Fără cravată cu Ludmila Ciobanu

0
282

” Serviciul, mi-a devenit a doua casă, suntem ca o familie”

CARTE DE VIZITĂ

Funcția: șefa Instituției Medico-Sanitare Publice, Centrul de Sănătate Soroca. Cetățean de Onoare a municipiului Soroca.

Născută: 13 octombrie 1957, în satul Băxani, raionul Soroca.

Carieră: 42 ani de activitate.

Familie: soț, două fiice și 5 nepoți.

Culoarea preferată: Albastră.

Mâncarea preferată: Zeama de casă.

Scurt autoportret

Autoportretul să mi-l fac, e foate greu. Sunt foarte autocritică. În general mă consider un om bun la inimă,  omenoasă, sociabilă, îmi place și am o plăcere să ajut oamenii.

Ludmila Ciobanu-soție?

Consider că sunt o soție bună, o mamă iubitoare și o bunică excelentă.

Ludmila Ciobanu-la serviciu?

Ca manager, sunt colegă între colegi, fără ca să mă consider, șefă. Serviciul, mi-a devenit a doua casă, suntem ca o familie, ne împărtășim trăirile, cele bune și mai puțin bune. Mă simt  foarte bine în colectivul meu.

De unde începe firul vieții?

M-am născut în satul Băxani, r-nul Soroca. Un sat foarte frumos,cu un relief deosebit, cu păduri și două iazuri. Dealul Băxanilor, cu ceva ani în urmă, era considerat cel mai înalt punct, din nordul RM. M-am născut într-o familie de oameni gospodari, tata a lucrat în colhoz, iar mama a fost învățătoare. Am un frate mai mic. Părinții au fost niște oameni deosebiți, ne-au educat și au cultivat în noi, dragostea de oameni.

Cum vă amintiți copilăria?

Am avut o copilărie fericită. Eram toți egali. În mahala, eram mai mulți băieți, de-aceia cu păpușele, mai puțin m-am jucat. Ne jucat de-a războiul, de ascunselea, cu mingea, jucam dame, domino. Eram buni toți la suflet, repet, eram toți egali. Frumoase timpuri.

Ați fost un copil șotios?

Nu , am fost un copil ascultător,dar ambițios, responsabil și dacă începeam un  lucru, îl duceam până la capăt. Părinții, erau mulțumiți de mine, ca și copil. Am iubit mult cartea.

Ați fost o elevă exemplară?

Foarte exemplară. În clasele primare am avut un învățător, care luptase pe front, avea o voce puternică, când zicea ”liniște copii”, nu se auzea, nici musca. Am avut noroc, de niște profesori deosebiți de buni, erau mulți copii pe atunci și toți aveam niște cunoștințe profunde. Școala mea din Băxani, m-a marcat pentru toată viața.

Obiectele preferate în școală?

Fizica și matematica. Nu a fost niciodată, să merg la școală, cu lecția ne învățată.  

De unde dragostea pentru medicină?

De la tata. Tata, avea ulcer stomacal,  pe timpurile celea, nu exista un tratament, dese ori îl vedeam cum suferă. Fiind copil, mi-am spus, că atunci, când voi crește mare, am să fiu medic,  să-l ajut pe tata și pe toți oamenii. După absolvirea școalii, am avut două oportunități, să merg la  medicină s-au la economie. Fiindcă am absolvit cu un singur 4, cum era pe atunci, am mers la medicină,la  facultatea pediatrie. Și la Universitatea de Stat de Medicină din Chișinău, am avut parte de niște profesori extraordinari, care ne-au  cultivat mai întâi, dragostea pentru copii, ca mai apoi să ne învețe cum să-i tratăm.

Prima dragoste?

Ca și toți copiii, în școală, dar dragostea adevărată, am simțit-o, atunci când l-am întîlnit pe soțul meu. Suntem umăr la umăr, deja de peste 40 de ani, am trecut prin bune și grele. Soțul este din satul Vasilcău, raionul Soroca,  a lucrat peste 50 de ani la urgență, el mi-a fost alături mereu și mă susține în toate.

