Fără cravată cu Petru Boțoc

0
64

CARTE DE VIZITĂ

Funcție: Primarul comunei Vărăncău, raionul Soroca.
Născut: 16 septembrie 1969, în satul Vărăncău, raionul Soroca.
Carieră: 31 de ani de activitate.
Familia: Soția, două fete gemene și 3 nepoței.
Zodia: Fecioară.
Culoarea preferată: Albă.
Mâncarea preferată: Plăcintele și tradiționala mămăliguță.


— Cât de des purtați cravată?
— Bună întrebare… recunosc, nu iubesc să port cravată, dar o port de nevoie, atunci când am un eveniment mai festiv în sat.

— Fără cravată, cine este Petru Boțoc?
— Fără cravată, sunt un om sociabil, iubesc să fiu înconjurat de oameni dragi și de prieteni. Familia, prietenii, colegii, acesta consider că este rostul vieții.

— De unde începe firul vieții?
— M-am născut în satul Vărăncău, raionul Soroca. Provin dintr-o familie de țărani, oameni gospodari și muncitori. Tata, a lucrat la brigada de construcții, iar mama în colhoz, așa cum se practica pe atunci. Am o soră, care la moment activează la Centrul Medical din sat.

— Cum este copilăria la Vărăncău?
— Pe malul râului Nistru, copilăria este interesantă. Vara mergeam la scăldat, iarna la săniuș, pentru că avem și un relief deosebit aici la Vărăncău. Cu toate că eram copii, am fost deprinși și educați prin muncă, mergeam cu vaca și la înșirat tutun. Seara după lucru, ulițele satului erau pline de copii, aveam diferite jocuri, cum ar fi ”țurca”, fotbal și multe altele.

— Este o diferență între copilăria de ieri și de astăzi?
— Da, este și mare este această diferență. Atunci nu erau telefoane, internet, toți copii erau la joacă pe toloacă, practicam sportul.

— Ați fost un copil activ sau mai liniștit?
— Am fost un copil, ca și toți copiii, pe unde mai greșeam, pe unde ascultam, mergeam înainte.

— Ce șotie ați făcut, pe care nu o veți uita niciodată?
— Au fost mai multe șotii, dar una din ele mi-a devenit și o bună lecție. Țin minte că eram mai mulți prieteni la joacă, ca ulterior să mergem într-un garaj, unde am găsit niște chibrituri și tot încercam să aprindem ceva acolo. Noroc, că ne-au găsit părinții, am fost pedepsiți atunci.

— Ați luat bătaie în copilărie?
— Da și nu regret nimic. S-a meritat, asta a fost o parte din educație. Nu pot să zic că aveam frică de părinți, ci mai mult aveam o stimă, ca să facem lucrurile așa cum trebuie și să nu tragă ei cu obrazul din cauza noastră.

— Ce ați deprins de la părinți?
— Să fiu punctual, sincer și să fiu la locul meu.

— Dar de la bunici, ce ați învățat?
— Țin minte un caz interesant legat de bunei. Părinții plecând la muncă, m-au adus la bunelul, fiind ora mesei, el îmi zice să-l aștept pentru că el merge în beci, după o cană cu vin. Eu n-am avut răbdare și am mers și l-am încuiat în beci, trăgând zăvorul. Până la urmă, luat cu binișorul, i-am deschis ușa și bunelul a ieșit din beci. Asta a fost o poznă ”bună”.

— Cum sunt anii de școală la Vărăncău?
— Au fost niște ani frumoși, eram mulți copii. Țin minte că frecventau câte 650 de elevi, erau clase paralele, după lecții erau organizate diverse serate, mergeam la Hora Satului, vremuri frumoase. În școală am învățat, tractorul, nu ne dădeam rândul cine să meargă cu tractorul, era tare interesant.

— Anii de studenție, unde i-ați petrecut?
— După școală, am mers la Colegiul de Medicină Veterinară, unde la un an de studii, am făcut armata, ca mai apoi să absolvesc și Colegiul. Am revenit în sat, unde am fost angajat la ferma colhozului ”Octombrie”. Am urmat și studii superioare, cu frecvență redusă, în Odesa, Ucraina, iar paralel lucram în sat. Am activat în calitate de medic veterinar 30 de ani. Acum sunt în postura de primar, la cel de-al doilea mandat.

