Mare lucru-i pentru-o fată, un sfat bun dat de un tată

0
208


Ioana e o fire romantică. Romantismul ei merge mână în mână cu sinceritatea. La cei 31 de ani spune că cel mai sincer om cu ea de când se ştie a fost şi rămâne tata, marea dragoste a vieţii sale. Domnişoară distinsă, fără niciun viciu, politicoasă şi delicată, cu un serviciu bun la bancă, nu-şi poate găsi sufletul pereche. Soarta a pus-o la grele încercări.

Prezicerile clarvăzătoarei s-au adeverit

„Fiecare pai e cu umbra lui, dar când Dumnezeu nu vrea, nu se întâmplă nimic”- îi tot repetă mama.
Pe când avea 25 de ani, Ioana a dorit să afle ce o să i se întâmple în viitor şi a mers la o clarvăzătoare. Tocmai cunoscuse un băiat şi vroia să ştie dacă relaţia va fi de durată. Căci avuse mai mulţi adoratori, dar după o lună, o lună şi ceva de cunoştinţă idila se termina. S-a dus, cum vă spuneam, la clarvăzătoare. După ce i-a făcut o socoteală cu anul şi ziua de naştere, i-a spus că băiatul frumos şi deştept cu care se întâlneşte o să se îmbolnăvească de o boală de sânge din care nu va avea scăpare. „Nu-i adevărat! Amicul meu e puternic ca un voinic din poveste”, i-a reproşat Ioana şi a ieşit puşcă de la cea cu ghicitul în stele. Voinic şi frumos era cu adevărat băiatul, şi era gata să-i pună Ioanei lumea la picioare. Fetei îi plăcea să se plimbe cu el, să-i asculte vorbele. La ziua lui de naştere, Cristi, căci aşa îl chema, invitase mai mulţi prieteni la restaurant. Veselie, voie bună, ca la petrecere. În toiul distracţiei Cristi a invitat-o pe Ioana la dans. Sub legănarea uşoară a valsului flăcăul o conducea atât de tandru, iar ea era atât de gingaşă şi fermecătoare! Amândoi păreau două raze de soare pe ringul de dans. Ochii lui o sorbeau cu admiraţie şi ea îi răspundea cu privirile însufleţite. Când valsul s-a încheiat, i-a sărutat ceremonios mâna frumoasei dansatoare, iar prietenii fascinaţi au rostit într-un glas: „Să fiţi fericiţi, dragii noştri!” Cine o fi ştiut, cine o fi gândit că acesta va fi ultimul vals a lui Cristi. Peste câteva săptămâni s-a îmbolnăvit grav şi chipul lui plin de viaţă adineaori, începuse să se ofilească. În glasul lui tremura o durere nemăsurată, iar paloarea feţei îi lăsa pe cei din jur să înţeleagă că moartea e aproape. N-a avut scăpare, s-a stins ca o lumânare la numai 27 de ani. „ A avut dreptate clarvăzătoarea, dar eu nu credeam”, şi-a zis Ioana, acoperită de marea durere.

Din nou la ghicitoare şi o altă nenorocire

După ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, Ioana n-a ştiut decât cimitirul şi serviciul vre-o jumătate de an. Apoi soarta i-a scos în cale un alt băiat, Liviu. Sufletului şi inimii nu poţi să-i porunceşti. S-a îndrăgostit, păstrându-l pe Cristi în amintire. A luat lucrurile foarte simplu şi foarte frumos şi revenea din ce în ce mai mult la viaţă. Aprecia la noul venit în viaţa sa respectul, bunul simţ şi buna creştere. Atât de mult dorea să-şi întemeieze un cămin cu el, încât a mers din nou la clarvăzătoare să afle dacă va fi bărbatul ei pentru o viaţă. „Te scalzi într-o dragoste mare acum, dar omul acesta pe care îl iubeşti o să fie nenorocirea ta”, i-a spus ghicitoarea. Dar Ioana nu vroia să mai ştie de vreo nenorocire. Şi-a zis că o fi greşit clarvăzătoarea şi încerca să alunge mereu acest gând de care începuse să fie deja obsedată. Pe Liviu îl iubea nebuneşte, şi el o iubea. Propunerea în căsătorie a venit peste câteva luni. Iubitul a ales un loc special şi a cerut-o în căsătorie foarte romantic – la lumina lunii, pe malul mării… Se pregăteau de ceremonia religioasă. Aveau în minte un model din copilărie-să meargă la biserică călare pe cal. Mirele plecase să se antreneze pe un cal alb pe care urma s-o ducă pe mireasă la cununie. Dar antrenamentul s-a dovedit a fi fatal. Calul care nu părea să fie unul nărăvaş, a luat-o în goana mare, şi la o cotitură l-a trântit pe Liviu la pământ. Degeaba a sosit ambulanţa, era prea târziu, Liviu murise…

