Afară parcă se rupsese Cerul. Turna, de-ai fi zis cu găleata, o ploaie rece de toamnă. Sala Mică a Palatului de Cultură, proaspătă și curată, era împodobită cu câteva expoziții ale meșterilor populari. Iar reprezentanții Secției Cultură și Turism, o parte din conducătorii colectivelor artistice, câțiva meșteri populari, îmbrăcați în costume populare, stăteau în așteptarea începerii prezentării proiectului european MoldArte. În așteptare eram și noi, jurnaliștii soroceni, când în prag a apărut doamna Ana Bejan, urmată de oaspeții, veniți să vadă și să audă cum stau lucrurile pe tărâmul culturii la Soroca.
Doamna Ana a dat tonul, spunându-le oaspeților că în sală se află elita culturală a fostului județ Soroca. Adresându-se audienței, dumneaei și-a exprimat satisfacția pentru faptul, că i s-a oferit prilejul să însoțească această delegație „frumoasă și interesantă”. A făcut-o în cooperare cu Consiliul Raional și Secția Cultură și Turism. În fruntea delegației se afla directorul artistic „MoldArte”, Mirela Spătaru, care a explicat din start că o parte a proiectului sunt aceste vizite de lucru. Din delegație au mai făcut parte: Loredana Ciobanu de la AGERPRES, Ion Costin Manoliu, care este și dramaturg și lucrează la Teatrul Național Radiofonic din București, Cristina Faina, expert în politici culturale din Portugalia, Adrian Marin, artist și încă câțiva.
Ce e cu acest proiect și cu ce se mănâncă, avea să ne spună Mirela Spătaru: „Este un proiect amplu care își propune în primul rând să facă vizibilă scena culturală (dar aici am descoperit și resurse de turism) către opearatorii europeni, către oamenii care ar putea să propună mai departe proiecte de cooperare, chiar și finanțări, tot felul de tipuri de proiecte. În cadrul acestui proiect avem o serie de prezentări, de articole, interviuri cu artiști, majoritatea din Chișinău. Dar o parte importantă a proiectului sunt aceste vizite de lucru. Am invitat aici jurnaliști ca să scrie cum arată viața culturală la Soroca… Suntem copleșiți de felul în care am fost primiți, toată lumea este foarte drăguță, are foarte multe lucruri să ne împărtășească și să ne arate”.
După mesajul de salut al vicepreședintelui raionului, Iurie Tănase, multe de împărtășit au avut Grigore Bucătaru, Silvia Florea și Marina Omelcenco. Domnul Bucătaru a accentuat că Secția Cultură are o foarte frumoasă colaborare cu mai multe județe din România. „Recent mesagerii culturii sorocene s-au întors de la un Festival Folcloric din Otopeni. Colaborăm cu județele Buzău, Botoșani, Galați, Suceava, Tulcea, Vaslui și întotdeauna ne întoarcem de la evenimentele culturale de peste Prut cu trofeie, locuri de frunte”. A enumerat colectivele artistice, i-a prezentat pe conducători, pe specialiștii Secției, pe meșterii populari. Cu mai multe detalii despre meșterii populari a venit Silvia Florea, care coordonează activitatea lor.
Marina Omelcenco, specialist în domeniul turismului la Secția Cultură și Turism, a făcut o excelentă prezentare cu referire la potențialul cultural turistic al raionului Soroca. După care domnul Grigore Bucătaru a subliniat importanţa alocării de resurse financiare pentru susţinerea activităţii culturale şi pentru promovarea artiştilor şi meşterilor populari locali. În concluzie, șeful Secției Cultură și-a exprimat speranța că în urma acestei întâlniri, Soroca va fi implicată în viitoare proiecte atât ca aplicant, cât și ca partener. Iar Mirela Spătaru a adăugat că acest proiect e o bază pentru a face proiecte. Ei vor duce mai departe informațiile acumulate în speranța că proiectul va avea continuitate, va fi un prilej de deschidere a sorocnilor către cooperare culturală cu Europa și România.
Surpriză neașteptată
La final i-am solicitat un scurt interviu colegului jurnalist, Ion Costin Manoliu, scenarist la Teatrul Național Radiofonic de la Radio România, București.
Nina Neculce: Domnule, Ion Costin Manoliu, care vă sunt gândurile la finalul acestei întâlniri?
