Pușcăriașul îndrăgostit spre-o nouă viață a pornit

0
71

În clipele când se simţea mai singură şi mai apăsată de tristeţi, Rusalina ieşea în largul ponoarelor din preajma oraşului şi alerga în galop ca o nebună până la marginea orizontului. Apoi se întorcea în vâlceaua cu tot felul de flori de câmp – flori galbene, albastre, violete, şi plină de emoţie le mângâia petalele, le respira miresmele care o învăluiau cu aburul lor plăcut. O tainică bucurie îi tremura în suflet, şi după o oră şi mai bine de stat la sfat cu florile, se întorcea acasă mai bună, mai dreaptă, cu gândurile ca grâul curat.

Într-o căsătorie important e să gândeşti împreună

Rusalina a crescut într-o familie destrămată. Se ducea când la mama când la tata. Amândoi părinţii se recăsătoriseră, aveau şi alţi copii, şi atunci când se simţea de prisos în casa mamei se ducea la tata, iar când i se părea că cea de-a doua soţie a tatălui se uită rău la ea, pleca la mama. Aşa a ajuns copila la 16 ani. Despre dragoste, despre cum se înfiripă o relaţie dintr-un băiat şi o fată nu-i spusese nimic nici mama, nici tata. Şi la vremea când în clasă fetele au început să vorbească despre dragoste ca despre o muzică frumoasă, Rusalina s-a pregătit câteva săptămâni la rând cum s-o întrebe pe mama despre povestea de dragoste pe care a avut-o cu taică-său. Şi-a făcut curaj câteva luni şi într-o zi a întrebat-o: „Mamă, dar tu l-ai iubit pe tata?” Mama i-a răspuns cu blândeţe: „Toţi oamenii iubesc atunci când leagă o căsătorie. Doar că într-o căsătorie nu este important numai să iubeşti sau să gândeşti la fel, important e să gândeşti împreună”. Acesta a fost răspunsul. Se aşteptase să asculte o poveste lungă, legănată de parfumul unor amintiri plăcute. Dacă a văzut că mama e zgârcită la cuvinte, n-a mai avut curajul să-i ceară şi alte detalii. Anii au trecut, fata a crescut. A bătut fiorul dragostei şi la poarta inimii sale. Îşi trăia propria poveste de iubire şi nu o mai interesa şi cea a părinţilor.

I-a promis că vor face cununia religioasă la Ierusalim

Pe Alecu l-a cunoscut în timp ce alerga spre marginea orizontului prin ponoarele din preajma oraşului. Era elevă pe atunci la un Colegiu şi locuia cu chirie într-o garsonieră. Flăcău chipeş, care se dădea mare şi tare, zicând că se trage din viţă de nobili, a cucerit-o recitându-i poezii de dragoste din clasicii literaturii universale. A fost o dragoste la prima vedere. Îndrăgostită până peste urechi, domnişoara Rusalina vedea în Alecu un adevărat prinţ. Timp de câteva luni şi-au dat întâlnire acolo în ponoare. Iar în ziua când a convins-o să se logodească cu el, s-au întors împreună prin răcoarea serii de toamnă în garsoniera iubitei. „N-o să facem logodnă cu fiţe, cu multă gălăgie. Doresc să-ţi îmbrac inelul de logodnă în seara asta, aici în locuinţa ta”- i-a spus logodnicul, scoţând din geantă o şampanie şi o cutie de bomboane. Se întâmpla aceasta în ziua în care se împlinea exact jumătate de an de când s-au cunoscut. A îngenuncheat în faţa ei, şi sărutându-i cu gingăşie mâna i-a îmbrăcat inelul de logodnă. Spre surprinderea lui şi marea bucurie a ei, nimerise inelul, îi venise tocmai bine pe deget. Rusalina i-a spus „da!” fără să stea mult pe gânduri. De emoţii a plâns vre-o jumătate de oră. A lăcrimat şi Alecu şi i-a tot ciripit cuvinte frumoase o noapte întreagă, cuvinte care au tulburat-o profund pe logodnică. I-a promis că vor face cununia religioasă la Ierusalim şi o nuntă de basm în cel mai luxos restaurant. Rusalina însă nu ştia dacă îşi mai doreşte nuntă. Era atât de fericită şi impresionată de tot ce se petrecuse, şi mai ales de faptul că Alecu a găsit un moment-cheie pentru a-i pune pe deget inelul de logodnă, fix la jumătate de an din ziua când s-au cunoscut.

