Odiseea pedagogică-Lidia Iovu

0
347

  Profesorii sunt acei oameni de la care uneori avem așteptări prea mari, vrem să ne învețe copiii să știe carte, să le poarte de grijă o bună parte din zi, să îi educe, să îi învețe să fie oameni, să îi pornească pe o cale corectă în viață, iar cel mai uimitor lucru e că mulți din ei reușesc să ducă până la capăt această misiune imposibilă. Împlinit sufletește este dascălul care răsfoind catalogul vieții, găsește bifate aceste capitole în povestirea activității sale.

 “A fost frumos”, astfel definește profesoara Lidia Iovu activitatea sa de circa 40 de ani în școală. Cu un zâmbet ce se pierde în amintiri și cu ochii grăbiți în imaginea timpului, ori de câte ori când este salutată de vre-un fost elev, profesoara de franceză schițează de fiecare dată în minte imaginea clasei în care acesta a învățat. Și nu-și amintește doar clasa, ci deseori și banca în care elevul a stat alături de colegii de clasă. Elevii au apreciat-o mereu pentru felul ei de a fi, pentru sinceritate și corectitudine, iar dovadă sunt revenirile peste ani la profesoara pe care au îndrăgit-o de la primele lecții.

Primii învățători mi-au fost părinții

  M-am născut în raionul Dondușeni, satul Scăieni. La cinci ani am venit cu părinții în Soroca și de atunci locuiesc aici. Vin dintr-o familie frumoasă, primii învățători mi-au fost părinții, cele mai frumoase lecții de viață le-am primit de la ei, ne-au învățat să mergem frumos prin viață, să fim cinstiți, onești, responsabili de ceea ce facem. Pentru mine ei au fost un model.

Pe urmele profesoarei de franceză

Am vrut să devin profesoară, anume de limba franceză, datorită profesoarei mele doamna Colcher Liubovi Aronovna, o profesoară foarte bună. Prin ținuta ei, prin felul în care preda orele, prin manierele sale, mi-a altoit și mie dragostea aceasta și am vrut să îi urmez calea, nu doar eu, mai mulți colegi de clasă și de școală am mers la limbi moderne.

Activitatea mea a început la Rublenița

După facultate am lucrat la Rublenița 17 ani, pentru că nu erau ore în oraș. După 17 ani am fost invitată de doamna Ana Bejan la liceul Constantin Stere. Am acceptat pentru că era ceva nou pentru mine, respectiv era ca o creștere profesională. Astfel până la pensionare și un pic după, am lucrat la Constantin Stere.

Profesorul crește datorită elevilor

Îmi amintesc și azi primele lecții, aveam emoții mari pentru că era ceva necunoscut, eram tânără după facultate și mi-au dat din start dirigenția în clasa a X-a. Am avut elevi foarte buni atât la Rublenița cât și la Stere. Cu ajutorul elevilor am putut atinge succese, pentru că profesorul fără elevi este zero. Grație elevilor buni și muncitori am putut crește și eu ca profesor.

Astăzi este mai greu, dar mai interesant

Este o deosebire radicală în învățământul de acum și cel de cândva. La început era tabla, creta, manualul și profesorul – învățământul tradițional, cu timpul a început introducerea tehnologiilor noi – audieri la magnetofon, televizorul, iar acum posibilitățile sunt mult mai variate cu tehnologii noi de predare-învățare, stagieri ale profesorilor, atitudinea elevilor care sunt foarte capabili și te fac mereu să muncești, să fii în tonus. Astăzi este mai greu, dar mai interesant de lucrat în școală, profesorii care muncesc acum au posibilități mai mari și mai variate de a se a afirma.

Doi profesori în casă

Cu soțul am fost obișnuiți împreună la facultate, împreună la Rublenița, împreună la liceu și împreună acasă. Ne-a fost ușor pentru că am avut aceleași probleme de discutat. Faptul că am fost în aceeași sferă a fost un  ajutor pentru noi, nu am simțit nici o dificultate că am fost în același domeniu, decât la salariu.

Devotați profesiei

Salariile la profesori erau mici și deseori ne întrebăm cum am rezistat. Mai ales perioada când nu primeam salariile jumătate de an, dar am depășit acea etapă și am rămas în școală pentru că asta mi-a fost vocația, o spun sincer. Dacă aș fi să aleg din nou aș merge la fel în școală tot cu disciplina care am predat-o. Mă bucur că măcar acum, poate nu îndeajuns, dar s-au mărit salariile, mă bucur pentru colegi că au posibilitate financiară mai bună. Profesorii au cheltueli precum literatură didactică, accesorii, rechizite, anume în direcția disciplinei pe care o predau.

Profesorul trebuie să se dedice activității

Dacă profesorul își iubește disciplina sa, se dedică lucrului, atunci și obiectul este iubit de elevi. Am avut o compatibilitate deosebită cu elevii, elevi străduincioși în mare parte, care foarte mulți sunt pedagogi de franceză.

