REPERE CULTURALE

0
534

Citatul săptămânii: „ Tot mai dulci, tot mai dulci/ Amintirile par./ Plânsul toamnei îl simt- /Mai amar, mai amar… (Vasile Romanciuc)

Și iarăși frunza toamnei cade la fel

ca-n toate toamnele ce-au fost…

(Revedere după 55 de ani)

    La fel ca-n toamnele de cândva, frunze galbene se desprindeu de pe ramuri. Absolvenții Școlii Pedagogice „Boris Glavan” din Soroca, azi Colegiul „Mihai Eminescu”, promoția 1966 s-au revăzut în una din aceste frumoase zile de toamnă după 55 de ani de la absolvire. Promoția a fost una deosebită prin faptul că aproape toți și-au continuat studiile la facultate, muncind apoi pe tărâmul pedagogic și în alte domenii o viață întreagă.

   Irepetabilă a fost clipa revederii în Parcul Eminescu, pe Aleea Scriitorilor. Din cei 53 absolvenți, 17  au trecut în veșnicii, iar la întâlnire au venit doar șase: soții Olga și Vladimir Leșenco din Gura Căinarului, Florești, sorocenii Grigore Chiroșca și Svetlana Manole (Cernăuțcaia), însoțită de soțul dumneaei, Vasile Manole, fost și dânsul absolvent al acestei instituții, altă promoție, Vera Nicorici (Pincas) de la Drochia și Raisa Șcerbatâi (Stavinscaia) de la Râșcani. Inițial și-au anunțat participarea mai mulți colegi. Majoritatea au avut dorința de a se revedea și de a rememora clipele de neuitat din acei frumoși ani, dar până la urmă nu le-au permis propriile probleme de sănătate, precum și grija pentru cei apropiați, aflați în suferință.

   Au fost puțini, dar bucuria nu avea margini. Firește vârsta le-a mai schimbat chipul. Grigore Chiroșca n-o recunoștea pe Raisa Șcerbatâi și încerca să ghicească cine este, rostind mai multe nume. Cu emoții și lumina bucuriei pe față nu-și dădeau rând să vorbească, să-și aminteacă. După salutul impus de pandemie, cu palma strânsă pumn, gălăgioșii „elevi” au depus flori la bustul Eminescu și s-au îndreptat spre „Universitatea” lor. Școala Pedagogică pentru ei a fost mai mult decât o Universitate.

Au plantat crizanteme și copaci în curtea Colegiului

    Avsolvenții nu au venit cu mâna goală la instituția lor dragă. Au venit cu crizanteme și câțiva pueți de TUIA și TEI. „Crizantemele, florile  toamnei, exprimă salutul nostru pentru această întâlnire. Ele vor trăi un  un an-doi, sau poate câțiva, aici în curtea Colegiului. Noi însă ne-am dorit să lăsăm un simbol viu de durată. Să știe generațiile de azi și cele care vor veni că am fost și noi elevi ai acestei școli și am ajuns s-o revedem după 55 de ani. Am ales puieții de Tuia pentru un décor frumos, pe care i-am plantat pe aleea de la intrarea în Colegiu. Și deoarece Colegiul poartă numele Marelui Eminescu, am considerat că o să le stea bine aici, în fața Colegiului, la doi tei – arbore atât de mult cântat de Eminescu, asociat istoric cu poetul. Un arbore este pentru Mihai Eminescu, celălalt e pentru iubita lui,Veronica Micle”, ne-a mărturisit Vladimir Leșenco, profesor de istorie, fost director al gimnaziului din Gura Căinarului. Lângă fiecare copăcel plantat a fost instalată o plăcuță cu inscripția „Promoția 1966”. Plăcuțele au fost pregătite de administația Colegiului, care i-a așteptat cu bucurie pe absolvenți.

