Fără cravată cu Anatol Bugai

0
1109

CARTE DE VIZITĂ

Nume: Anatol Bugai
Vârstă: 60 ani
Funcție: Director Centrul de Poștă Drochia
Născut: 29 octombrie, s. Șuri, r-nul Drochia
Studii: Superioare juridice
Carieră: 45 ani stagiu de muncă
Zodie: Scorpion
Culoarea preferată: Albastră

„În viață trebuie să-ți meargă de 3 ori: de la cine să te naști, de la cine să înveți și cu cine să te căsătorești.”

Scurt autoportret

Anatol Bugai este un Om. Am învățat să fiu om de la părinții mei, care au fost oameni simpli, oameni de la țară. Mama lucra în câmp, tata combainer, pe urmă avansase ca brigadier în brigada de tractoare. M-am născut în satul Șuri, după absolvirea a 10 clase am mers la școala de miliție, după care am activat în organele de miliție. Suntem doi la părinți eu și sora mea, care a absolvit medicina. După miliție am lucrat în poliție și după stagiul de muncă am ieși la pensie. Atunci am format o firmă de pază „Scorpion” pentru securitatea oamenilor, care activează și până azi. Iar pe 21 noiembrie 2011 am venit să activez la poștă. În 1992 am fost la război, sunt președintele Organizației Raionale a Uniunii Naționale a Veteranilor de Război pentru Independență. Ca om, ca bărbat îmi iubesc țara, neamul, familia, copilașii și nepoțelul Ștefănel.

  • Ce ne-a dat războiul din Transnistria?
  • La finele anului 1989 a început un avânt de renaștere națională, fostele republici sovietice au căpătat independență, a căpătat-o așa numită independență și RM. Cu părere de rău forțele separatiste rusești, țară imperialistă care peste tot are interes de a ocupa, ea a avut interes și în Moldova, să ne dezbine, să creeze o situație incertă, au creat rep. Găgăuzia, ne-a creat rep. separatistă, teritoriul necontrolat de Chișinău. Ne ține așa într-o poziție de șah din punct de vedere economic și politic. Pe atunci lucram în poliție, am plecat ca voluntar cu echipa de la poliție. Au fost toți de la Drochia. Cu părerea de rău 3 polițiști drochieni, au căzut cu moarte de erou, pe 5 iunie 1992, și mai apoi veniți acasă încă 3 camarazi au decedat. În 2010 pe 30 octombrie am reușit și am fondat monumentul „Pentru țară pentru neam.”
  • Din păcate a fost război și ați fost pe câmpul de luptă, dar în copilărie iubeați să vă jucați de-a războiul?
  • Să vă spun sincer, nu prea am fost copil cuminte, eram foarte activ, neastâmpărat. Dar totuși cuminte, în sensul că nu am furat, nu umblam prin alte grădini, părinții mei erau oameni gospodari și aveam de toate în grădină, începând cu primele roade până la sfârșit.
  • Să ne prezentați familia dstră?
  • M-am căsătorit în 1988 cu Ala, soția mea din Țarigrad. Nu ne-am întâlnit pe când eram studenți la Chișinău, dar ne-am întâlnit la Drochia, pe 22 octombrie 1987. Ea fiind metodistă la Casa de Cultură venise să distribuie niște bilete la concert. Pe atunci lucram în poliția criminală, văd că stă o domnișoară frumoasă, zic să o întreb ce a pățit, s-o ajut. Dar ea a început să-mi zică despre bilete, la care am refuzat din start, fiindcă eram foarte ocupat. Până la urmă am distribuit. Pe data de 15 mai 1988, ne-am căsătorit, avem o fiică Diana, ginere și un nepoțel pe nume Ștefănel, elev în clasa I la liceul „Ștefan cel Mare”.
  • Cea mai fericită zi din viața dstră?
  • Eu am multe zile fericite în viața mea. Atunci când m-am întâlnit cu soția, când s-a născut fetița mea și când s-a născut nepoțelul meu pe 8 ianuarie 2015.
  • Cel mai trist moment din viață?
  • Cel mai trist moment din viața mea a fost când încă nu eram căsătorit, în 1987 a decedat mama mea pe masa de operație la Chișinău. Și anul acesta, la 23 februarie, l-am pierdut și pe tata, tot la spital. Asta, pierderea părinților, fiindcă sunt foarte importanți în viață. Nu știu cum alții gândesc, dar eu știu un lucru, în viață trebuie să ai 3 norocuri, să-ți meargă de 3 ori: de la cine să te naști, de la cine să înveți și cu cine să te căsătorești. Eu cred că am avut noroc. Mi-e mi-a mers de 3 ori.
  • Banii aduc fericirea?
  • Banii nu sunt cei mai importanți în viață. Chiar și același Împărat Solomon sau Alexandru Macedon, când au murit au fost îngropați într-un sicriu cu mâinile afară, prin asta a fost arătat la toată lumea că banii nu și-i ia nimeni cu ei. Principalul în viață e să fii împlinit. Să fie familia împreună, sănătoasă, asta e. Mă uit de multe ori și fac comparații: sunt oameni foarte bogați și nu sunt fericiți, dar oameni cu venituri mai modeste și trăiesc în armonie, dragoste, în respect. Nu-i bogat cel care are, dar e sărac acel la care pofta-i mare.
  • Sunteți un om fericit?
  • Da. Eu sunt un om împăcat. Eu am tot de ce am nevoie.
PUBLICITATE