Fără cravată cu Ala Mazureac

0
362

„Am 15 ani de activitate ca primar de Cernoleuca. Oamenii s-au convins, că nu arunc vorbe-n vânt”

CARTE DE VIZITĂ

Funcţia: Primarul satului Cernoleuca, raionul Dondușeni.
Născută: 8 Martie, 1964, în satul Cernoleuca, raionul Dondușeni.
Carieră: 35 ani de activitate, 15 din ei, în funcție de primar.
Familia: Soț, 2 feciori, două nepoate gemene.
Zodia: Pești.
Culoarea preferată: Mov.
Mâncarea preferată: Mămăliga.


— Scurt autoportret.
— Ala Mazureac este băștinașă a celui mai frumos sat, Cernoleuca, un sat cu oameni gospodari. M-am născut într-o familie de țărani, care au muncit la pământ, crescând pâine. Sunt un om sociabil, îmi place să citesc, să călătoresc, sunt optimistă și responsabilă.

— Ala Mazureac – soție?
— Capricioasă. De multe ori soțul îmi mai amintește, că sunt acasă și nu la serviciu. Mă strădui să fiu o bună gospodină, îmi place să coc dulciuri, pentru că la noi la Cernoleuca, se coc cele mai delicioase prăjituri.

— Ala Mazureac – mamă?
— Cred că sunt o mamă bună, am născut doi copii sănătoși, mă bucur de rezultatele lor, am o noră extraordinar de bună. Dar cea mai mare bucuria a mea, sunt nepoțelele gemene, Eva și Andreea.

— Cum este să fii o mamă cu doi feciori?
— Eu aș zice că, sunt mamă a două fete. Feciorii mei, întotdeauna m-au ajutat în toate treburile casnice, iar acum, o fac în familiile lor. La moment, ei trăiesc în Chișinău. Sunt foarte grijulii, descurcăreți, muncesc foarte mult și au succese, asta mă bucură mult.

— De la ce vârstă vă amintiți copilăria?
— Copilăria – este cea mai frumoasă etapă a vieții, de asta emoțiile mă copleșesc. Era mama în viață și asta era cel mai important. Copilăria mea, a fost pe dealurile de la Cernoleuca, fiindcă tata lucra la ferme, iar eu toată vara, eram la lucru cu el. Nu regret nimic, acum pe copiii, nepoții noștri e foarte greu să-i rupi de la televizoare și calculatoare, iar noi am avut parte de o copilărie veselă. Mahalaua era plină de copii. Mama și tata erau mereu pe câmpurile Cernoleucei. Mai am o soră, mai mică, este o bună gospodină, gătește extraordinar de gustos.

— Ați fost un copil șotios?
— Da, am fost un copil șotios, am făcut multe năzbâtii, dar niciodată nu am fost pedepsită, mi s-a iertat tot.

— O șotie pe care nu o veți uita niciodată?
— Deseori, sora care era mai mică, era lăsată în grija mea, dar eu mă oboseam, îmi doream să merg cu gașca la joacă. O urcam în cărucior și îi făceam un vânt la valea, pentru că buneii trăiau, mai la vale de noi. Bunica, care ieșea în drum, o prindea și îmi striga „Iar mi-o lași?”.

— La școală ați fost o elevă exemplară?
— Am mers la școala din sat, am fost o elevă bună, am absolvit doar cu note de 5, cum era pe atunci. Îmi plăcea mult limba română, lucru pentru care am ales să merg mai departe la Institutul de Arte din Chișinău. Adoram să citesc.

— Cum ați ajuns să fiți studentă la Institutul de Arte?
— În 1981 am absolvit școala din Cernoleuca, după care am mers și am depus actele la Institutul de Arte din Chișinău, unde am făcut 4 ani de teatru. Au fost niște ani foarte frumoși, pentru că totuși studiile la Arte sunt cumva, alt fel.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste a fost aici în localitate, este vorba de soțul meu, cu care ne iubim din clasa a opta. Este din sat, a făcut și el Universitatea, apoi armata și fiindcă a fost o dragoste adevărată, l-am așteptat și ne-am căsătorit. Am construit o casă, am săpat o fântână, am crescut doi feciori și avem și o livadă.

