Patru colective –un singur conducător

0
176

L-am cunoscut la ediția din acest an a Festivalului „Fanfara argintie” de la Soroca. Ne-a mângâiat auzul și sufletele cu frumoase lucrări din folclor. Îi zice Ghenadie Armașu, conducătorul Fanfarei de Copii  „Stejărel” și a încă trei colective artistice din Cuhureștii de Sus, Florești.

     S-a născut acum 58 de ani în satul Cuhureștii de Sus în familia Ilenei și a lui Mihail Armașu – o familie care a mers toată viața braț la braț cu muzica. Micul Chenadie a crescut pe scena Clubului din sat, tata fiind șef de club și conducătorul Fanfarei colhozului, iar mama –adjunctul lui.  Dragostea de muzică a venit prin laptele mamei. În neamul lor toți au cântat și mai cântă. Dinastia Armașilor e o dinastie de muzicanți. Străbunelul, Grigore Armașu, a fost un fluierist renumit. Iar unchiul Pavel, fratele mai mare al lui taică-său, cânta foarte frumos la armonică, mânuia mai multe instrumente. Toți frații Armașu erau pe vremuri organizatorii JOCULUI în sat. Atunci nenea Pavel și străbunelul ridicau satul la joc cu armonica și fluierul. (Pavel Armașu este tatăl Guvernatorului Băncii Naționale, Octavian Armașu). Pavel a fost coleg de scenă cu Vasile Iovu, cu Gheorghe Mustea, a cântat în mai multe orchestre de la Chișinău.

  Micuț fiind, Ghenadie asculta vrăjit fluierul și alte instrumente de suflat. Sunetele acestor instrumente mergeau direct la inimioara lui de copil. A deprins foarte repede secretele instrumentelor de suflat și a cântat în Orchestra de Fanfară a colhozului „Patria” din fragedă copilărie. Pe atunci satul Cuhureștii de Sus era în raionul Camenca și a făcut școala de muzică la Camenca. În timpul serviciului militar în capitala Ungariei, Budapesta, a cântat în Fanafara Militară și în paralel a făcut studii de dirijor. I-a plăcut și orchestra, care ocupa locul III pe toată fosta URSS, și conducătorul, și membrii ei și a mai rămas doi ani în Budapesata, cântând cu drag în această orchestră și însușind mai profund definiția muzicii de fanfară, a acestui gen de muzică pe cât de vechi, pe atât de fascinant. Acolo a înțeles mai bine ce înseamnă o orchestră de fanfară care înglobează o varietate de instrumente de suflat și de percuție.

 Despre ochestra de  fanfară „Stejărel” citiți în rândurile ce urmează.

„Muzica a fost și rămâne leac

și alinare pentru mine și pentru soția mea”

              Nina Neculce: Când v-ați întors din armată după 4 ani, ce v-ați propus să faceți domnule Ghenadie Armașu?

Ghenadie  Armașu: Atunci gândul meu era să-mi întemeiz o familie. M-am căsătorit cu Silvica și m-am angajat ca șef de club în locul lui tata. Tata ieșise deja la pensie și mi-a oferit locul mie. Lucram cu tragere de inimă, dar când s-a început destrămarea URSS, apoi destrămarea colhozurilor, când venise sărăcia peste noi, am rupt-o cu muzica și mi-am căutat câștig în altă parte. Mi-am luat pământul, am muncit peste hotare, mi-am ajutat  copiii să facă studii. Și azi sunt mulțumit. Am doi băeți și o fată, care și-au găsit rostul în viață. Feciorii sunt căsătoriți, ne-au bucurat cu 4 nepoți, iar fiica mai așteaptă să-i vină prințul pe cal alb.  Clar, așa pentru suflet am cântat mereu, muzica a fost și rămâne leac și alinare pentru mine și pentru soția mea care este corepetitor la toate 4 formații pe care le conduc.