Elevii- mândrie și bucurie în suflet

Am o listă mare de elevi cu care mă mândresc, mi-e și frică să-i numesc ca să nu scap pe cineva. În Soroca sunt foarte mulți elevi de-ai noștri, specialiști buni în diverse domenii, profesori, medici, ziariști, Natalia Vrancean este din prima promoție, o clasă foarte bună, sunt foarte mulți peste hotare, dacă mă refer la franceză – Sorina Grosu, Oxana Chira, Georgeta Câșlaru – Vovc, Alexandru Marchitan, Alexandru Ciuvaga, Ana Ciuvaga, Fabiana Mitrofan, Galina Mărginean. Este o listă enormă de copii buni și mă bucur că mă vizitează. Am clase care permanent vin înaintea sărbătorilor de iarnă și stăm la un pahar de vorbă, clasa lui Alexandru Mâțu, Iulia Mânăscurtă, Vica Stoianoglo, Alexandru Ciuvaga, Iurie Potoroacă și alte clase. Am o bucurie în suflet când revin s-au îmi scriu.

Prietenie și exigență

Aș zice că a fost mai mult o relație de prietenie, dar au fost momente când am fost și mai exigentă. Cu colegii la fel m-am străduit să mă înțeleg bine, mai mult aveam tangență cu profesorii de la catedra limbi moderne, dar m-am străduit să am cu toți relații frumoase.  Și acum când mă întâlnesc cu ei mă bucur să-i revăd și mă bucur de succesele lor.

Franceza umbrită de engleză

Acum limba engleză este mai vorbită, deoarece este o limbă de bussines, de afaceri. Franceza este o limbă de salon și măcar că este mai melodioasă, mai frumosaă, rămâne cumva un pic în umbră. Totuși, foarte mulți copii de la filiera francofonă învață limba franceză și a doua limba engleza. Noi nu am simțit careva restricții la filiera francofonă, mergeam în paralel, cu toate că dorința părinților este mai mult engleza, pentru că asta rezultă din situație. Eu consider că cu cât mai multe limbi cunoști de atâtea ori ești om.

Învățământul trebuie simplificat

Dacă aș face o paralelă în învățământul de atunci și cel de acum, curricula astăzi este mai încărcată, consider că ar trebui un pic de simplificat învățământul din Moldova, ca elevii să pătrundă în esență, să facă un învățământ mai aprofundat și nu unul “ à la surface”. Consider că este un pic greu, începând chiar cu clasele primare cerințele sunt mari și materialul mai greu.

Elevii au fost și sunt buni

Nu putem să facem o diferență s-au să spunem că elevii azi nu au dorință de a învăța, pentru că noi vedem performanțele elevilor de la liceele din țara noastră. Chiar anul acesta o elevă de la liceul C.Stere a obținut 10 pe linie la bacalaureat. Asta înseamnă o muncă asiduă a elevei și a profesorilor. Cunosc elevi care au luat trei de 10 și un 9, a lua la bacalaureat nota 9 este o muncă enormă. Nu putem spune că elevii de astăzi sunt mai puțin responsabili s-au nu au o atitudine cuvenită față de învățământ. Am avut elevi buni cândva și ei continuă să fie buni.

Rolul părinților este esențial

Elevul trebuie să fie controlat și ghidat mereu de părinți, dacă vrei să aibă rezultate. Mai ales în clasele primare și pînă la clasele de liceu, atunci când el singur știe ce vrea și pentru ce muncește. Dacă nu sunt cerințe din start de acasă și e lăsat tot greul pe umerii școlii, atunci foarte puțini reușesc, pentru că copilul încă nu înțelege. Asta înseamnă muncă, iar munca intelectuală este mai grea decât munca fizică.

Despărțirea de școală

Eu am avut o frică de acea perioadă, perioada când voi sta acasă, dar nu mi-a fost greu pentru că am ținut tot timpul legătura cu elevii și am depășit ușor despărțirea de școală. Acum sunt în rol de bunică, am doi nepoței, am ocupație și aș mai vrea așa ocupații.

Consider că un profesor lucrează calitativ de la 35 până la 55 de ani, este cea mai productivă perioadă. Până la 35 acumulezi experieță, după asta o aplici, iar mai târziu vine vârsta cu ale ei. Se spune că un dansator trebuie la timp să plece de pe scenă, asta nu se referă numai la dansatori, dar la toate profesiile, să dai la maxim cât poți atunci când trebuie.

Mesaj pentru elevi, părinți și profesori

Doresc tuturor sănătate. Părinții să se implice în viața copilului pentru al ajuta pe copil să crească. Școala nu trebuie să fie o corvoadă, dar un lucru dorit, o plăcere. Copii trebuie să fie mereu  în căutare, iar profesorul să fie acel ghid care să-i atragă după sine în lumea cunoștințelor.

Cristina Topală

,,Odiseea pedagogică” este proiectul inițiat de Direcția Învățământ Soroca, realizat în colaborare cu Ziarul Nostru, prin intermediul căruia profesorii veterani povestesc cum s-a schimbat de-a lungul timpului sistemul de învățământ și cum au făcut față tuturor provocărilor. Cum au influențat reformele aplicate procesul de învățământ, urmărind ca tot ce-a fost bun să aibă continuitate.

PUBLICITATE