Ion Costin Manoliu: Sunt gânduri bune și frumoase. M-am bucurat să fiu aici, la Soroca și în fostul județ Soroca, pentru că am și eu origini pe aceste meleaguri. Bunica mea e din satul Izvoare, de lângă Florești.
N.N.: Nu mai spuneți! Cu marea atletă română, Lia Manoliu aveți cumva tangnețe de rudenie?
I.C.M.: E mătușa mea, sora tatălui meu.
N.N.: Impresionant! Ce frumoasă întâlnire! O surpriză neașteptată. Ați mai fost la Soroca?
I.C.M.: Am mai fost cu 20 de ani în urmă și am vizitat Cetatea tot într-o deplasare de la radio, dar de atunci n-am mai fost.
N.N.: La Izvoare încă nu ați ajuns?
I.C.M.: Aș vrea să ajung. Știu că mai există casa străbunicilor, și poate, nu știu dacă mai e, mormântul lor. Dacă n-ar fi ploaia de afară, aș merge chiar astăzi. Dar poate reușesc s-o fac în aceste zile de aflare în Basarabia.
N.N.: În cadrul Proiectului care e reperul dumneavoastră?
I.C.M.: Suntem la Reuniunea Teatrelor Naționale Românești, unde prezentăm 6 spectacole. Trei dintre ele, realizate împreună cu Petru Hadârcă, directorul Festivalului și al Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Sâmbăta trecută am prezentat un documentar artistic, sau un spectacol-document, cum spunem noi, dedicat Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, ale cărui moaște au fost descoperite în anul 2018 nestricăcioase, neputrezite la Mănăstirea Suruceni și care la foarte scurt timp după aceea a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
N.N.: Ce impresii v-au lăsat întâlnirile de la Soroca?
I.C.M.: În primul rând am venit să cunoaștem oameni de cultură din Soroca. A fost plăcerea mea să cunosc meșterii populari prezenți astăzi aici. Chiar am cumpărat un covoraș de la o meșteriță. Sunt impresionat de talentul copiilor pe care i-am văzut ieri la Colegiul Național de Arte „Nicolae Botgros”, de spectacolul pe care l-am văzut la Teatrul „Veniamin Apostol”, unde am și făcut o legătură cu domnul Petre Popa. Probabil chiar vom monta la Teatrul Radiofonic un spectacol după un text al scriitorului Spiridon Vangheli – „În cătușele Siberiei”. E potrivit și pentru Teatrul Radiofonic.
N.N.: Iată deja un pas concret spre colaborare. Doamne ajută! Sunteți jurnalist, scenarist. Vă place munca în Teatrul Radiofonic?
I.C.M.: Da, foarte mult. Sunt jurnalist, dar chemarea sufletului a fost spre munca de scenarist. Am făcut un master în dramatrugie. Am realizat peste 60 de scenarii radiofonice. Multe din ele din seria „Biografii, Memorii”, coordonată de colega mea, Magda Duțu, în care am putut aduce la urechile auditoriului, a publicului, oameni de mare valoare care au trait, sau trăiesc în România. Mulți dintre ei și de aici, din Basarabia. Am făcut un documentar despre Sfântul Închisorilor – Valeriu Gafencu, un altul despre călugării români de la Muntele Atos pe care i-a prezentat într-o carte profesorul Axentie Frunză, originar din Orhei. Deasemena, despre cântăreața Maria Cebotari, celebră în perioada dintre cele două războaie, despre cântăreața de opera, Anastasia Dicescu. Sunt câteva din scenariile radiofonice din câte îmi amintesc acuma, așa la repezeală. Nu pot să nu amintesc despre personalitățile care au activat în cadrul mișcării cultural-spirituale „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București în care au luat parte foarte mulți călugări basarabeni. Printre ei, Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, părintele arhimandrit, Roman Braga, părintele arhimandrit, Felix Dubneac, născut în comuna Voloave, județul Soroca și alții. Sunt autorul scenariului spectacolului radiofonic, dedicat poetului Sandu Tudor, inițiatorul mișcării „Rugul Aprins”, prezentat acum în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale la Chișinău. Spectacolul este întitulat „Părintele Daniil Sandu Tudor – Rugul Aprins din Muntele Rarăului” și a fost realizat în cadrul proiectului „Biografii, Memorii”.
N.N.: Foarte frumos! Punem punct aici. Bucuroasă de cunoștință. Multă sănătate, inspirație și spor în toate!
I.C.M.: Bucuros și eu. Vă mulțumesc!
Text și poze -Nina Neculce
