„Sunt cu gândul alături de pământenii mei, poporul ucrainean, vorbesc cu fratele în fiecare zi”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: director LT „Constantin Stere” Soroca
Născut: 1 martie, 1970 în Suceveni, regiunea Cernăuți
Zodia: Pești
Familia: soția Ludmila, doi copii și o nepoțică
Culoarea preferată: albastru
Mâncarea preferată: salata Olivie
— Cât de des purtați cravata?
— Cravata o port la evenimente oficiale, mai puțin în activitatea de zi cu zi. Mă simt mai comod fără cravată, fiindcă mereu sunt în acțiune.
— Cine este Vasile Baș fără cravată?
— Vasile Baș fără cravată este un om obișnuit, bun la suflet, prietenos, îmi place să stau la o vorbă, la un ceai cu prietenii și familia. Sunt sociabil.
— De unde începe firul vieții?
— Sunt un fiu de țărani. Părinții mei care nu mai sunt în viață, au lucrat pe atunci în colhoz. Ei au investit în noi, în mine și fratele meu Aurel, care este cu 3 ani mai mare, pentru ca să devenim cineva în viață. Tata mereu ne zicea ”fiii mei, învățați pentru că e mai ușor să ții în mână un condei decât o sapă.” Fratele meu a fost primarul comunei Suceveni, satul meu de baștină, timp de 17 ani iar la moment prestează servicii juridice.
— Ați fost un copil cuminte?
— Nu pot să zic că am fost un copil cuminte, am făcut și șotii, având un frate mai mare mă acoperea și uneori primea el în locul meu, de la mama și tata. În general am fost un copil care s-a străduit ca părinții să nu tragă cu obrazul.
— Se spune că școala este a doua casă, la dstră cum a fost? Ați fost un elev exemplar?
— Am iubit mult școala. Mergeam cu plăcere la școală. Pe timpuri erau ierni cu viscole, cu nămeți cât gardul, m-am străduit să nu absentez niciodată. Mama sau tata ne petreceau până la școală, pe jos, mergeam aproape 2 km. Am iubit obiectele reale. De la adunările de părinți, tata ieșea mereu mândru.
— Ați luat și note de 2?
— Cinstit nu am avut note de 2 și nici chiar de 3. Eu am învățat pe sistemul de 5 puncte și în agendă aveam doar note de 4 și 5. Fiind de la țară am avut și vacă și porci unde munceam cu fratele, dar tot timpul părinții ne spuneau să facem orele și apoi celelalte.
— Cu ce profesor mergeți prin viață?
— Visul meu de mic era să devin ca Ștefan Popescu, directorul școlii, îi ziceam pe atunci Stepan Lazorevici. Era profesor de matematică, un om de o cumsecădenie rară, deștept, îngăduit, era un idol pentru mine. Iată că peste ani am ajuns și eu, profesor și director, visul s-a împlinit.
— Anii de studenție au fost cei mai frumoși?
— Studențimea mea a fost foarte interesantă. Eu din primul an nu am reușit la facultate. Am absolvit școala din Suceveni, cu predare în limba română, doar cu note de 5. Am mers la Universitatea din Cernăuți cu predare în limba ucraineană, limbă pe care o înțelegeam dar de exprimat , era mai greu. La examenul în scris m-am descurcat de minune însă la cel oral, m-am exprimat în română. La care profesorii mi-au zis să plec acasă, să învăț limba și apoi să revin. A fost un eșec, un stres pentru mine, pentru părinți dar și profesorii mei. Am lucrat un an de zile, în colhoz, m-am pregătit și în următorul an am reușit la Universitate din Tiraspol, facultatea care mi-o doream, matematică și informatică.
— Cine a fost prima dragoste?
— Prima dragoste am trăit-o fiind student, la Tiraspol, am învățat într-o grupă, este o soroceancă, se numește Ludmila și este soția mea.
— Unde ați jucat nunta, cum a fost?
— Nunta a fost la Soroca, veselă, ne aducem aminte de acele momente frumoase. Părinții s-au străduit să fie o nuntă deosebită.
— Soroca va cucerit, pentru că ați rămas aici?
— După absolvirea universității, am mers la Suceveni. Și pentru că nu erau locuri de muncă, dar la Soroca era un loc la liceul ”C. Stere” ne-am stabilit la Soroca. Pe atunci liceul era condus de Ana Bejan, îi mulțumesc pe această cale, pentru că a avut încredere în mine și am fost angajat în anul 1994. De atunci eu sunt profesor de matematică și informatică, aici.
— Ce ați învățat de la părinți?
— ”Trebuie să te comporți cu oamenii așa cum ai vrea ca ei să se comporte cu tine” acest lucru mereu îmi era spus de către părinți. Anume această frază m-a marcat și chiar în momente dificile de serviciu atunci când trebuie să discut cu un angajat, mă prind cu gândul la cuvintele lui tata. Tata mai spunea că chiar dacă trebuie să-i faci unui angajat o mustrare, să fii tacticos, ca omul să iasă din birou rușinat de ce-a făcut, dar nu supărat sau obijduit.
— Ce calități apreciați la oameni?
— Un om trebuie să fie cinstit, responsabil, punctual dar omenia totuși stă în capul mesei.
— Este greu să fii un director?
— Nu este greu dacă ai un colectiv bun, responsabil, care te stimează și îl stimezi. Un director trebuie să cunoască foarte multe. Un director bun trebuie să fie format multilateral și în toate domeniile. Mi-a luat mult timp să studiez, activez în această postură din 17 decembrie, 2005.
— Profesor sau director?
— Astăzi eu sunt director. Am doar 5 ore de informatică pe săptămână, dar atunci când trebuie cineva înlocuit, o fac cu plăcere.
— Hobby?
— Iubesc sportul, tenisul de masă, voleiul și dacă tot sunt din părțile muntoase, sky-ul. Atât eu cât și copiii mei skyază foarte bine, am cucerit toate pârtiile de la Bucovel și nu numai.
— Cum este o duminică în familia Baș?
— Când eram toți 4 acasă, feciorul Andrei și fiica Cristina, una din tradițiile de duminică, era să luam masa împreună. Îmi place să mă implic la bucătărie, pot face ceva delicios, cocktailuri, sucuri. Ne plac mult excursiile, ne urcam în mașină și plecam undeva. Acum familia s-a mărit sunt mândru de nora Cristina și nepoțica Andreea.
— Cea mai fericită zi din viață?
— Să nu fie cu supărare copiilor mei, dar cea mai fericită zi, a fost atunci când s-a născut nepoțica Andreea.
— Cel mai trist moment din viață?
— Când au decedat părinții.
— În țara care v-ați născut acum este război, ce trăiri aveți?
— Sunt cu gândul alături de pământenii mei, poporul ucrainean, vorbesc cu fratele în fiecare zi. Astăzi poporul ucrainean trăiește o tragedie foarte mare. Eu sunt optimist și cred că tratativele ce se duc vor opri acest război, iar cele două părți să ajungă la o înțelegere ca fiecare să trăiască bine la casa lui.
— Ce vă liniștește?
— O muzică instru-mentală la saxofon. Un film ușor, o comedie.
— Vasile Baș este un om fericit?
— Vasile Baș este un om fericit, un bărbat împlinit și cel mai fericit director.