N.N.: Cât a durat această pauză până când ați devenit conducător a mai multor colective artistice în Cuhureștii de Sus?

Gh.Ar.: După 27 de ani m-am întors în domeniul meu. Din 2015 m-am angajat la Liceul din localitate. În 2015 am format un ansamblu de  fluieriști, apoi un grup vocal- „Lozioara”. Apoi din echipa de fluieriști am dezvoltat și am făcut și taraf. Avem și taraf- Taraful „Miorița”.

N.N.: Fanfara a venit mai târziu, să înțeleg. Cum a luat naștere Orchestra de Fanfară„ Stejărel”?

Gh.AR.: Cum a luat naștere orchestra noastră? Ne-am uitat și noi că  multe comunități din alte raioane, dar și din raionul Florești au orchestre, ansambluri și am zis de ce să nu avem și noi? La noi se cam uitase de colective artistice.Fanfara e mai noușoară. Am fondat-o în 2016. Dar vedeți cum e. Îi crești, așa cum crești un copac- îl crești, îl cureți de omizi, înflorește, dă roada și numai dai să-i culegi primele fructe și ți-l taie de la pământ. Așa și instrumentiștii mei ajung la performanță și  pleacă, care după 9 clase, care după 12 clase. Deja o promoție a plecat. Dar o luăm iarăși de la început. Acum îi luăm pe cei mici și-i învățăm. Era bine că aveam clase de liceu și aveam rezervă. Cu regret anul acesta e ultima promoție, elevii de la Cuhureștii de Sus vor face în sat doar 9 clase.  Până acum îi luam din clasa a IV-a, dar acum o să fiu nevoit să-i iau chiar din clasa I-a ca să-i putem învăța, să-i putem crește ca să avem și succese. Dacă îi luăm de mici, când ajung la casa a VI-VII ei de acum sunt profesioniști.

N.N.: Ce ne puteți spune despre repertoriu?

Gh.Ar.:  Noi avem un repertoriu foarte mare. Țin la lucrările autentice, populare, lucrările folclorice moldovenești uitate, precum „ Aseară  vântul bătea”, „Chiriac s-ar însura”, „ Coasa”, „Morărița”. Acuma mulți cântă lucrări clasice, jaz, dar noi mai mult punem accentul pe folclorul nostru. În orchestră am 20 de instrumentiști. Ne străduim să-i atragem pe copii. E foarte greu de lucrat cu copiii, ei nu prea știu ce vor. Azi vor muzică, mâine -dansuri, poimâine- sport și-i foarte greu să-i menții în orchestră. Dacă pleacă nu-l poți pedepsi, trebuie numai să-l poți convinge. Totodată trebuie și seriozitate, câte o dată și mai aspru, ca să fie rezultate. Mai mult colaborăm cu părinții ca să poată convinge copiii ca să mergem înainte și să avem rezultate.

N.N.: V-am urmărit cu drag la Festivalul  „ Fanfara Argintie” de la Soroca. Ați cântat atâtea melodii frumoase-melodii care te fac să închizi ochii și să asculți cu atenție maximă.

Gh. Ar.: Ne-am străduit. Dar trebuie să recunosc că încă mai avem mult de lucru.

N.N.: Sunt mai multe instrumente într-o orcestră de fanfară. Ce rol joacă toba?

Gh.Ar.: Fiecare instrument are rolul său. Tobele și percuția sunt menite să mențină ritmul în mișcare constantă.

N.N.: Aveți multe invitații pe la evenimente? Le puteți onora?

Gh.Ar.: Avem invitații, dar le onorăm în măsura posibilităților. Vara, de exemplu, copiii sunt în vacanță și este mai greu să-i adunăm, dar mergem pe la evenimente și cu jumătate de orchestră. Suntem solicitați la toate sărbătorile din sat, la cele din raion și nu numai. Am avut o evoluare reușită la  deschiderea Taberei de Odihnă „Prietenia” de la noi – o tabără raională, care vara aceasta s-a redeschis după doi ani de pandemie, am  mai cântat și la alte evenimente. Acum ne pregătim pentru a II-a ediție a Festivalului „Răsună pădurea când cântă fanfarele”, care se va desfășura într-un loc foarte pitoresc, în pădurea de la Cuhurești pe 25 septembrie. O să fie un Festival destul de spectaculos.Vă așteptăm cu drag și pe dumneavoastră.

