gura Căinarului, am mers la Universitatea „Aleco Russo” din orașul Bălți. Fiindcă de la părinți am deprins dragostea pentru carte, literatură și poezie, am ales să fac facultatea de filologie, limba, literatura română și limbă latină. A fost o perioadă foarte bună și veselă. Am cunoscut și mi-am făcut prieteni, colegi din alte raioane ale țării. Am avut parte de niște profesori puternici și buni, care ne-au altoit dragostea de limba latină și greacă. Chiar și acum ținem o legătură cu foștii colegi de facultate.

— Cu ce profesor mergeți prin viață?
— Prin viață merg cu Adela Novac, o profesoară de limbă română de la Universitatea „Aleco Russo”. Ea a fost cea care mi-a insuflat dragostea pentru poezie și comentarii.

— Ce ați deprins de la părinți?
— Mama mea icoană sfântă, de la ea am învățat tot. Cum să fiu responsabilă, cum să mențin casa curată, sa-mi educ copiii, am deprins dragostea pentru literatură și muzică. Țin minte acele vremuri, când aveam lumină pe ore, de obicei, tata cânta la chitară, iar noi fetele, îngânam poeziile lui Eminescu. De la tata am deprins, dragostea pentru poezie, pentru că el scrie versuri, așa că și eu și sora mea scriam versuri, îi plac mult florile de cameră, iar casa și biroul meu este plin cu flori. De asemenea am deprins recunoștința oamenilor, bunătatea, simplitatea.

— Ce ați deprins de la bunici?
— Am fost fericită, pentru că am trăit într-o ogradă cu bunici,i de pe linia tatălui. Îmi amintesc că bunelul citea niște cărți vechi, de istorie, mă așeza lângă el și chiar dacă eu nu știam literele, priveam desenele și eram foarte ascultătoare.

— Aurica Burlacu-mamă?
— Sunt o mamă bună, blajină. De fiecare dată am fost și sunt, un prieten pentru copii mei, nu avem secrete, iar acolo unde este nevoie,îi susțin și îi ajut.

— E greu să fii mamă a doi feciori?
— Să fii mamă de băiat, este pe alocuri greu. Înafara de ceia ce cunoaște o femeie, trebuie să cunoască și din cele bărbătești. O mamă de băiat trebuie să cunoască mult mai multe lucruri.

— Aurica Burlacu – șefă?
— Mai întâi de toate sunt un prieten și încerc să-mi ajut colegii de fiecare dată, atunci când este nevoie. Mai întâi prieten și mai apoi șefă.

— Un lider bun, ce calități trebuie să posede?
— Un lider bun trebuie să fie responsabil, să cunoască materia în domeniul care lucrează, să aibă un spirit de observație și să știe să aplice și să atragă diferite proiecte.

— De ce Asistență Socială?
— Nu știu a fost o încercare și mi-a plăcut. Pe lângă facultatea de filologie, am făcut și juridică, am absolvit Institutul Nistrean de Economie și Drept. În asistență, este nevoie să cunoști și legislația. Ca mai apoi să fac și master în servicii sociale și sănătate.

— Prima zi de muncă?
— S-a întâmplat în 2003, în calitate de profesoară la Gimnaziul din satul Gura Căinarului. A fost o perioadă complicată, pentru că majoritatea profesorilor din școală plecau la muncă peste hotare, inclusiv și mama mea atunci a plecat. Eu venind de pe băncile Universității, trebuia să predau diferite obiecte. A fost greu și dificil.

— Profesoară sau asistentă socială?
— Asistentă socială. Îmi place să ajut oamenii, să ajut copii.

— Un asistent social bun, ce calități trebuie să aibă?
— Să fie specialist, să fie responsabil, bun la suflet și să aibă o inimă deschisă pentru oameni.

— Ce calități apreciați la oameni?
— În primul rând simplitatea, să fie săritor la nevoie și prietenos.
— Credeți în prietenie adevărată?
— Cred în prietenia adevărată, doar că în zilele noastre, sunt tot mai puține.

— Aveți prieteni adevărați?
— Da, am prieteni adevărați, dar sunt puțini.

— Cum arată o duminică perfectă pentru dumneavoastră?
— O duminică perfectă pentru mine, este atunci când sunt singură acasă și pot să mă odihnesc, să ascult o muzică bună sau să privesc televizorul.

— Ce semnifică orașul Florești pentru dumneavoastră?
— Este patria și casa mea. Este totul meu, unde revin de fiecare data cu drag. Este locul unde mi-am crescut copiii, unde m-am căsătorit și unde trăiesc.

— Cea mai fericită zi?
— Ca și pentru fiecare femeie, și pentru mine, cele mai fericite zile, au fost atunci când s-au născut băieții mei. Fericită am fost și când am absolvit universitatea.

— Cel mai trist moment din viață?
— Cel mai trist moment din viață, este plecarea mamei peste hotarele țării.

— Ce vă liniștește?
— Muzica clasică, mă liniștește.

— La ce visați?
— Visez să depun actele la doctorat, să-mi văd copii împliniți la casele lor și să-i pot ajuta în continuare.

— Hobby?
— Iubesc să citesc cărți, să croșetez, iubesc plantele de cameră. Îmi place mult să călătoresc, mai ales că sora mea locuiește în România. Dese ori ne organizăm cu familiile și facem un traseu, pentru a cunoaște locuri noi.

— Ce va plăcut cel mai mult în România?
— Cel mai mult îmi plac munții, pentru că îți oferă o liniște, natura este foarte frumoasă. Ador diminețile, atunci când răsare soarele de după munte. Aș recomanda tuturor să meargă la saline, la ”Lacul Roșu”, Sovata și desigur iarna la sky.

— Sunteți o femeie fericită?
— Da.

— Un mesaj pentru cei care ne urmăresc, ne citesc?
— Să citească cât mai mult, pentru că doar citind ești informat, iar cel care posedă informația, posedă lumea.

PUBLICITATE