Nu ştia că logodnicul abia ieşise din puşcărie

Din ziua aceea cei doi au început să locuiască împreună. Adică Rusalina l-a adus pe Alecu în garsoniera ei. Iar acesta se tot lăuda că degrabă vor trece în casă nouă. Când Rusalina l-a rugat s-o conducă să vadă şi ea casa care zicea că e aproape gata, el i-a răspuns: „Vreau să-ţi fac o surpriză, o să mergi doar atunci când va fi totul ca la carte.” După o săptămână de dragoste pătimaşă, Alecu a început să plece nopţile de acasă sub pretextul că se duce să mai muncească la casă. Venea spre dimineaţă şi făcea multă vorbă despre ceea ce a realizat el la casă pe parcursul nopţii. De cununia religioasă şi de nunta de basm nu mai pomenea. Nici prin cap să-i treacă bietei fete că cel care îşi născocise o aură de om de viţă nobilă, abia ieşise din închisoare, că se trăgea dintr-un tată beţiv şi o mamă desfrânată, şi că îşi reluase activitatea sa de hoţ în lege pentru care şi nimerise în puşcărie. Nu ştia că inelul de logodnă şi un altul care i l-a oferit mai târziu erau furate dintr-un magazin de bijuterii, că noaptea nu muncea la casa care nici nu exista, ci era pus pe furat. Multe nu le ştia. Dar cunoscându-l mai îndeaproape, Rusalina mai întâi şi-a dat seama că „prinţul” ei care la început părea un om cult, ascundea de fapt multă incultură. Apoi a observat că i-au dispărut lucruri din casă. A înţeles mai bine cine e frumosul ei mire, „prinţul de viţă nobilă” în ziua când acesta a fost reţinut pentru spargerea unui magazin şi a unui apartament, fiind suspectat şi în alte cauze de furt. Atunci avea să afle că logodnicul ei s-a apucat de furat la 12 ani. Spărgea apartamente, fura bani de prin poşete, ştia cum să se folosească de chei pentru a întra în autoturisme şi a sustrage ce era de sustras, fusese încurcat şi cu nişte prostituate. În timp ce era condus după gratii, Alecu i-a strigat: „Am vrut să fac bani ca să cumpăr casa la care visam. Şi am făcut muţi bani, dar vezi că am fost prins şi de astă dată. Dar să știi că te iubesc de la pământ până la cer și dacă poți așteaptă-mă!”…

Aşa a fost să fie prima poveste de iubire

Rusalinei îi venea să între în pământ de ruşine: „Cum am putut , Doamne, să mă încurc cu un puşcăriaş? Cum am putut să-l iubesc pătimaş şi fierbinte fără să bănuiesc ceva? Aşa e când nu ai un sfat de la mama sau de la tata”. Frântă de tristeţe, dar mulţumită că oamenii legii i-au deschis ochii şi i l-au scos pe Alecu din casă, dar nu şi din inimă, s-a dus la maică-sa. Pentru prima dată în 19 ani (atâția avea Rusalina) mama şi fiica şi-au deschis sufletele. Mama i-a povestit atât de frumos despre dragostea tatălui, care o făcuse fericită, încât fiica n-a mai fost convinsă că acea femeie care s-a băgat în viaţa lor a fost unica pricină ce i-a despărţit. Iar Rusalina i-a depănat mamei povestea ei cu Alecu. După ce a ascultat-o, mama a îmbrăţişat-o şi i-a spus: „N-ai greşit cu nimic, draga mamei. Aşa a fost să fie prima ta poveste de dragoste pe care n-ai s-o uiţi niciodată. Până la urmă, cine ştie, îi mai vin minţile la loc lui Alecu, şi ieşind din detenţie după cinci ani va reuşi să-şi schimbe în bine viaţa sa”.

După cinci ani

În 2018 Alecu a ieșit din închisoare. Rusalina l-a așteptat. Pușcăriașului nu-i venea să creadă că-i din nou la libertate și că femeia iubită l-a așteptat. Avea chipul blând și zâmbea luminos. Au urmat câteva zile și nopți de discuție. Alecu cu mâna pe inimă i-a povestit Rusalinei toată viața sa de copil fără copilărie, despre aceea cum la 12 ani a fost cules de pe stradă de către un hoț cu experiență, care prin mulă muncă, exerciții și antrenamente l-a învățat cum să fure. Apoi i-a vorbit despre viața din pușcărie, cărțile citite acolo. În final i-a spus că pune mai presus de toate iubirea, că își dorește cu tot dinadinsul o familie și e gata să accepte toate condițiile ce i le dictează viața alături de femeia iubită… Al treilea an sunt împreună. Lucrurile parcă s-au lămurit spre bine, dar Rusalina nu se grăbește să oficializeze căsătoria. Mai așteaptă vreun an-doi ca să se convingă că iubitul ei pășește cu adevărat pe drumul cel bun.

Nina Neculce

PUBLICITATE