N.N.: Mulțumim pentru invitație și vă mulțumesc și pentru interviu.

De vorbă cu câțiva membri din orchestră

   Cel mai mic este Igor Surdu, 11 ani: „Eu învăț în Liceul Cuhureștii de Sus. Un minunat profesor de muzică m-a adus în colectiv. Și acest minunat profesor este Ghenadie Armașu. Nu a fost nevoie de mult timp ca să înțeleg cum trebuie să cânt. Mi-a plăcut, iar domnul profesor m-a încurajat. Cânt în orchestră aproape jumătate de an, am însușit lucrările cu care ieșim în fața spectatorilor și mă simt mai sănătos. Plămânii funcționează foarte bine. Instrumentele de suflat nu numai că te mângâie cu cântec, dar te ajută mult și la sănătate.”

   În orchestră cântă și 5 fete. Romina Câșlaru mărturisește: „ Eu am ajuns aici din curiozitate. Eram în clasele primare și domnul Ghenadie m-a ademenit. Îmi era interesant să privesc instrumentele aerofone. Din  clasa a II-a până în clasa a IV-a am cântat la fluier. După care părinții mi-au cumpărt saxofon. Și din clasa a V-a cânt la saxofon. Acum deja sunt clasa a X-a. Chiar dacă nu învăț la Liceu, studiez la Colegiul de Medicină din Orhei, continui să cânt în orchestră. Îmi place. Găsesc timp și pentru repetiți- vinerea, sâmbăta, duminica când vin acasă. În orchestră suntem 5 fete. După vârstă eu sunt cea mai mare. Exprim recunoștință domnului Ghenadie pentru tot ce face. E frumos!”

  Și cel mai mare elev din orchestră, Surdu Alex: „ Sunt elev în  clasa a XII-a la Liceul Teoretic Cuhureștii de Sus. Am  studiat la Școala de Arte „Nicolae Sulac” din Florești. După aceasta din plăcere am început să fac și cursuri de fanfară. Am fost primit în orchestră cu brațele deschise. Îmi place. Cânt de 4 ani în Fanfară. Muzica de fanfară  a devenit pasiunea mea. Posibil după absolvirea Liceului să-mi continui studiile în domeniul muzicii.”

    Silvia Armașu, corepetitor: „Misiunea mea e de a ajuta la repetiții. A-i ajuta să citească notele. Sunt profesoară de limbă română. În școală am cântat și eu în fanfară până în clasa a IX-a. Am cântat în fanfara de copii de la Văscăuți, așa că am cunoștințe temeinice în ceea ce ține de instrumentele de suflat. Profesorul meu a fost înzestratul Mitrofan Cornescu, care a fost și conducătorul Fanfarei de la Temeleuți. Fanfara noastră e tânără. A luat ființă în 2016, dar deja avem rezultate încurajatoare. Am participat  la multe concursuri de unde ne-am întors cu mențiuni, locuri de frunte. În România, la Șimleul Silvaniei, județul Zalău, în 2019 am ocupat chiar Locul I. Urma să participăm și la ediția din 2020, dar pandemia nu ne-a permis. Facem tot posibilul ca să ne menținem și să mergem cu succes mai departe. Știu că ritmurile muzicii de fanfară oferă o stare de spirit optimistă, de aceea trebuie să promovăm acest vechi gen de muzică. Și dacă prin orchestrele de fanfară scriem istoria fanfarei și în prezent, să facem tot posibilul ca fanfarele să dăinue și de acum încolo.”

Nina Neculce

PUBLICITATE