— Unde a fost nunta?
— Nunta a fost în 1986. Pe atunci la Cernoleuca se făceau două nunți. Prima nuntă am jucat-o, pe 23 august, în cort, la mire, o nuntă cu vreme frumoasă, iar a doua nuntă, a fost la mine acasă. Și dacă prima jumătate a zilei a fost cu timp frumos, atunci în a doua jumătate am avut cutremur de pământ și ploaie. Lumea din sat, pe atunci zicea, că nu e semn bun, dar eu îi mulțumesc Domnului, până ce-o fi, este totul minunat… ca la toată lumea.

— Ce semnifică Cernoleuca pentru dumneavoastră?
— Când zic Cernoleuca, zic tot. Aici sunt cele mai plăcute momente din viața mea, copilăria, adolescența, aici m-am format, este rădăcina, cea sfântă a mea.

— Sunteți la cel de-al patrulea mandat, în calitate de primar. Care este secretul, de ce oamenii, vă susțin în continuare?
— Da, sunt la cel de-al patrulea mandat, am 15 ani de activitate în postura de primar de Cernoleuca. Am fost votată, consider eu, datorită faptului că sunt ambițioasă. După primul mandat, oamenii au văzut că nu arunc vorbe în vânt și dacă spun, fac. Am realizat multe lucruri frumoase pentru sat. Oamenii la moment sunt foarte îndurerați de situație, de timpurile grele de astăzi, dar noi cei aleși de ei, trebuie să-i ascultăm și să-i ajutăm cu ce putem.
— Ce calități trebuie să posede un primar bun?
— În primul rând, un primar bun, trebuie să dorească să schimbe fața localității. Orice oportunitate, ofertă, șansă, să nu o rateze, să atragă cât mai multe investiții, să fie răbdător și săritor la nevoile oamenilor.

— Ce calități apreciați la oameni?
— Îmi plac oamenii simpli, cumsecade și nu îmi plac orgolioșii.

— O duminică perfectă în familia Mazureac?
— O duminică perfectă este atunci, când toți sunt acasă și stăm la un pahar de vorbă.

— Ce ați deprins de la părinți de acasă?
— Părinții mei, fiind oameni simpli de la țară, dar au avut atâta înțelepciune, cât poate unul cu multe universități, nu are. Tata mi-a zis mereu, să fiu omenoasă, răbdătoare și că în fața lui Dumnezeu, toți suntem, egali. Mi-a zis să fiu atentă cu oamenii și că viața are și urcușuri, dar și coborâșuri.

— Ați avut coborâșuri?
— Desigur, ca și fiecare, sunt diverse probleme, dar numai prin ambiție am reușit să ies din ele. Mă consider o femeie puternică, și mi-am zis de fiecare dată, așa-i la toată lumea, am să rezist. Mă bucur de susținerea soțului, echipei puternice de la Primărie și de susținerea sătenilor mei.

— Regrete?
— De fiecare dată îmi zic, că poate trebuia să intru mai des pe la părinți. Când veneam de la serviciu, deseori ziceam că merg la mama, mă apucam de ceva și nu reușeam… Aista este acum cel mai mare regret pentru mine.

— Ce ați deprins de la bunici?
— De la bunica, am deprins să gătesc, să coc de toate și îndeosebi acele prăjituri tradiționale localității noastre. Bunica, este acea, care m-a învățat să fac mămăligă, pentru că mi se primea mereu cu boțuri. Acum fac cea mai perfectă mămăligă.

— Cea mai fericită zi din viața?
— Sunt mai multe, dar totuși, este atunci când mi s-au născut nepoțelele. Eu am doi băieți care mi-au adus două nepoțele, sunt foarte bucuroasă.

— Cel mai trist moment din viață?
— Decesul mamei, care acum 3 luni, ne-a părăsit.

— La ce visați?
— Visul meu, e să fie pace pe pământ, copiii să-mi fie sănătoși și să nu uite drumul la părinți.

— Ce vă liniștește?
— După o zi grea, mă închid în odaie și ascult o înregistrare a sunetului de ploaie s-au a unui râu, asta mă liniștește cel mai mult.

— Hobby?
— Îmi place mult să merg la strâns ciuperci. Simt o necesitate să merg în mijlocul pădurii, ador liniștea din pădure.

— Sunteți o femeie fericită?
— Da, sunt o femeie fericită. Am un soț răbdător, feciori grijulii și cele mai dulci nepoțele.

— Un mesaj pentru cititori.
— Sănătate tuturor, iubiți pe cei apropiați, fiți responsabili și săritori la nevoie.

PUBLICITATE