A fost dragoste la prima vedere?

Pot zice că da, fiindcă prima oară ne-am văzut la magazinul din sat, după care am început să ne vedem mai des, iar pe când eram anul 4, la universitate, am jucat  nunta. În anul 5 a apărut, prima fiică.

Cum a fost nunta?

Am jucat 2 nunți, una la Baxani și alta la Vasilcău. Nunta a fost  veselă, cu mulți studenți.

Cum este o duminică perfectă în familia Ciobanu?

De fiecare dată, duminica, îmi aștept fiicele, care locuiesc în Soroca, la o mămăliguță, la ceva gustos. Am o bucurie în suflet când suntem toți împreună. Ultimile două duminici , am simțit lipsa nepotului mai mare, care este student la Iași, apropo, la medicină. Clar, că suntem conștienți de faptul că nepoții cresc, și își i-au zborul în drumul lor,de-aceia prețuiesc ziua de azi, pentru că mâine nu știu, ce va fi.

De ce Soroca și nu Băxani?

Soțul lucra medic, la Soroca, iar din banii de la nuntă, am cumpărat o casă mică în centul orașului Soroca, ca ulterior, să ne  costruim o casă, în sectorul Bujărăuca. Sunt mândră de satul în care  m-am născut, dar și de orașul, în care activez.

Medic s-au manager?

Eu tot timpul m-am simțit medic, alt fel nu poate fi. Dar totuși funcția de manager,  cere multe, trebuie să fii specialist în doate domeniile.

Ce calități trebuie să aibă un manager bun?

Ceva mai deosebit, nu, important e să  fie om, să respecți și să prețuiești oamenii. Dar clar , că trebuie să știi să pui și anumite cerințe angajaților, ca să fie și  lucrul calitativ ,pancienții sănătoși și mulțumiți. La serviciu n,u trebuie să ai prieteni și dușmani, personal, nu am făcut niciodată diferență între colegi.

Ce calități apreciați  la oameni?

Sinceritatea și să fie  buni la suflet, nu iubesc minciuna și lingușeala.

Regrete?

Am avut multe coborâșuri, dar așa cum sunt o luptătoare, nu am cedat și am făcut față greutăților. Le-am depășit pe toate, și dacă aș fi să încep viața de la început, aș merge pe aceiași cale, poate cu unele corectări, pe care le-am înțeles mai târziu.

La ce visați?

Visez, să-mi fie familia sănătoasă, să ajungem cu soțul la nunta nepoțicăi mai mici , care acum este în  clasa a 5-cea. În serviciu, visez, să creem condiții decente, pentru angajați și pancienți, pentru că având condiții bune, poți presta și servicii calitative.

Cea mai fericită zi din viață dumneavoastră?

Au fost multe, dar clar, printre acestea sunt zilele  când s-au născut fetele și nepoții.

Cel mai trist moment?

Pierderea părinților, care au plecat prea devreme. Ei ne-au fost un sprijin și ne lipsesc și azi. Simt lipsa sfaturilor lor.

Ce vă liniștește?

Mă liniștește o muzică relaxantă și gradina mea cu nucari.

Un sfat pentru cititorii noștri, pentru a avea mereu, o  ”stare de bine”?

E foarte bine ca fiecare cetățean, anual să facă un examen medical, cu cât depistam boala mai repede, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Clar,trăim vremuri deloc ușoare, dar totuși, trebuie să gândim pozitiv. Sunt momente care nu depind de noi, și nu putem să le schimbăm, nu ne panicăm, nu ne stresăm, cu răbdare, mergem înainte. Pe fon de stres, putem progresa diferse maladii.

Hobby?

Lucru în grădină, duminica iubesc să merg la biserică,  unde primesc o satifacție enormă.

Ludmila Ciobanu, este o femeie fericită?

Da. Sunt o femeie fericită.

Un mesaj pentru cei care ne urmăresc, ne citesc?

Le doresc tuturor sănătate, să gândească pozitiv, să facă lucruri frumoase, pentru că dacă bine faci, bine, găsești.

PUBLICITATE