— De ce medic veterinar?
— Este o pasiune de a mea, încă din copilărie, pentru că părinții creșteau animale, păsări, iar mie îmi plăcea să am grijă de ele. În gospodăria mea, la moment, cresc mai toate speciile de animale domestice, am și vacă, oaie, purcei, păsări.

— Medic veterinar sau primar?
— Ambele, pentru că la Primărie, oamenii vin și se adresează nu doar cu probleme legate de administrația publică locală, ci și de gospodărie, animale, păsări. Dacă este nevoie merg și în teritoriu, nu las omul fără ca să-l ajut.

— Ce va făcut să vă candidați la postura de primar?
— Imboldul, au fost oamenii, care m-au motivat, să-mi înaintez candidatura pentru a ocupa această funcție. Sunt băștinaș și țin mult la localitatea mea. Mă bucură faptul, că împreună cu sătenii, am reușit să atragem mai multe proiecte în comuna Vărăncău, am atras mai multe investiții, pentru a ușura viața sătenilor mei.

— Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Un primar bun trebuie să aibă multă răbdare. Să știe să asculte oamenii și să-i ajute, în măsura posibilităților.

— Ce semnifică Vărăncău pentru dumneavoastră?
— Vărăncău, este totul pentru mine. Aici m-am născut, aici, am crescut, m-am format și de aici nu mă duc. De-aceia fac tot ce îmi stă în puteri, ca satul meu, să fie cel mai frumos.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste am trăit-o la Vărăncău, este vorba despre soția mea. Ne-am întâlnit la club, de unde a și început totul.

— Unde ați jucat nunta?
— Fiind din familii cu multe rude, am jucat două nunți, ambele aici la Vărăncău. Prima nuntă a fost la mine acasă, a două, la mireasă. Au fost niște nunți mari și frumoase cu legături, ruperea colacului, cu toate tradițiile noastre frumoase.

— Cum arată o duminică perfectă în familia Boțoc?
— O duminică perfectă în familia Boțoc, este atunci când ograda este plină cu nepoței și copi. Soția întinde masa, unde stăm la un pahar de vorbă, iar cei mici se joacă prin ogradă.

— Petru Boțoc – tată?
— Sunt tată a două fete gemene, de-aceia sunt un tată mai blând, căci așa-s fetele.

— Petru Boțoc – bunel?
— Ca și bunel, sunt încă mai blând ca cu fetele, fiindcă nepoții sunt mai dragi și mai scumpi de cât copiii. Atunci când vin la bunelul, în primul rând mergem să vedem animalele din ocol, cu bunelul mergem cu mașina, tractorul, mai batem minge, avem multe jocuri împreună.

— Ce calități apreciați la oameni?
— Sinceritatea, punctualitatea și seriozitatea.

— Ce scop aveți în viață?
— Îmi doresc să realizez tot ce mi-am propus în campania electorală. Visez, ca familia să-mi fie sănătoasă, să ne bucurăm de copii și de nepoți.

— Cum vedeți comuna Vărăncău, peste 10 ani?
— Văd o comună modernă, curată și cu mulți oameni. Îmi doresc mult ca să revină cei plecați de la munca de peste hotarele țării.

— Cea mai fericită zi?
— Atunci când s-au născut copiii și nepoții.

— Cel mai trist moment?
— Nu pot să zic că am avut momente triste în viață. Da, sunt și coborâșuri, dar viața merge înainte.

— Regrete?
— Nu am regrete.

— Ce vă liniștește?
— Mă liniștește atunci când mă joc cu nepoții și mă liniștește, un film bun.

— Hobby?
— Pe timpuri iubeam să merg la pescuit, la scăldat, din păcate acum nu prea dispun de timp liber.

— Sunteți un om fericit?
— Da, sunt un om fericit și împlinit.

— Ce mesaj aveți pentru cei care ne urmăresc, ne citesc?
— Sănătate tuturor și să nu uite de unde s-au pornit.

PUBLICITATE