În lupta cu necazurile, o ajută tata

Lovită de o nouă mare durere, Ioana a început a se întreba: „De ce Doamne mă pedepseşti atât de aspru? De ce mi se întâmplă anume mie toate acestea? Nu am făcut nimănui niciun rău, am întins mereu mâna celui din preajmă. De ce atunci îmi trimiţi atâtea necazuri” ? Şi a luat drumul bisericii. „Niciodată să nu cereţi socoteală lui Dumnezeu, că-i păcat”, i-a spus preotul. Ioana a început să postească. Ţinea câte trei zile pe săptămână post negru – lunea, miercurea şi vinerea. Bea numai apă în aceste zile, iar uneori chiar nici apă nu bea. Îşi făcea toate rugăciunile recomandate de preot şi cele pe care le făcea ea întotdeauna. Era foarte iritată. Vorbele şi poveţele mamei şi ale surorii o plictiseau. Ajunsese până la aceea că îşi astupa urechile atunci când acestea îi vorbeau. Numai pe tata îl asculta. Tata îi ştergea lacrimile şi o încuraja. Tata a ajutat-o să lase ţigara. I-a spus doar atât: „E un obicei prost şi un mare păcat ţigara. Îţi distruge tenul, te urâţeşte”. După discuţii îndelungi, tot tata i-a spus că a făcut o mare greşeală mergând la ghicitoare: „Ai fost obsedată de gândul ce ţi l-a transmis clarvăzătoarea. Te-a urmărit această obsesie şi de acea s-au şi întâmplat nenorocirile. Până la urmă Dumnezeu o să te scutească de necazuri”. La fel i-a spus şi preotul. Nu i-a fost uşor să treacă peste necazurile ce păreau să o acopere. Zice că a avut mare noroc că l-a avut pe tata aproape atunci, când i-a fost cel mai greu. Anume el a ajutat-o să iasă deasupra grelelor încercări.

Crede în bine și așteaptă

În copilărie Ioana nu a fost o răsfăţată. A crescut într-o familie modestă, purtând hainele surorii mai mari şi însuşind din toată atmosfera familiei lecţia omeniei şi bunei cuviinţe. La şcoală a fost o elevă bună, a fost înconjurată de prieteni la facultate, e apreciată şi iubită de colegi la serviciu, pentru că e un om deschis, un om care nu-i judecă pe alţii. Se îmbracă frumos, cu mult gust. Îşi doreşte o familie extrem de frumoasă, cu cel puţin doi copii. Atât doar că sufletul pereche se mai lasă aşteptat. Sunt aproape trei ani de când în viaţa ei nu a mai apărut niciun bărbat. Crede că Dumnezeu îi va trimite sufletul pereche şi e convinsă că toate încercările la care a supus-o până acum au fost ca s-o întărească în credinţă şi să o facă să înţeleagă că nu e bine să-ţi ghiceşti viitorul pe la tot felul de clarvăzători şi ghicitori. Crede în bine şi aşteaptă.

Peste 8 ani

De atunci au trecut opt ani. Ioana se apropie de 40. Un al treilea prinț nu i-a mai ieșit în cale. Ce-i drept, au mai fost câțiva bărbați, dar nici unul nu a știut s-o prețuiască pentru ceea ce este. Și nici pe la clarvăzătoare sau ghicitoare nu a mai mers să-și ghicească viitorul. Obosită de așteptate, deja a încetat să mai aștepte un suflet pereche, să viseze la o poveste de dragoste memorabilă, la căsătorie. Tot taică-său a povățuit-o: „O să-ți întâlnești perechea, atunci când o să te aștepți mai puțin. Cred că viitorul tău soț vine pe un drum lung, dar va veni cu sentimente sincere, curate, așa cum merită o fată ca tine.” Ioana, însă, s-a lăsat absorbită de munca ce-i place, care i-a adus strălucirea, de activități filantropice, ce-i umplu sufletul de bucurie. Pentru sfârșitul lunii se pregătește să facă o călătorie la cea mai bună prietenă, plecată în Irlanda. Prietena i-a promis că va avea parte de mai multe surprize. Cine știe, poate una dintre surprize va fi cunoștința cu persoana, alături de care își va petrece tot restul vieții.

Nina Neculce

PUBLICITATE