Nu-i om în sat, să nu o cunoască pe mătușa Hanuța din Drochia, o localitate din raionul cu acelaș nume. Faptul că a muncit toată viață, se vede de la poartă, toate sunt la locul lor, iar în ogradă se ridică o casă de toată frumusețea, cu 4 odăi spațioase înalte de vreo 3 metri și jumătate, ”așa era moda pe atunci”, spune bătrâna. În casă păstrează cu sfințenie , o comoară fără de preț, covoarele moldovenești țesute pe vremuri cu mama și bunica sa. Cel mai vechi și mai scump covor pentru mătușa Hanuța , este cel primit zestre de la mama ei, covorul ar avea vreo 150 de ani.
Hanuța Vacari, pensionară.”Cel mai scump covor pentru mine este cel dat de zertre de la mama. Tot el, i-a fost dat de zestre mamei mele, de la bunica mea. Cu toate că au o vechime, eu le păstrez cu sfințenie. Periodic le stropesc, le scot afară și iar le agăț pe pereți. Am țesut mult în viața mea. Dacă primăvara, vara și toamna, munceam în camp, apoi iarna, alături de bunica și mama, țeseam covoare și țoluri. Ele, au fost cele care m-au învățat de toate. Florile de pe covor și toate ornamentele, noi le inventam, la fel și culorile le combinam cum credeam noi că este mai frumos. Acum, nu mai țes, vederea mi-i slabă, dar ”războiul” l-am păstrat , este în podul casei.”
Pereții din casă au prins culoare cu cele 8 covoare moldovenești, țesute de gospodina casei, dar și mama acesteia. Dacă pe pereți sunt agățate covoare, atunci pe jos, sunt așternute țoluri, la fel țesute de mătușa Hanuța. Și mobila din casă este de cândva, și e în stare perfectă. Mobila, este toată acoperită cu frumoase împletituri, la fel lucrate manual de către stăpâna casei. Iar în dulap, mătușa Hanuța, păstrează cu sfințenie circa 120 de basmale, moldovenești, rusești și chiar turcești.
Hanuța Vacari, pensionară.”Toate basmalele sunt noi, le-am cumpărat toate de pe la piață. Am una mai deosebită, este primită cadou de la mama mea, în ziua ”Paștelui”, eram tânără nevastă, pe atunci. Toate sunt frumoase și le păstrez cu grijă.”
În ”Casa Mare”, se află și o sofca, și aceasta dată zestre de la mama. Ca și dulapul, este plină și ea, cu cele pentru ”ducă”, spune bătrâna. Odată ce calci pragul case, te pomenești, în istorie, despre 2022, amintește doar un bec, cum obișnuim noi să le zicem ”econom” și câteva covoare ”persițchie” așternute pe jos.
Hanuța Vacari, s-a născut în satul Drochia, unde s-a și măritat la vârsta de 16 ani, cu un băiat din sat, cu care a construit această casă, în 1972. Toată viața au muncit în colhoz,ea la pământ, iar soțul, cotabil. A rămas văduvă, acum 23 de ani, dar nu și singură, alături îi este feciorul Grigore. Nu este unicul băiat, mai are încă doi, Nicolae stabilit cu traiul în capitală, și Feodor care trăiește în Cernăuți. Mătușa Hanuța, se mândrește și cu 4 nepoți și 3 strănepoți, cu care ține lăgătura prin telefon, căci de internet a auzit, dar nu-i trebuie, zice ea.
Din spusele bătrânei, pe vremuri, covoarele erau țesute manual, din lâna care era vopsită de coloranți naturali, pe care gospodinele le pregăteau din plante, urmând rețetele transmise din generație în generație. Covoarele erau adunate pentru a fi transmise fetei drept zestre la nuntă, care urma să încălzească noua casă. Din această cauză, pe ele erau reprezentate motive benefice, ce vor aduce belșug în adăpostul familiei.
La cei 80 de ani ai săi, Hanuța Vacari, dorește la toată lumea pace și sănătate, căci restul, muncind, le izbutești pe toate, spune ea.