Întâlnire cu acuala conducere a Colegiului

  Emoțiile, gândurile luminoase, amintirile au umplut cu dor cabinetul doamnei directoare, Tatiana Vișniovâi, unde a avut loc întâlnirea cu actuala conducere a Colegiului. Doamna directoare le-a pregătit surprize plăcute – albume cu poze și noian de fotografii din anii lor tineri. Aici elevii de ieri au dat frâu liber amintirilor după un minut de reculegere în memoria celor 17 colegi care ne privesc din lumina stelelor. Vera, Raisa și Olga au împărțit aceiași camera la cămin alături de regretatele Nina Stratulat (Cernețcaia) și Maria Moraru (Ursu). Cu nostalgie și licăr în priviri și-au amintit de acele zile de aur, de primele lor iubiri. Olga a rămas pentru toată viața cu dragostea ei de atunci, Vladimir Leșenco. Vera, deasemenea, s-a căsătorit cu iubitul ei, colegul Vladimir Nicorici cu care a dus viață frumoasă până ce Dumnezeu i-a despărțit. Vladimir n-a mers pe calea pedagogiei, a ales jurnalistica. A scris atât pentru presa raională cât și pentru cea republicană. Vreau să fac o paranteză ca să amintesc că domnul Niicorici mi-a fost sfătuitor la prima mea practică în jurnalism pe care am făcut-o la gazeta raională „Munca Comunistă” din Drochia. Am aflat acum cu tristețe că a fost atacat mișelește de niște indivizi în timp ce-și făcea datoria de jurnalist pentru un articol de investigație. Din acea bătaie i s-a tras moartea. Dumnezeu să-l odihnească în Lumină!

    Din anii de studii a înflorit și dragostea Svetlanei și a lui Vasile Manole, care în acest an au marcat 55 de ani de căsătorie.

Amintiri, amintiri, amintiri…În discursurile lor, absolvenții de acum 55 de ani s-au arătat fericiți și mândri că au studiat la acest frumos Colegiu. „Păstrăm toată viața mândria și emoția că ne-am făcut studiile aici. Aici am fost îndrumați să avem o conștiință civică mereu vie ca să putem  îmbrățișa lucid lumea, să dăm dovadă de unitate și dragoste în tot ce ni-i dat să facem în viață. Păstrăm amintiri frumoase despre mulți profesori. Dar cu dezgust și repulsie ne amintim de un profesor, care n-a avut vocație de pedagog și care dacă te vedea că te întâlnești cu un băiat, sau dacă pe un coleg îl vedea la braț cu o fată te umplea de note de „2”. De aceea, eu vă rog să vă comportați frumos cu elevii, să-i lăsați să vă mărturească despre  lucrurile în care cred și care contează cu adevărat pentru ei, să-i ajutați să-și ducă până la capăt dorințele.”- a punctat Olga Leșenco, care a citit și o poezie din creația proprie compusă în dimineața zilei. Iar Raisa Șcerbatâi le-a vorbit colegilor prin cântec, un cântec care spune că sunt toate atât de trecătoare. Apoi un alt cântec despre floarea de iertare l-a interpretat împreună cu Olga Leșenco. Și pentru că e toamnă și pica frunza, absolvenții împreună cu gazdele au interpretat romanța „De ce nu-mi vii” pe versuri de Mihai Eminescu, amintindu-și de ansamblurile în care au cântat.

Promoția 1966-un exemplu demn de urmat

   După amintiri, cântec și poezie, doamna directoare a venit cu promisiunea că dacă la anul viitor va fi totul bine, pe data de 19 octombrie la cea de- 110-a aniversare din ziua înființării Colegiului, acești oameni frumoși vor fi invitați la sărbătoare, urcați în scenă și arătați ca model pentru tânăra generație. Apoi le-a vorbit despre numeroasele activități ce au loc în instituție: „Toate sărbătorile luate pe rând, începând cu 1 septembrie și până la Sărbătoarea ultimului sunet, sunt trecute prin sufletele copiilor. Aceste activități îi ajută la formarea lor intelectuală în paralel cu cea profesională. Noi ne străduim să perpetuăm acele lucruri frumoase încetățenite în instituția noastră. Nu-i uităm pe cei care au fost și și-au pus pe altarul școlii sufletul și priceperea. De ziua Înălțării Domnului, când se sărbătorește Ziua Comemorării Eroilor, noi mergem la biserică cu colaci, colivă și alte bucate și cu acel Pomelnic în care avem înscrise 88 de suflete. Cu lumânările aprinse ascultăm cuvântul preotului care se roagă pentru aceste suflete.” Doamna Tatiana le-a mai vorbit despre noutățile din Colegiu, despre noile catedre dschise în ultimii ani, despre colaborarea cu instituții de profil din România și Ucraina și despre aceea că acest Colegiu este unica instituție din republică care în 2019 a obținut acreditarea la toate specialitățile existente în instituție. Toți absolvenții prezenți au fost invitați să scrie în Cartea de Onoare a Colegiului.

  La final foștii elevi au mulțumit conducerii pentru simplitatea și modul direct în care i-au primit și așteptat și le-au dorit profesorilor și elevilor actuali, răbdare și putere pentru a continua minunata istorie a școlii.

Nina Neculce

PUBLICITATE